Anulare act administrativ . Sentința 197/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 197/CA
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I, șoseaua, nr.97, bloc 996,.B,.1,.5, județul I, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect
anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru ca părțile să depună și concluzii scrise,s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 09 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru agricultură, solicitând anularea actului administrativ, Decizia nr.600/24.04.2009 emisă de Directorul General al.
Arată reclamantul că prin Decizia nr. 600 emisă la data de 24 aprilie 2008 de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, invocând în esență prevederile art. III alin. 1 ale nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, acesta a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean I din cadrul Agenției de Plăți și intervenție pe Agricultură ocupată în mod legal, prin numire în funcție urmare a concursului -dispoziție cuprinsă în art. 1 alin. 1 din decizia nr. 600/24.02.2009- și totodată, sub alin. 2 al aceluiași articol 1 al Deciziei "urmare aplicării prevederilor art. 1 alin. 1 din Decizie, potrivit prevederilor art. 97 lit. c, art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare" se dispune ca subsemnatul ", director executiv -consilier I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Centrul Județean I îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz".
Precizează că a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile Legii nr. 554/2004 și prin înscrisul atașat în copie, însoțit de dovada comunicării acestuia către autoritatea pârâtă făcând dovada sesizării autorității emitente cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal și netemeinic actul administrativ unilateral individual prin care s-a procedat la eliberarea sa din funcția publică de conducere.
În fapt, cu toate că prin nr.OUG 37/2009 (sub art. III alin. 1) se dispune desființarea "acelor funcții publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate", Centrul Județean I al nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau ale altor organe ale administr4ației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, sens în care emiterea deciziei de eliberare din funcția pe care o îndeplinește prin invocarea nr.OUG 37/2009 și exclusiv în considerarea calității sale de pretind "conducător al unui serviciu public deconcentrat al ministerelor sau al vreunui organ ale administrației publice centrale din unitatea administrativ-teritorială" este lipsită de suport legal.
Prin plângerea prealabilă a invocat în susținerea cererii de revocare a actului administrativ și Circulara nr. 38394/29.10.2008 a Agenției de plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția Management Resurse Umane -contrasemnată de Directorul Direcției Juridice și de Contencios și avizată de însuși Directorul General al Agenției, potrivit căreia "activitatea de gestionare a fondurilor europene pentru agricultură, nu reprezintă serviciu public, considerent pentru care instituția nu poate fu inclusă pe lista serviciilor publice. Pentru fondurile europene gestionate de Centrele Județene sunt structuri care nu au buget propriu sau execuție bugetară proprie și sunt subordonate direct și integral Conducerii instituției (Centrul ) acționând ca organe de execuție ale Centrului.
Un al doilea motiv de nelegalitate a Deciziei atacate invocat prin plângere, vizează împrejurarea că din interpretarea logică și coroborată a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 (art. III alin. 4 și 6) cu dispozițiile Legii nr. 1(2004 (art. 4 și 41) care reglementează structura organizatorică, competențele și atribuțiile, funcția de conducere de director executiv ocupată de petentul la Centrul Județean I al nu este o funcție publică din cele vizate de prevederile art. III alin. 1 din nr.OUG 37/2009.
Cât timp noua funcție de director coordonator al unui atare serviciu public, care practic ar urma să înlocuiască funcția pretins desființată prin Ordonanță (funcție reglementată prin prev. art. III alin. 4 și 6 din nr.OUG 37/2009) va implica un raport juridic Contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator și ministru, ordonatorul principal de credite, și nicidecum între directorul coordonator al Centrului județean și directorul general al agenției, relație impusă de prevederile art. 4 și 41din Legea specială nr. 1/2004, consideră că în mod eronat au fost interpretate de către emitentul actului administrativ prevederile nr.OUG 37/2009, care în realitate nu vizează funcția ocupată de reclamant.
De asemenea, consideră că înlăturarea sa de pe postul ocupat nu se justifică din perspectiva faptului că atribuțiile specifice funcției ocupate nu se modifică în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, condiții impuse de prevederile alin.4 al art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Nu în ultimul rând solicită să se constate că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin.1 lit. a) din Codul muncii, fiind dispusă perioada în care se afla în concediu din motive medicale.
Alături de aceste argumente, înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 600/24.04.2009.
Astfel, trebuie relevat faptul că atât acest act administrativ cu caracter normativ cât și Decizia nr. 699/24.04.2009 care au fost emise cu încălcarea prevederilor art.115 alin.(6) din Constituția României, fiind de natură a afecta în modul cel mai grav cu putință drepturi, libertăți, îndatoriri prevăzute de Constituție".
OUG 37/2009 contravine dispozițiilor articolului 115 alineatul 6 din Constituția României potrivit cărora ordonanțele de urgență nup ot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
În concret, aceste acte administrative sunt de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum aceste drepturi sunt consfințite de prevederile constituționale sub art. 41 și art. 47 alin. (1), fiind apte a-i produce un important prejudiciu material dar și moral.
Prin conținutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat și decent. Ori, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de serviciu și pierderea tuturor drepturilor de natură salarială aferente. În aceste condiții a fi pus în imposibilitatea de a-și onora obligațiile bănești asumate, în considerarea caracterului stabil al funcției publice pe care o îndeplinește.
Alăturat cere3rii de chemare în judecată reclamantul a depus următoarele acte: Deciziile nr. 600/24.04.2009 și 815 din 22.05.2009 emise de către Directorul General al; copie plângere prealabilă; răspuns la plângerea prealabilă; certificate de concediu medical seria - nr. -; seria - nr. -; seria - nr. -; Decizia nr. 1224/9.06.2008 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; Decizia nr. 90/24.02.2006 emisă de; sentința civilă nr. 88/CA/27.05.2009 a Curții de APEL IAȘI.
Prin întâmpinare intimata arată că potrivit dispozițiilor OUG37/2009, art. III al. 1, este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrative teritoriale, la lit."G" p. 4: "centre județene, respectiv al municipiului B de plăți și intervenție pentru agricultură".
Mai arată pârâta că, în respectarea disp. art. 99 al. 5 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a pus la dispoziția reclamantului funcțiile publice de conducere de șef serviciu la Serviciul Economic și Sef Serviciu la Serviciul Măsuri de IT din cadrul -Centrul județean I, iar prin adresa 1974/8.05.2009 acesta și-a exprimat acordul de numire în funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul Economic, numirea realizându-se prin Decizia 815/22.05.2009.
Actul administrativ individual în cauză este emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice.
Decizia nr. 600/24.04.2009 nu a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 60 al. 1 lit. a din Codul muncii, întrucât, pe de o parte, nu a fost concediat în perioada concediului medical iar pe de altă parte perioada de preaviz a fost întreruptă pe perioada în care a fost în concediu medical. Mai mult, reclamantul nu a fost destituit din funcția publică, ci i s-a pus la dispoziție altă funcție publică de conducere, pe care a acceptat-
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma probatoriului administrat și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a deținut funcția publică de conducere de director executiv la Centrul Județean I din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură () numit prin Decizia nr. 815/22.05.2009 emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale -.
Prin Decizia nr. 600 din 24.04.2009 dată de către Directorul General al, în aplicarea dispozițiilor OUG 37/2009 s-a dispus desființarea funcției de director executiv la Centrul Județean I din cadrul, reclamantului încetându-i astfel raportul de serviciu, prin "eliberarea" din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz.
Reclamantul a atacat decizia arătată prin procedura plângerii prealabile, conform dovezilor depuse la dosar.
Răspunzând criticilor formulate de reclamant, se impun a fi evidențiate următoarele aspecte:
1.Decizia nr. 600/24.04.2009, atacată în prezenta cauză, a fost dată în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical conform certificatului medical seria - nr. -, act ce prevede incapacitatea temporară de muncă în perioada 23.04.2009-27.04.2009.
Deși Legea 188/1999, aplicabilă reclamantului ca și funcționar public, nu conține reglementări specifice cu privire la o asemenea situație, conform art. 117 din Legea 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii [] în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Conform art. 60 al. 1 lit. a din Legea 53/2003 - Codul muncii, concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.
Deși, ca terminologie, nu este vorba de o "concediere" a reclamantului, măsura dispusă prin decizia atacată are ca efect încetarea raporturilor sale de serviciu, prin voința unilaterală a emitentului actului, fiind comparabilă, ca și efecte, cu concedierea. În această situație, instanța apreciază că dispunerea acestei măsuri printr-o decizie dată în perioada în care funcționarul public se afla în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificatul de concediu medical, nu întrunește condițiile de legalitate impuse de lege, aducând în discuție nulitatea actului emis de către pârâtă.
2.În măsura în care s-ar trece peste aspectul invocat anterior, cu luarea în considerare a faptului că reclamantului i s-a oferit și a acceptat o altă funcție, se impune a fi examinat dacă instituția în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea este una dintre cele la care fac referire dispozițiile OUG 37/2009.
Prin art. III al. 1 din OUG 37/2009 se dispune desființarea "acelor funcții publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate". Așa după cum rezultă din circulara nr. 38394/29.10.2008 a, Direcția Management și Resurse Umane, "activitatea de gestionare a fon durilor europene pentru agricultură nu reprezintă servicii publice", ceea ce conduce la concluzia că nu este o instituție care prestează servicii publice. Cât privește Centrele Județene ale, acestea n u au buget propriu și execuție bugetară proprie, sunt subordonate direct și integral conducerii instituției -centrul -, acționând ca organe de execuție ale acesteia.
Faptul că funcția acceptată de către reclamant ar intra sub incidența dispozițiilor OUG37/2009 este pus la îndoială și de examinarea dispozițiilor acestei ordonanțe raportate la dispozițiile Legii 1/2004 ce reglementează structura organizatorică, competențele și atribuțiile. Din această perspectivă, raportul juridic contractual prevăzut de OUG 37/2009 ar urma să se stabilească între directorul coordonator și ministru, ca ordonator principal de credite, iar nu între directorul executiv al Centrului Județean și directorul general al agenției.
Cu toate acestea, deși analiza logică și juridică arătată conduce la concluzia că funcția ocupată de reclamant nu ar intra sub incidența OUG 37/2009, situația sa se impune a fi examinată în continuare prin prisma faptului că în anexa la acest act normativ, declarat între timp neconstituțional, este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate vizate -lit."G" p. 4 - "centre județene, respectiv al municipiului B de plăți și intervenția pentru agricultură".
Dispoziția nr. 600/24.04.2009 atacată în prezenta cauză a fost dată strict în executarea dispozițiilor OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, aspect ce rezultă cu claritate din motivarea în fapt și în drept înserate în actul administrativ.
Ca atare, este evident că eliberarea reclamantului din funcția de conducere nu a avut la bază alte considerente care să țină de exercitarea corectă a atribuțiilor sale, de eventuale disfuncții analizate înregistrate în activitatea sa.
Este adevărat că reclamantului i s-au oferit alte variante, exprimându-și acordul de a fi numit în funcția publică de conducere de șef serviciu în cadrul Serviciului economic din Centru jud. I, numire dispusă prin decizia 815/22.06.2009.
Având în vedere situația creată și succesiunea evenimentelor, este evident că opțiunea exprimată de reclamant nu poate fi interpretată, prin ea însăși, ca o acceptare benevolă și o achiesare la eliberarea sa din funcție prin Dispoziția 600, care fusese anterior atacată, atât în procedura prealabilă, cât și în fața instanței de judecată.
Prin decizia 1257/7.10.2009 publicată în Monitorul Oficial 758/6.11.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG 37/2009 prin unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, reținând că prin respectiva Ordonanță a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate.
Prin art. III din ordonanță funcțiile publice, funcțiile publice specifice, posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale precum și adjuncții acestora, s-au desființat. În locul acestor funcții a fost instituită funcția de "director coordonator al serviciului public deconcentrat" ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, persoane ce urmau să ocupe respectivele posturi exercitându-și atribuțiile în baza unul "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă maximă de 4 ani, contract anulat "contract individual de muncă".
Astfel precum se arată în decizia Curții Constituționale, "această construcție deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management". Se mai arată că prin OG37 Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând disp. art. 115 al. 6 din Constituția României, că a fost afectat grav statutul unor funcționari publici ce dețineau funcții de conducere, iar viciul fundamental al ordonanței nu poate fi acoperit prin aprobarea ei prin lege de către Parlament.
Se constată, din analiza actului normativ atacat și a rațiunilor pentru care acesta a fost emis că înlocuirea unei funcții publice de conducere a unui serviciu public, cu o funcție "contractuală" (director coordonator al serviciului public deconcentrat - atribuită prin numire directă, cu contract de management), pune în discuție însăși legalitatea conducerii și coordonării respectivului serviciu public, activitate care, prin natura sa, presupune exercitarea unor atribuții și responsabilități în realizarea unor prerogative de putere publică.
Se mai constată că Ordonanța 37/2009 a fost emisă în scopul "îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare", ori reclamantului din prezenta cauză, care a ocupat funcția publică de conducere, nu i s-au imputat prin Decizia atacată deficiențe manageriale sau de coordonare a serviciului public, iar pretinsa reducere a cheltuielilor bugetare prin înlocuirea denumirii funcției de conducere și a condițiilor de ocupare a acesteia, nu este în nici un mod justificat.
Dispoziția nr.600/24.04.2009 este în contradicție și cu dispozițiile art. 97 lit. c, art. 99 al.1 lit. b din Legea 188/1999, potrivit cărora încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere are loc doar în cazul în care instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, ori, în cazul de față, nu a operat o reorganizare în sensul art. 100 al.1 din Legea 188/1999 și nu s-a justificat reducerea postului de inspector șef.
Postul înființat în locul celui ocupat de reclamant este unul cu aceleași atribuții și cu aceleași condiții aparente de ocupare, ceea ce vădește încălcarea dispozițiilor art. 100 al.5 din Legea 188/1999.
Trebuie evidențiat ca răspuns al aspectelor arătate în întâmpinare de către pârât, că opțiunea exprimată de reclamantul de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției sale, un alt post în cadrul instituției, nu poate fi interpretată ca o achiesare benevolă la măsurile luate împotriva sa prin aplicarea unui act neconstituțional, nu-i afectează sau îngrădește dreptul de a ataca în instanță Dispoziția 600 și nu atrage inadmisibilitatea cererii sale.
Astfel precum s-a menționat în decizia Curții Constituționale, soluția aleasă de guvern de a emite în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe asupra constituționalității legii de aprobare a OUG 37/2009, o nouă ordonanță de urgență, prin care o abrogă pe cea anterioară, dar îi preia conținutul integral, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".
Ca atare, examinând cererea reclamantului prin prisma aspectelor obiective și subiective invocate și având în vedere dispozițiile Deciziei 1257/7.10.2009 a Curții Constituționale, instanța va admite cererea și va anula Dispoziția 600/24.04.2009 a.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, aceasta urmează a fi admisă. Instanța apreciază că prin aplicarea unei măsuri declarate abuzive și neconstituțională, având ca efect desființarea funcției publice de conducere ocupată de reclamant, acestuia i s-a adus un prejudiciu moral de necontestat, solicitat a fi reparat printr-o sumă rezonabilă, în acord cu valorile la care se cantonează și deciziile CEDO în această privință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamantul, domiciliat în I, șoseaua, nr.97, bloc 996,. B,.5,.1, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu sediul în B, bd. - I, nr.17, sector 2.
Anulează Decizia nr.600/24.04.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 lei daune morale.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.11.2009
PREȘEDINTE
- - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
10.12.2009
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
