Anulare act administrativ . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.501/2008
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Simona Hajjar AL -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C, împotriva sentinței civile nr. 909/23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții, și și cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, CONSILIUL JUDEȚEAN C și SC DE SA -, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 29.10.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.909 pronunțată la data de 23.05.2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului C-N și a Compania de A și respinsă acțiunea cu privire la acești pârâți pe excepție; respinsă excepția lipsei plângerii prealabile și a tardivității acțiunii invocate de pârâtul Președintele Consiliului Județean C; admisă în parte acțiunea extinsă și precizată de reclamanții, și în consecință a fost anulată autorizația de construire nr. 121/26.10.1999 pentru tronsoanele de canalizare CM 20, CM 21, CM 22, CM 23 emise de președintele Consiliului Județean C; obligat pârâtul Președintele Consiliului Județean la plata către reclamanta a sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată deoarece autorizația de construire a cărei anulare se cere nu a fost emisă de către consiliul local iar competența de emitere aparține conform art.4 din Legea nr.- Președintelui Consiliului Județean compania neavând o atare îndatorire.
În privința excepției lipsei procedurii prealabile reține instanța că este neîntemeiată întrucât din moment ce lucrările ce au fost executate este inutilă procedura ce presupune o solicitare pentru revocare de către autoritatea administrativă a actului presupus vătămător pentru reclamanți iar odată ce intra în circuitul civil și executat actul administrativ nu mai poate fi revocat.
Referitor la excepția tardivității se reține de asemenea că nu poate fi primită întrucât în conformitate cu dispozițiile legii aplicabile la momentul întocmirii actului administrativ cererea de chemare în judecată nu se poate face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ iar reclamanții nefiind beneficiari ai actului nu li s-a comunicat, neexistând o atare obligație. În aceste condiții reține instanța termenul curge de la data luării la cunoștință despre actul pe care îl contestă, ori așa cum și pârâtul accepta reclamanții au luat cunoștință cel mai târziu la 28.06.2002 când au declarat acțiunea la judecătorie, iar faptul că ulterior pârâtul invocă că reclamanții ar fi cunoscut acest act administrativ din 2001 nu a fost dovedit potrivit art.1169 civ.
Cât privește fondul reține instanța că susținerile reclamanților sunt întemeiate dat fiind faptul că nu au fost respectate prevederile art.6 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor în forma existentă la data emiterii autorizației respectiv pentru terenurile proprietate privată situate pe--18 care corespund tronsonului, nu a exista acordul proprietarilor.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs Președintele Consiliului județean C solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare recurentul susține că hotărârea este nelegală din perspectiva faptul că autorizația a fost emisă de Consiliul județean pentru înlocuirea rețelelor de canalizare din municipiu precum și din perspectiva încălcării dispozițiilor Legii nr.453/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții. Sub acest din urmă aspect recurentul în dezvoltare arată că potrivit art.4 alin.1 lit.a competența președinților consiliilor județene este stabilită pentru autorizări privind: investițiile aprobate de guvern; investiții în extravilanul comunelor investiții care se amplasează pe terenuri ce depășesc limita a două sau mai multe entități administrativ teritoriale iar în speță terenul este în administrativ teritoriale a municipiului.
Mai arată recurentul că reclamanții nu justifică interesul atâta timp cât în dosarul nr- al judecătoriei a obținut despăgubiri de la Compania de pentru prejudiciul suferit.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că motivele invocate sunt nefondate.
Astfel se arată că actele emise de consiliu sunt hotărârile (potrivit art.109 din Legea nr.215/2001) și nu autorizațiile de construire iar din acest punct de vedere autorizația nu a fost emisă prin hotărâre.
Pe de altă parte arată intimații aspectul că recurentul nu este emitentul actului este irelevant în context deoarece nu contează organul competent ci emitentul actului, iar argumentul adus ar constitui un motiv în plus de anulare deoarece ar însemna că autorizația a fost emisă de un organ necompetent.
În altă ordine de idei arată intimații nu se poate vorbi de încălcare a dispozițiilor Legii nr.453/2001 deoarece valabilitatea actului administrativ se raportează la momentul emiterii acestuia iar legea evocată nu era în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
În fine arată intimații și argumentul referitor la despăgubiri este irelevant în privința interesului cu atât mai mult cu cât litigiul invocat nu a fost soluționat irevocabil.
Analizând argumentele aduse prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, argumentul adus de recurent constând în aceea că în mod greșit a reținut instanța responsabilitatea sa întrucât actul este emis de consiliul județean nu poate fi primit. În acest sens se reține că Legea nr.69/1991 în vigoare la momentul emiterii autorizației prin dispozițiile sale (art. 67 și următoarele) a prevăzut că președintele consiliului județean are și calitatea de președinte al delegației permanente; că aceste entități și reprezentanții lor exercită o serie de atribuții exprese, cele stabilite prin dispoziții legale, regulamente de funcționare sau încredințate de consiliul județean.
Tot astfel actul normativ arătat prin dispozițiile sale conferă președintelui consiliului o serie de obligații inclusiv cu privire la punerea în executare a hotărârilor organelor deliberative dar și dreptul de a semna actele adoptate (hotărâri, decizii).
Din normele arătate se desprinde concluzia că președintele consiliului în calitate de reprezentat al organelor deliberative are îndrituirea de a semna actele ce emană de la entitățile pe care le reprezintă.
Cu alte cuvinte în condițiile în care actele emană de la organele deliberative semnarea acestora se face de către președintele acestor entități în calitate de reprezentant.
În speță este de necontestat că actul atacat în instanță emană de la organul deliberativ și este semnat în calitate de reprezentant iar în aceste circumstanțe, dat fiind calitatea statuată și îndrituirea prevăzută de lege, susținerile recurentului referitoare la greșita reținere de către instanță sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și restul susținerilor întrucât se omite a se avea în vedere că interesul este justificat în cauză prin aceea că prin cele autorizate s-au adus degradări proprietăților afectate de tronsoane, în lipsa acordului cerut de lege; că în urma construcțiilor terenurile nu au fost aduse în starea inițială. Or, în acest context, câtă vreme canalul deversează pe terenul intimaților, nu se poate susține că nu se creează un prejudiciu și că astfel nu s-ar justifica, din această ultimă perspectivă, interesul.
Prin urmare constatându-se că nu sunt motive neîntemeiate în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C împotriva sentinței civile nr. 909 din 23 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să achite intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - AL - - -
Red.
Dact: /2 ex./28.11.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Simona Hajjar
