Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 194/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 194/CA/2008
Ședința publică din 07 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea excepțiilor de nelegalitate a nr. 766/1956 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului și Ordinului Prefectului nr. 196/1999 invocate de reclamantul domiciliat în O,-,.4, jud. în contradictoriu cu pârâtCOMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, cu sediul în O, P-ța -, nr.1, jud. B, pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, P-ța -,nr.1, Jud. B, pârâtPREFECTUL JUDEȚULUI Bcu sediul în O, P-, nr. 5, jud. și pârât, domiciliat în O, str. -, nr.6, jud. B.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale din 10.09.2008 depusă la dosar, iar pentru pârâtul se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale din 12.09.2008 depusă la dosar, lipsă fiind pârâta Comisia Locală pentru aplicare Legii 10/2001, Primarul Municipiului O și Prefectul Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru,precum și faptul că părțile nu au depus actele solicitate de către instanță la termenul anterior, după care:
Reprezentanta pârâtuluidepune la dosar copia sentinței nr. 3305/2002 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.8245/2001, copia deciziei nr.521/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.4795/2002 (apel împotriva sentinței 3305/2002), copia deciziei nr. 730/2005-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 205/2005(recurs împotriva deciziei 521/A/2004), copia sentinței nr. 8526/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.5849/2006 și copia deciziei nr. 250/R/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-(recurs împotriva sentinței 8526/2006).
Reprezentanta reclamantuluiarată că are cunoștință de hotărârile depuse la dosar, nu solicită comunicarea lor. Susține cele două excepții de nelegalitate invocate. Faptul că într-un alt dosar cu un alt obiect s-a soluționat aceeași excepție de nelegalitate nu are relevanță în prezenta cauză.
Față de excepția de nelegalitate a 766/1956 solicită admiterea acesteia ca fondată. Această deciziune a fost emisă de un neproprietar, temeiul juridic al acesteia este decretul nr. 493/1954, care nu era operant în cauză deoarece acest decret se aplică numai imobilelor sau terenurilor proprietatea statului, ori la acea dată imobilul nu a fost preluat de stat, era proprietatea unei persoane fizice.
Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr. 196/1999 solicită admiterea acesteia. Acest ordin este nelegal deoarece confirmă și agravează nelegalitatea comisă prin deciziunea nr. 493/1954, fiind dat cu încălcarea Legii 58/1974, conform căreia la articolul 4 "loturile necesare pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești vor fi în suprafață de 200- 250 mp, având de regulă un front stradal de maxim 12 m".De asemenea trebuia sa se facă anumite verificări, întrucât nu s-au făcut aceste verificări, s-a făcut o punere în proprietate pentru o suprafață de 320 mp, cu încălcarea prevederilor Legii 58/1974. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtuluisolicită respingerea celor două excepții de nelegalitate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Obiectul cauzei este Legea 10/2001, iar pledoaria reclamantei s-a axat pe Legea 18/1991, ori terenurile reglementate de Legea 18/1991 nu pot fi reglementate și de Legea 10/2001 și invers.
nr.766/1956 va trebuia analizată prin prisma Decretului 493/1954, ori în raport de aceste prevederi legale, această decizie este legală.
Sunt incidente în cauză prevederile articolului 36 aliniat 2 din Legea 18/1991, text legal în care nu este prevăzut nici un moștenitor sau membru cooperator însă se folosește termenul de "folosință veșnică " indiferent de titlul prin care a dobândit statul acele terenuri. Imobilul în speță, până la pronunțarea deciziei 1221/A/2000 se afla în proprietatea statului.
Referitor la Ordinul Prefectului nr. 199/1996 arată că atâta vreme cât printr-o sentință irevocabilă s-a statuat că acțiunea în constatarea nulității ordinului prefectului s-a respins, cu consecințeerga omnes,nu se poate analiza excepția de nelegalitate a acestui ordin,deoarece, s-a obținut mai mult și nu se poate reveni ca printr-o altă acțiune să ceri mai puțin. Acest ordin fiind legal, este foarte clar că și 766/1956 este perfect legală, solicită respingerea excepției de nelegalitate a nr. 766/1956.
Reprezentanta reclamantuluiprecizează că Ordinul prefectului a fost emis în baza Legii 18/1991, dosarul de bază este întemeiat pe Legea 10/2001, iar excepția de nelegalitate a ordinului prefectului se bazează pe prevederile Legii 18/1991. În cauză nu este vorba de autoritate de lucru judecat, nefiind identitate de obiect.
Reprezentanta pârâtuluiarată că nu a susținut excepția de autoritate de lucru judecat, a susținut doar excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a ordinului prefectului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Încheierea dată de Tribunalul Bihor la 12 iunie 2008 sub dosarul nr-, s-a suspendat soluționarea dosarului în baza articolului 4 din Legea 554/2004 și s- dispus înaintarea cererii, prezentei instanțe pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamantul.
În motivarea excepției de nelegalitate reclamantul solicită ca instanța să constate nelegalitatea 766/1956 și a Ordinului Prefectului nr. 196/1999.
Decizia 766/1956 emisă de Comitetul executiv al sfatului Popular al orașului O este nelegală fiind emisă de un neproprietar - cu privire la un teren proprietatea tabulară a unor persoane fizice.
Astfel arată reclamanta, terenul atribuit în folosință veșnică anterior pârâților, fusese preluat de stat în temeiul decretului 92/1950.
În anul 1955 prin decretul nr. 524 au fost scoase de sub incidența decretului de naționalizare anumite categorii de proprietari printre care și micii meseriași cum erau și antecesorii reclamantului.
Prin același act normativ s-a dispus ca imobilele deja preluate cu titlu de naționalizare, persoanelor care nu se încadrează în categoriile vizate, să fie restituite proprietarilor în termen de 1 an.
Deși autoritățile aveau cunoștință de acest act normativ s- procedat la atribuirea în baza decretului 493/1954 a unei suprafețe de teren neidentificate ca suprafață, fiind făcută doar precizarea că Decizia se completează cu schița de dezmembrare a imobilului și anterior de împărțeală.
În lipsa procesului verbal de predare preluare este discutabilă suprafața atribuită, deoarece autorizația de construcție se referă doar la suprafața de 55 mp.
Ordinul prefectului nr. 196/1999 este nelegal tocmai pentru că confirmă și agravează ilegalitatea deciziunii de atribuire.
Dispozițiile Legii 18/1991 articolul 36 la aliniat(1) prevăd că:"terenurile proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la articolul 26;
La aliniat(2) Terenurile proprietate de stat, atribuite, potrivit legii, in folosință veșnică sau in folosință pe durata existentei construcției, in vederea construirii de locuințe proprietate personala sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, in proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
La aliniat (3)Terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974*), trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor." trebuiau coroborate cu cele ale articolul 17 din Legea 58/1974 care prevede că: " Loturile necesare pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești vor fi în suprafață de 200-250 mp, având de regulă un front la stradă de maximum 12 "
Ori, dacă s-a făcut cerere de atribuire în proprietate a suprafeței de teren atribuit în folosință veșnică - trebuia verificat cât teren s-a atribuit pentru construcție.
În opinia reclamantului, numai 55 mp cât au fost atribuiți pentru construcție putea forma obiect al Ordinului prefectului, sau în cel mai rău caz 200-250 mp cât a prevăzut Legea 58/1978. În nici un caz suprafața de 362 mp cu un front stradal de 23 mp.
Un alt motiv de nelegalitate este lipsa referatului care să ateste situația juridică a terenului, cu atât mai mult cu cât există trei moștenitori care au solicitat terenul în baza Legii 18/1991.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii.
Cele două excepții de nelegalitate trebuie analizate din perspectiva decretului 493/10.12.1954 și ale articolul 36(2) și (6) din Legea 18/1991 republicată.
Nu are relevanță, arată pârâtul cu ce titlu devenit terenul proprietate de stat - important fiind ca aceste terenuri să fi fost atribuite în folosință veșnică proprietarilor construcțiilor.
Câtă vreme la apariția decretului 524/1955, antecesorii reclamantului nu și-au clarificat calitatea de persoană exceptată de la naționalizare - terenul a trecut în proprietatea statului, care apoi a dispus de el.
Numai prin Decizia 1221/2000 s-a apreciat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului ca urmare a greșitei aplicări a Decretului 92/1950.
Primarul Municipiului Oaf ormulat întâmpinare (fila 26) solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, apreciind că sunt aplicabile prevederile articolul 36 din Legea 18/1991.
Cu privire la nelegalitatea deciziei nr. 766/1956 emisă de Comitetul Executiv al sfatului Popular al Orașului O - instanța urmează să rețină că excepția este neîntemeiată.
Această decizie a fost emisă de fosta autoritate în temeiul prevederilor Decretului 493/1954.
În temeiul acestui act normativ s-a atribuit în folosință veșnică numitului din imobilul cu nr. top 697/1 și nr. top.696/1 - o suprafață de teren pentru construirea unei locuințe. La articolul 5 din aceeași decizie s-a prevăzut că:" decizia se va completa cu schița de dezmembrare din împărțirea căreia rezultă terenul atribuit și cu autorizația de împărțire a acestui imobil."
Ulterior, respectiv în anul 1955 terenul cu nr. top. 696 și 697 Oat recut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare - ocazie cu care - parcelele pe care pârâții și-au edificat construcția s-au transnotat în CF 14802 în favoarea beneficiarilor - recunoscându-se cu drept de folosință veșnică.
Operațiunile de dezmembrare s-au operat în CF în anul 1964, astfel că nu se poate reține că numai un proces verbal de predare-primire ar putea clarifica situația, raportat la caracterul de publicitate al înscrierilor în CF.
Nu poate fi reținut ca motiv de nelegalitate a 766/1956 nici împrejurarea că aceasta ar fi fost emisă de un neproprietar, dată fiind modificarea adusă Decretului 92/1950 prin Decretul 524/1955.
De dispoziția cuprinsă în acest decret nu a beneficiat antecesorul reclamantului, câtă vreme, numai prin Decizia 1221/A/2000 s-a constata că imobilul în speță prin Decretul 92/1950 a fost greșit naționalizat.
Cum o astfel de decizie nu produce efecte asupra drepturilor dobândite în temeiul unor acte normative emise anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării lor, excepția este nefondată.
Cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului județului nr. 196/1999, instanța urmează să rețină că și aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, este justificată a fi făcută precizarea susținută și de către pârâtul potrivit căreia - legalitatea acestui ordin a fost cercetată sub dosarul nr. 8245/2001 în care s-a pronunțat Sentința nr. 3305/2002 de către Judecătoria Oradea.
Este adevărat că, temeiul juridic al prezentei cereri este articolul 4 din Legea 554/2004, dar motivele ce în opinia reclamantului atrag nelegalitatea, sunt aceleași cu cele indicate în acțiunea având ca obiect - plângere la Legea 18/1991.
Prin Ordinul 196/1999 emis de Prefectul Județului s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților în temeiul articolului 36 aliniat 2 din Legea 18/1991, iar conform articolului 36 aliniat 6 din aceeași lege "Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. "
Nici unul din cele două aliniate ale articolului 36 nu distinge după titlul cu care a intrat terenul în proprietatea statului, ci doar să fi fost trecut proprietate și să fi fost atribuite în folosință veșnică proprietarului construcției.
Câtă vreme, cele două condiții cerute de textul legal, au fost îndeplinite în persoana beneficiarilor dreptului de folosință veșnică, excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului este nefondată.
Susținerea reclamantului conform căreia suprafața atribuită prin Ordinul Prefectului nu putea depăși suprafața de 200-250 mp prevăzută de Legea 58/1974 și că astfel au fost încălcate prevederile articolului 26 din Legea 18/1991, nu este întemeiată întrucât aplicabile sunt prevederile articolului 36 din această lege, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de cele de mai sus în baza articolului 1 din Legea 554/2004 vor fi respinse excepțiile de nelegalitate,conform dispozitivului prezentei.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile de nelegalitate a deciziei nr. 766/1956 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului și Ordinului Prefectului nr. 196/1999 invocate de reclamantul domiciliat în O,-,.4, jud. B sub dosar nr- în contradictoriu cu pârât COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, cu sediul în O, P-ța -, nr.1, jud. B, pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, P-ța -,nr.1, Jud. B, pârâtPREFECTUL JUDEȚULUI Bcu sediul în O, P-, nr. 5, jud. și pârât, domiciliat în O, str. -, nr.6, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 noiembrie 2008.
Președinte Grefier
- - - -
Red./17.11.208
Dact / 17.11.2008
Emis 5 comunicări /17.11.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena
