Anulare act administrativ . Decizia 1946/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1946
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (), împotriva sentinței civile nr.688/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, la data de 21.09.2009, la serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata-reclamantă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimata-reclamantă personal solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de recurenta-pârâtă în motivele de recurs, iar pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, menținerea sentinței civile nr. 688/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal pe care o consideră temeinică și legală și obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.688/18.02.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a obligat pârâta la plata către reclamantă a tranșei a II-a, adică 60% din suma de 168.622,64 lei, stabilită prin Hotărârea nr.3143/27.10.2005 a Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, sumă ce va fi indexată cu indicele prețurilor de consum, aplicat de la data nașterii drepturilor până la data plății efective și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal, reclamanta a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: Obligarea pârâtei la plata tranșei a II-a, adică 60% din suma de 168.622,64 lei (RON) stabilită conform Hotărârii nr. 3143/27.10.2005, emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, validată prin Ordinul nr.4353/25.07.2007, emis de Serviciul de Aplicare a Lg. nr.9/1998 din cadrul și 2. Obligarea pârâtei la plata majorată prin actualizarea sumei la data efectuării plății în raport de indicele de creștere al prețurilor de consum din ultima lună în care a fost publicat de Inst. Național de Statistică, conform art.8 alin.2 din Lg. nr.9/1998, a sumei de 168.622,64 lei, sumă stabilită la 27.10.2005, prin raportare la ianuarie 2009.
In fapt, reclamanta a arătat că pârâta a refuzat, cu rea credință, să achite tranșa a II-a din suma stabilită prin Hotărârea nr. 3143/27.10.2005, emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, validată prin Ordinul nr.4353/25.07.2007, emis de Serviciul de Aplicare a Lg. nr.9/1998 din cadrul, deși a fost de mai multe ori în audiență și a solicitat repetat achitarea acestor sume de bani.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr.9/1998, și pe HG nr.1643/2004, HG 753/1998 și s-au atașat acțiunii acte în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată: Hotărârea nr. 3143/27.10.2005 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, Ordinul nr.4353/25.07.2007 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru, adresă de comunicare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că suma stabilită drept compensații prin actele administrative la acre face referire reclamanta, urmează să fie achitată conform art.38.5lit.c din HG nr.753/1998, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art.115 - 118.pr.civila, Lg. nr.9/1998, HG nr.1277/2007, HG 286/2004 și Lg. nr.554/2004 și s-a depus la dosar, în copie xerox, practică judiciară.
Instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a instanței. S-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reținut că, prin Hotărârea nr. 3143/27.10.2005, emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, a fost aprobata cererea nr.7395/3775/22.04.2005, formulată de către reclamanta din prezenta cauză, împreună cu și, in calitate de moștenitori ai defunctului, fiindu-le stabilit dreptul la o despăgubire de 168.622, 64 lei (RON) pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar.".
Această hotărâre a fost validată prin Ordinul Șefului Cancelariei Primului Ministru nr.4353/25.07.2007.
La data de 29.08.2007 a fost plătită de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților tranșa 1 din suma menționată, tranșă ce atinge nivelul de 40%, conform art.38 alin.5Iit.c din HG nr.753/1998, republicată.
În anul 2008, pârâta nu a achitat reclamantei tranșa de 60%, astfel cum prevăd aceleași dispoziții ale art.38 alin.5 lit.c din HG nr.753/1998, republicată:,5) bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensații/or depășește 100.001 lei(cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei).
Instanța a constatat, în legătură cu acest aspect, încălcarea prevederilor legale de către pârâtă, în condițiile în care, așa cum se observă din textul menționat anterior, obligația de plată a sumei corespunzătoare cuantumului de 60% în anul următor, s-a născut din momentul plății primei tranșe - dacă s-a plătit prima tranșă, plata celei de-a doua tranșe, de 60% se face în anul imediat următor.
Așa cum s-a arătat, pârâta nu a respectat dispozițiile legale, a plătit în cursul anului 2007, însă în anul 2008 nu a achitat cea de-a doua tranșă, astfel că instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la achitarea celei de-a doua tranșe, de 60%, către reclamantă, împreună desigur cu ceilalți doi beneficiari.
În ceea ce privește cererea de actualizare a sumei ce i se cuvine reclamantei (și celorlalți doi beneficiari) cu titlu de despăgubiri, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.1 din Lg. nr.9/1998, care arată:,1)Comisiile județeneșia municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensații/or se dauîntermen de cel mult6luni de la primirea cererilor.",în sensul că se constată întrunirea condițiilor de nesoluționare în termenul legal pârâta a depășit cu mult termenul de 6 luni prevăzut de lege de la momentul înregistrării cererii reclamantei - 7395/3775/22.04.2005 până la validarea hotărârii Comisiei Municipiului B - 25.07.2007, prin Ordinul Șefului Cancelariei Primului Ministru nr.4353.
Față de trecerea unui interval de timp atât de mare între momentul stabilirii compensațiilor și momentul în care autoritatea administrativă va valida, eventual, hotărârea, reclamanta a suferit o pagubă, reprezentată de devalorizarea sumei de bani ce i se cuvenea.
acestei pagube se poate face, în aprecierea instantei de fond, în sensul menționat de Decizia XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3, teza finală, din Codul d e Procedură Civilă, prin actualizarea în raport de indicele de creștere a prețurilor, alături de aceasta fiind și argumentul de text oferit de ari. 8 alin. 2 din Lg. nr. 9/1998, potrivit cu care, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate, iar în situația în care se achită în anul următor (pentru aceleași rațiuni se poate aprecia și pentru anii următori) se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
În prealabil, a arătat că Tribunalul București nu era competent în soluționarea cauzei, deoarece reclamanta a sollicitat executarea unui titlu care nu emană de la instanța administrativă, conform Legii 554/2004.
În fapt, prin Ordinul nr. 4353/25.07.2007 al Sefului Cancelariei Primului Ministru a fost validata Hotărârea nr. 3143/27.10.2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Municipiul B, acordându-se compensații în cuantum de 168.622,64 lei. Suma urmează să fie achitată conform HG 753/1998 - art. 38 alin. - 5). în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat, astfel:
c)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a2ani consecutivi, astfel: 40% in primul an și 60%in anul următor,dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 (.. ) in raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior. "
În raport cu pretențiile reclamanților, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, a invocat dispozițiile art. 34 lit. h) din nr.HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr.3143/2005 emisă de Comisia B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 8 alin (2) din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora in cazul in care compensațiile se plătesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Dispozițiile legale mai sus menționate se coroborează cu prevederile nr.HG1277/2007 (Monitorul Oficial nr. 728 din 26.10.2007) privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 753/1998.
A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală și că legea este de strictă interpretare și este de natură a determina dublarea cuantumului compensațiilor, depășindu-se astfel fondurile repartizate cu această destinație.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, nr.HG753/1998, nr.HG 286/2004, nr.OG - și nr.HG 1277/2007.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, inclusiv excepția formulată, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prealabil, în ceea ce privește excepția invocată, Curtea o apreciază ca reprezentând un motiv de recurs nefondat, ca urmare a faptului că ceea ce s-a supus analizei instanței de contencios administrativ, este refuzul nejustificat al pârâtei recurente de îndeplinire a unei obligații legale, astfel că potrivit art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, Tribunalul București era competent material să soluționeze prezenta cauză.
Sub aspectul fondului, Curtea constată faptul că în prezentul recurs se pune problema temeiniciei și legalității cererii reclamantei de solicitare a plății celei de a doua tranșe, precum și cea a actualizării sumei acordate de către comisia județeană.
Sub primul aspect evidențiat, Curtea constată faptul că dispozițiile art.38 alin.5 lit.c din HG nr.753/1998, republicată stabilesc în mod imperativ:,5) bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensații/or depășește 100.001 lei(cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei).
Instanța a constatat, în legătură cu acest aspect, încălcarea prevederilor legale de către pârâtă, în condițiile în care, așa cum se observă din textul menționat anterior, obligația de plată a sumei corespunzătoare cuantumului de 60% în anul următor, s-a născut din momentul plății primei tranșe - dacă s-a plătit prima tranșă, așa cum este cazul în speță, plata celei de-a doua tranșe, de 60% trebuind să se facă în anul imediat următor.
Așa cum s-a arătat, pârâta nu a respectat dispozițiile legale, a plătit în cursul anului 2007, însă în anul 2008 nu a achitat cea de-a doua tranșă, astfel că instanța a admis acțiunea în mod corect sub acest aspect. Apărarea recurentei în sensul că nu a primit fonduri disponibile sub acest aspect, este nefondată, atât timp cât dispoziția imperativă îi impunea această obligație, iar pârâta avea obligația de a își asigura aceste resurse, nedovedind diligențe rezonabile în acest sens.
Pe de altă parte, atitudinea pasivă a recurentei, ar putea determina privarea intimatei de bunul său recunoscut prin ordinul autorității publice, pe o perioada de circa 2-3 ani, fapt contrar prevederilor art. 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Sub cel de-al doilea aspect, al reactualizării, Curtea constată că po trivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, " În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
După cum se poate observa, în cazul reclamantei, despăgubirile au fost stabilite încă din anul 2007.
Potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, "stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Curtea apreciază ca întemeiate pretențiile acesteia în ce privește îndreptățirea la plata compensațiilor actualizate în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, astfel cum a reținut instanța de fond.
Temeiul actualizării pentru prima perioadă se desprinde în mod expres din prevederile normative evidențiate, precum și din interpretarea adusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Această prevedere legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamanților, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor s-a făcut în mod corect de către instanță, iar în lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază recursul pârâtei ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (), împotriva sentinței civile nr.688/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnodact. /
2 ex./15.02.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
