Anulare act administrativ . Sentința 195/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.195/CA/2008
Ședința publică din 7 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal primă instanță formulată de reclamantaGENERAL SRL, cu sediul în O,-, -5,.17, jud. B, intervenient MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, P-ța -,nr.1A, jud. I și pârâtGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, jud. I, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru reclamantă - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2008 din 26.09.2008, lipsă fiind intervenientul și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei, achitată prin chitanța seria - nr. 310-1-8 din 06.11.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, reclamanta a depus la dosar note scrise, copia Deciziei civile nr. 483/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr-prin care s-a luat act de renunțarea la judecata recursului declarat de prezenta reclamantă în cauza având ca obiect plângere împotriva Încheierii CF și copie CF nr.2472, copie Hotărârea Consiliului Local 71, spețe, după care:
Instanța respingeexcepția de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la dosar, în temeiul articolului 11 din Legea 554/2004 și acordă cuvântul părților asupra necesității introducerii în cauză în calitate de pârât a Comunei.
Reprezentantul reclamanteiarată că se opune la introducerea în cauză a Comunei, întrucât obiectul cauzei îl constituie anularea parțială a HG nr. 970/2002 și nu actele Consiliului Local. În susținere prezintă extras din considerentele Deciziei nr. 346/23.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se precizează că:"actul vătămător este Hotărârea de Guvern iar nu hotărârile emise de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public, care sunt acte prealabile, cu caracter preparator și care nu produc efecte juridice proprii."
Potrivit actelor depuse la dosar reclamanta este proprietar al imobilului "Parcare ", drept atestat prin HG.505/1998. Acest imobil nu a aparținut niciodată domeniului public al Comunei.
Față de aceste aspecte solicită respingerea cererii privind introducerea în cauză în calitate de pârât a Comunei.
Instanțaia act de poziția procesuală a reclamantei prin care arată că nu solicită introducerea în cauză a unității administrativ teritoriale Comuna. Raportat la principiul disponibilității părților cât și la împrejurarea că reclamanta stabilește cadrul procesual și părțile cu care înțelege să se judece, nemaifiind alte cereri, alte probe, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamanteisolicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 970/2002 publicată în monitorul oficial nr. 671 bis din data de 10.09.2002 și anume poziția 98 "Parcare " din anexa 77 - bunurilor care aparțin domeniului public al comunei. Bunul imobil "Parcare ", se află în proprietatea reclamantei - GENERAL SRL, drept atestat prin HG.505/1998. Acest imobil nu a aparținut niciodată domeniului public al Comunei.
Conform prevederilor Legii 213/1998 anexa I poziția 5 apar ca făcând parte din domeniul public al Statului Român,"bunurile sau terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945" ori, acest bun devenit proprietatea Statului Român abia în anul 1949, după cum reiese din Încheirea CF nr. 1777/1949 din CF 1 sub B 26.
Având în vedere aceste aspecte arată că Hotărârea de Guvern este nelegală deoarece a dispus împotriva schimbării juridice a naturii dreptului de proprietate. Izvorul de drept este HG.505/1998 prin care se stabilește că: "societățile comerciale care dețineau în baza unui contract de închiriere,locații de gestiune, sau de asociere, spații comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și regiilor autonome de interes local și dacă solicitau în scris cumpărarea lor în termen de doar 30 zile de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri".
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 6.11.2007 reclamanta - GENERAL SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună anularea parțială a nr.HG 970/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 671 bis din data de 10.09.2002 cu privire la poziția 98 "Parcare " din Anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei ".
În motivarea acțiunii arată reclamanta că prin hotărârea mai sus arătată s-a atestat ca aparținând la domeniul public al comunei, bunul imobil "Parcare - 2,30 ha cu dotările aferente " situat în vis-a-vis de Postul de Poliție număr cadastral 253 ( 65,266,267,268,269,270,271,272,273/1,273/2).
Imobilul cuprins în inventar sub denumirea generică "Parcare " este în fapt un obiectiv comercial complex, bine delimitat, având două magazine alimentare, 20 spații pentru camping, spațiu de vulcanizare și locuri de parcare, astfel cum au fost descrise în Procesul Verbal de adjudecare nr. 525/2002 încheiat de executorul judecătoresc, depus în probațiune.
Deși acest obiectiv comercial a fost dobândit în proprietate de reclamantă în temeiul HG505/1998, prin HG970/2002 s-a atestat că bunul aparține domeniului public al comunei, chiar dacă acesta nu a aparținut niciodată domeniului public al Statului Român ori al Comunei.
La data întocmirii inventarului, situația juridică a bunului era pe deplin lămurită de însăși Legea 213/1998, care prevede în Anexa I poziția 5, că fac parte din domeniul public al Statului Român" bunurile sau terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945."
Din Încheierea de nr. 1777/1949 anexată acțiunii reiese că Statul Român și-a înscris proprietatea sub în 1 în anul 1949.
Anexa nr. 77 poziția 98 din HG970/2002 vatămă drepturile reclamantei, deoarece bunul aparținea proprietății private a statului și nu celei publice.
Prin atestarea mai sus arătată a devenit posibilă trecerea unui bun din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a comunei, deși nu exista o hotărâre de guvern în acest sens, așa cum cer prevederile articolului 7 lit. e și ale articolului 8 aliniat 1 din Legea 213/1998. Împrejurarea că nu există o astfel de hotărâre de guvern rezultă din faptul că la rubrica situația juridică actuală nu este menționată un astfel de act administrativ.
Consiliul Local a încercat prin Hot. 24/12.03.1991 să treacă bunul din acțiune în proprietatea publică a comunei, dar această hotărâre a fost anulată prin sentința civilă nr. 47/CA/14.12.1999 a Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă.
Orice altă hotărâre de consiliu local sau de guvern în acest sens ar încălca autoritatea lucrului judecat și astfel ar fi lovită de nulitate. Chiar Consiliul Local a invocat în expunerea de motive la Hotărârea Consiliului Local 24/12.03.1991 împrejurarea că un astfel de obiectiv, respectiv parcări nu este înscris în mod distinct în categoria bunurilor prevăzute în anexa la Legea 213/1998.
Prin includerea acestui obiectiv în HG970/2002 s-a adus o încălcare dreptului constituțional la proprietate al reclamantei.
Cu respectarea prevederilor articolului 7 aliniat 1 din Legea 554/2.12.2004, prin Adresa 17/681 comunicată pârâtei la 30.01.2007 a solicitat pârâtei anularea parțială a hotărârii de guvern,dar aceasta a considerată plângerea administrativă ca tardiv formulată și neîntemeiată.
Susținerea pârâtei conform căreia plângerea ar fi fost tardivă este neîntemeiată, întrucât articolul 7 din Legea 554/2004 prevede că în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În susținerea apărărilor formulate pârâta a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la dispozițiile articolului 11 aliniat 1 lit. a din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată.
La plângerea prealabilă formulată de reclamantă Guvernul României i- comunicat răspunsul cu adresa 15A/370/CA/23.02.2007.
Raportat la această dată, acțiunea reclamantei înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 6.11.2007 este tardivă.
În subsidiar, excepția de tardivitate a acțiunii subzistă și prin prisma dispozițiilor articolului 11 aliniat 2 din Legea 554/2004.
Aceasta,deoarece HG. 970/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de articolul 108 aliniat 4 din Constituție și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.
Cum data publicării hotărârii în Monitorul Oficial nr. 671 a fost 10 septembrie 2002 și anexele la hotărâre - publicate în Monitorul Oficial 671 bis se consideră a fi comunicate public la aceeași dată.
Hotărârea de Guvern atacată este un act administrativ individual astfel că introducerea acțiunii la 6.11.2007 cu mult peste termenul de decădere de un an de la data emiterii / publicării actului, este tardivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, arată pârâta că aceasta nu a făcut dovada că este titulara unui drept prevăzut de lege, vătămat printr-un act administrativ așa cum prevede articolul1 din Legea 554/2004 și articolul 51 din Constituția României.
Simpla invocare a dispozițiilor HG505/1998, în lipsă altor dovezi ale dreptului de proprietate nu poate justifica legitimarea procesuală a reclamantei.
Pe fond, în situația în care vor fi respinse cele două excepții solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
HG 970/2002 este legală, fiind adoptată în temeiul prevederilor articolului 107 din Constituție și ale articolului 21 aliniat 3 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
La elaborarea acestei hotărâri au fost respectate atât dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cât și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului.
Potrivit prevederilor articolului 21 din 213/1998 și a Normelor tehnice aprobate prin HG548/199, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest scop și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a guvernului - cum este în speță, HG970/2002.
Anterior emiterii hotărârii de guvern contestate - inventarul bunurilor a fost însușit prin hotărâre a consiliului local, în speță nr. 71/17.09.1999.
Voința de a inventaria domeniul public de interes local aparține autorității administrației publice locale, guvernul având doar competența legală de a atesta această inventariere.
Hotărârea Consiliului Local 71/1999, ca act administrativ de sine stătător, emis de autoritatea locală nu a fost contestat de reclamantă ceea ce constituie fine de neprimire în prezenta acțiune.
Nici prin hotărârea de guvern și nici prin hotărârea autorității publice locale nu se delimitează proprietatea unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat - ci se stabilește regimul juridic al bunurilor astfel că aceste hotărâri nu au efect asupra proprietății private a altor persoane.
Imobilul în discuție figurează în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei sub denumirea de "Parcare " - 2,3 ha cu dotările aferente cu date de identificare prevăzute în anexă, coloana 4.
Includerea acestui imobil în domeniul public al comunei s- făcut în temeiul Hotărârea Consiliului Local 71/1999 ținând seama de caracteristicile și trăsăturile tehnice și de uz ale imobilului, acesta deservind activitățile publice generale ale unității administrative prezentând deci caracter de utilitate publică.
În acest sens învederează prevederile articolului 4 din Legea 213/1998 care prevăd că domeniul public al comunelor este alcătuit din bunurile prevăzute la punct III din lista anexă la lege și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local (în speță Hotărârea Consiliului Local 71/1999).
La termenul din 3.12.2007 această pârâtă a solicitat prin cererea înregistrată la aceeași dată introducerea în cauză a unității administrativ teritoriale - Comuna prin primar - titulara dreptului real asupra imobilului în discuție.
În temeiul prevederilor articolul 49 aliniat 9 cod procedură civilă a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, solicitând admiterea cererii de intervenție și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Actul administrativ atacat cuprinde bunurile ce aparțin unității administrativ teritoriale în regim de drept public. Prin natura sa acest act de atestare nu creează drepturi noi, nu modifică regimul bunurilor - deci nu vatămă vreun drept.
HG de atestare nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ teritoriale. Printr-un astfel de act, unitatea administrativ teritorială stabilește doar regimul juridic diferențiat numai cu privire la bunurile sale, hotărârile neavând efect asupra proprietății private a altor persoane.
Contrar susținerilor reclamantei obiectivul comercial "Parcare " a fost aprobat ca făcând parte din domeniul public al comunei în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 71/17.09.1999 privind aprobarea inventarului domeniului public al comunei întocmit în conformitate cu prevederile Legii 213/1998 privind proprietatea publică.
Prin aceasta nu s-a pricinuit nici o vătămare reclamantei, deoarece încadrarea obiectivului "Parcare " în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public, al Comunei s-a făcut cu respectarea prevederilor legale care guvernează această categorie de bunuri. Prin natura și uzul acestui obiectiv el nu poate să aparțină decât domeniului public de interes local deservind activitățile publice generale ale unității administrativ teritoriale.
Prin Sentința nr. 2/7.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea sub dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei, fiind dispusă anularea parțială a hotărârii guvernului nr. 970/2002 cu privire la poziția 98 "Parcare " din Anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei ".
Instanța a respins excepția tardivității introducerii acțiunii motivat cu aceea că fiind vorba de un act administrativ cu caracter normativ, acesta poate fi atacat oricând potrivit articolului 11 aliniat 4 din Legea 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea 262/19.07.2007. Aceasta cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 671 bis în 10.09.2002, care se adresează unor persoane determinate și care poate fi achiziționat doar la centrul pentru relații cu publicul al Monitorul Oficial.
Întrucât nu se poate stabili cu exactitate momentul în care partea interesată a cunoscut despre existența actului, s-a apreciat că excepția este nefondată.
Prin aceeași sentință s-a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Internelor Și Reformei Administrative B.
Prin Decizia nr. 2608/20.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub dosarul nr- au fost admise recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Internelor Și Reformei Administrative B, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra caracterului HG970/05.09.2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 671 bis ce vizează atestarea domeniului public al județului B, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din același județ, stabilind că hotărârile de guvern prin care este atestat domeniul public al unor unități administrativ teritoriale sunt acte administrative cu caracter individual.
Totodată s-a dispus analizarea excepției tardivității introducerii acțiunii în raport de susținerile pârâtului Guvernul României, privind data formulării cererii în raport de răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată de reclamantă.
Instanța de recurs apreciind că instanța de fond nu a avut un rol activ în sensul articolului 129 aliniat 4 și 5 cod procedură civilă a stabilit că este necesar a se clarifica stadiul acțiunilor aflate pe rolul instanțelor civile având ca obiect rectificare de CF, a acțiunii având ca obiect constatarea calității de bun aparținând proprietății private înscris în CF nr.565, nr. cadastral 253/1 și nr. 153/6.
După cercetarea stadiului soluționării acestor litigii instanța de rejudecare se va pronunța asupra incidenței dispozițiilor articolului 244 cod procedură civilă precum și asupra necesității introducerii în cauză a unității administrativ teritoriale Comuna.
Analizând susținerile părților în raport de probele administrate și ținând seama de dispozițiile articolului 315(1 ) cod procedură civilă, conform cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii, instanța reține următoarele: prin nr.HG 970/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 671 bis din data de 10.09.2002 poziția 98 "Parcare " din Anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei ", s-a atestat apartenența la domeniul public a Comunei parcarea situată în, nr. cadastral 253 corespunzător, nr.top.265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273/1, 273/2.
Reclamanta solicită anularea parțială a acestei Hotărâri de Guvern pe care o apreciază ca act administrativ normativ. Cum prin Decizia nr. 2608/20.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că actul administrativ atacat este unul cu caracter individual, instanța urmează să analizeze excepția de tardivitate a introducerii acțiunii raportat la data formulării cererii în raport de răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, astfel cum a fost invocată de pârâți.
În analiza acestei excepții instanța urmează să rețină că la momentul formulării plângerii prealabile înregistrată la pârâtul Guvernul României la 30.01.2007, reclamantul nu cunoștea cu certitudine existența și numărul actului administrativ vătămător.
Prin răspunsul la plângerea prealabilă emis de pârâtul Guvernul României la 23.02.2007 s-a adus la cunoștința reclamantei împrejurarea că atestarea obiectivului comercial "Parcare Auto " în domeniul public al comunei s-a făcut în temeiul Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia precum și în baza Hotărârii Consiliului Local al Comunei nr. 71/ 17.09.1999.
Raportat la cele de mai sus, sunt aplicabile în cauză prevederile articolului 11(2) din Legea 554/2004, conform cărora acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data "luării la cunoștință, ceea ce în speță reprezintă tocmai răspunsul pârâtului Guvernul României la plângerea prealabilă formulată de reclamat.
Această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât dispozițiile articolului 7 aliniat 7 din Legea 554/2004 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 797/2007 a Curții Constituționale, iar din modul de formulare al plângerii prealabile rezultă că reclamantul nu avea cunoștință despre adoptarea hotărârii care s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 671 bis din data de 10.09.2002, ceea ce înseamnă că nu putea fi consultat și achiziționat decât direct de la Centrul pentru Relații cu Publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial.
În consecință văzând calitatea reclamantei de persoană vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, instanța urmează să respingă excepția de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României și intervenietul în interesul acestuia, MIRA, constatând că reclamantul se afla la 6.11.2007, data introducerii acțiunii în termenul de un an prevăzut de lege.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de aceleași părți, instanța urmează să rețină că în cadrul acțiunii în contencios administrativ reclamantul nu trebuie să facă dovada unui drept real, fiind suficient ca acesta să facă dovada vătămării sale într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual.
În cauză reclamanta - GENERAL SRL a făcut dovada că este proprietara tabulară asupra obiectivului comercial "Parcare Auto " înscris în CF 2472 sub B1 precum și a vocației sale la cumpărare conferită deHG 389/1996și HG505/1998, ceea ce înseamnă că are legitimare procesuală în prezenta cauză, astfel că și această excepție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei instanța urmează să rețină că "Parcarea Auto " este înscrisă în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei la poziția 98, cod clasificare 1.3.7, cu situația juridică confirmată prin Hot. 71/1999.
În fapt, după descrierile făcute de părți cât și după consemnările confirmate de sentințele depuse în probațiune la dosar, precum și din procesul verbal de executare încheiat de executorul judecătoresc, această parcare reprezintă un obiectiv comercial cuprinzând 2 magazine alimentare, spații pentru camping, vulcanizare și locuri de parcare pentru turiști.
Așa cum rezultă din descrierea cuprinsă la poziția 98 Anexei 77 la HG nr.970/2002, imobilul este identificat cadastral în două sisteme: primul, sub actualul număr cadastral 235, care este înscris în 565, cu dezmembrările ulterioare, în proprietatea reclamantei - General SRL și al doilea, sub nr. top. anterioare - 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273/1 și 273/2, sub care era înscris în nr.1, înregistrat în proprietatea Statului român din anul 1949 sub B 26 și de unde a fost temporar transferat, în actuala coală 565 sub nr.253 (cu dezmembrările sale ulterioare).
Potrivit prevederilor pct.5 al art.I din Anexa - listă la Legea nr.213/1998, cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, domeniul public al statului este alcătuit și din terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
Pe de altă parte încadrarea unui bun în categoria celor de uz public sau de interes public se face în funcție de natura și de afectațiunea lui, iar trecerea dintr-un domeniu în altul se face în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, articolul 8 aliniat 1 din Legea 213/1998 dispune că trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public se face prin hotărâre ( după caz - a Guvernului, a Consiliului Județean, a Consiliului Local).
În acest context se justifică a fi analizate susținerile reclamantei potrivit cărora trecerea bunului ce în natură reprezintă Parcare - Obiectiv comercial, din domeniul privat în cel public s-a făcut cu încălcarea prevederilor textului mai sus indicat.
Hotărârea nr. 71/17.09.1999 invocată de pârâtul Guvernul României ca temei al trecerii acestui bun din domeniul privat în domeniul public al comunei nu cuprinde o asemenea dispoziție. Prin această hotărâre s-a aprobat inventarul domeniului public al Comunei, întocmit în temeiul Legii 213/1998 (articolul 19-23). Aceasta înseamnă că pentru " a atesta " apartenența la domeniul public al acestui bun el trebuia să fie dobândit în regim de drept public prin unul dintre modurile prevăzute la articolul 7 al Legea 213/1998 și cu respectarea prevederilor articolului 8 din aceeași lege.
Deci, cu neobservarea și încălcarea dispozițiilor legale, s-a ajuns ca un bun care face parte din domeniul privat al statului - art.4 din Legea nr.213/1998 raportat la pct.5 al art.I la anexa din lege - să treacă în proprietatea publică a unei unități administrativ-teritoriale.
Din ul de CF 1 al Comunei depus în probațiune (fila 21) se reține că statul român era înscris ca proprietar sub B 26, iar bunul se afla în folosința Ministerului Sănătății.
În aceste condiții, susținerile pârâtului și ale intervenientului în interesul acestuia, conform căruia voința autorității administrației publice locale exprimate prin Hotărârea Consiliului Local 71/17.09.1999 de a face inventarul bunurilor aparținând domeniului public este un act de sine stătător, care nu a fost contestat de reclamantă și care a constituit un fine de neprimire, sunt nefondate.
În mod constant în practica instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, s-a statuat că o hotărâre prin care se aprobă inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, constituie un act pregătitor emis în procedură prealabilă adoptării actului administrativ de autoritate contestat ( fila 63,. ÎCCJ nr. 2941/2006 ).
Din înscrisurile de la dosar nu rezultă că la data întocmirii listelor de inventar cuprinzând bunurile din domeniul public local s-ar fi întocmit un raport al comisiei de specialitate.
Contrar susținerilor reclamantei nu Hotărârea Consiliului Local 24/1999 a constituit temeiul trecerii în proprietate publică a obiectivului indicat în HG din litigiu ci acesta a fost inclus fără nici o justificare în inventarul întocmit în temeiul Legea 213/1998 care a fost apoi aprobat prin Hotărârea Consiliului Local 71/1999, act preparator al hotărârii de guvern atacate.
Dealtfel, atât pârâtul cât și intervenientul în interesul acestuia recunosc deopotrivă că HG970/2002 nu este constitutivă de drepturi de proprietate, dar cu toate acestea apreciază că acest act administrativ nu o lezează pe reclamantă în drepturile sale. În cauză este evident că drepturile legitime ale reclamantei au fost încălcate prin includerea acestui bun în domeniul public în condițiile în care începând cu anul 1999 reclamanta a declanșat procedura de cumpărare a Complexului comercial identificat ca parcare în temeiul HG505/1998.
Includerea bunului în domeniul public în condițiile mai sus arătate în perioada în care între părți se derulau pe rolul instanțelor multiple litigii, nu conferă motive de legalitate ori de nelegalitate în plus acestei hotărâri. Este îndeobște cunoscut că judecătorul este îndrituit să soluționeze cauza ținând seama de dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
În consecință, nu sunt întemeiate apărările intervenientului prin care se invocă că nu mai subzistă interesul legitim al reclamantei raportat la actele normative în vigoare la această dată.
În condițiile în care reclamantul a făcut dovada cu copia CF depusă în probațiune, că este proprietar tabular sub B1 în CF 2472 care a fost transnotat în acest CF din 565, este evident că și vocația acestuia la beneficiul cumpărării poate fi actuală.
Din cuprinsul Sentinței civile nr. 693/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea se reține că a fost respinsă cererea de radiere a înscrierilor de sub B 7 din CF 565, (care confirma ca proprietară pe reclamantă), iar această sentință a rămas irevocabilă prin renunțarea la recurs a reclamantei.
Reclamanta a renunțat la judecată și în acțiunea în constatare aflată pe rolul Tribunalului Bihor în primă instanță, așa cum rezultă din Încheierea nr. 805/18.04.2007 (fila 12 dosar rejudecare).
În consecință, apreciind ca întemeiată acțiunea reclamantei, în temeiul dispozițiilor articolului 1 din Legea 554/2004 republicată și modificată urmează a fi admisă astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTÂRÂȘTE:
Respinge excepțiile tardivității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamanteiinvocate de pârâtul Guvernul României.
Admiteacțiunea formulată de reclamanta GENERAL SRL, cu sediul în O,-, -5,.17, jud. B,în contradictoriu cu pârâtGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, jud. I și intervenient MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, P-ța -,nr.1A, jud. I și în consecință:
Dispune anularea parțialăa Hotărârii de Guvern nr. 970/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 671 bis din data de 10.09.2002 cu privire la poziția 98 "Parcare " din Anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei ".
Respinge cererea de intervențieîn interesul pârâtului, formulată de intervenientulMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVEcu sediul în B, P-ța -,nr.1A, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. BM./ 21.11 2008
Dact./21.11.20008
Emis 3 com/21.11.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena
