Anulare act administrativ . Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/CA
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor promovate în contencios administrativ și fiscal de recurenții-pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în T,- Bis, jud.T șiDIRECTIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în T,-, jud.,prin DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G- cu sediul în G,-, jud.G, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC COM SRL - cu sediul în com. de, sat Lunga, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1705/24.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursurile sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, societatea având dreptul la restituirea sumelor reprezentând diferența de acciză. Arată că recurentele își întemeiază susținerile pe lipsa calității de furnizor în sensul HG804/2008. Insă, așa cum a reținut și instanța de fond, această calitate nu se apreciază de recurente. Societatea are prevăzut obiectul de activitate privind comerțul cu ridicata al combustibililor, are stație (file 33-35 dosar fond), a și livrat motorina. Existența sau lipsa unor autorizațiilor pretinse de recurente (mediu, apărare împotriva incendiilor, verificare metrologică) nici nu conferă și nici nu încetează calitatea de furnizor în sensul HG804/2008. cu subvenția pe accize a fost livrată, iar recurentele trebuiau să verifice realitatea documentelor cu realitatea livrării mărfii. Depune concluzii scrise.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul declarat, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 17845/88/13.07.2009, COM a solicitat ca, în contradictoriu cu T și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, să se dispună anularea Deciziei nr. 22/24.04.2009, a raportului fiscal nr. 1983/27.03.2009 și a Deciziei de impunere nr. 3/27.03.2009.
S-a solicitat și suspendarea deciziei de impunere contestată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
In motivare, contestatoarea arată că, în perioada august - septembrie 2008, livrat motorină către diverse societăți prestatoare de servicii în agricultură și, în baza nr.HG 804/2008, a beneficiat de restituirea sumelor reprezentând diferența de accize pentru motorina livrată, însă ulterior, inspecția fiscală parțială efectuată a stabilit nelegalitatea restituirii sumei de 150.715 lei și a dispus obligarea societății la înapoierea sumei primită necuvenit, cu majorările de întârziere calculate.
Se mai subliniază că, prin Decizia nr. 22 din 24.04.2009, emisă de către T s-a respins contestația formulată împotriva actelor administrativ fiscale, cu aceeași motivație, respectiv că societatea nu se încadrează în categoria societăților furnizoare de motorină, în sensul art. 6 alin. 6 din nr.HG 804/2008, cu toate că are în obiectul secundar de activitate și comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate, iar actul normativ nu condiționează calitatea de furnizor de nedesfășurarea altor activități economice, pe lângă faptul că, în prealabil, verificarea legalității adeverințelor și a realității livrărilor de combustibili a fost realizată în conformitate cu prevederile nr.HG 804/2008.
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nr.HG 804/2008.
In dovedirea cererii, s-au anexat la dosar, în copie, decizia nr. 22/24.04.2009, raport de inspecție fiscală parțială nr. 1983/27.03.2009, decizia de impunere nr. 3 din 27 martie 2009, documentații tehnice, notă explicativă și alte înscrisuri.
In apărare, atât T, cât și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T au depus întâmpinări și înscrisuri, această din urmă instituție invocând și excepția autorității de lucru judecat relativ la capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere nr. 3/27 martie 2009.
Prin sentința civilă nr. 1705/24.08.2009, Tribunalul Tulceaa admis contestația formulată de reclamanta COM, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECTIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - prin DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G, în parte; a anulat Decizia nr. 22/24.04.2009 emisă de T și raportul de inspecție fiscală parțială nr. 1983/27.03.2009, cu decizia de impunere nr. 3 din 27 martie 2009, emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T; a respins excepția autorității de lucru judecat ca nefondată; a respins capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere nr. 3/2009, emisă de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma inspecției fiscale parțiale realizată la COM a rezultat că, în perioada 1 august 2008 - 31 decembrie 2008, în baza obiectului secundar de activitate - comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, groși și al produselor derivate - societatea a achiziționat motorină cu acciză plătită din fiscale, pe care a depozitat-o în rezervoare de combustibil aflate la sediul său și a vândut-o către persoane fizice și juridice ce intră în categoria beneficiarilor definiți prin art. 4 din nr.HG 804/2008, respectiv producători agricol care exploatează suprafețe de teren agricol, individual sau în forme de asociere după care, urmare a documentațiilor depuse în conformitate cu nr.HG 804/2008 și Ordinului nr. 2599/2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Taî ntocmit procesele-verbale de control nr. 7169 din 13.10.2008 și 7404/17.10.2008 și a dispus restituirea sumei de 150.715 lei reprezentând diferență de acciză, astfel; 51.468 lei prin nota de compensare nr. 7556/27.10.2008, 54.474 lei prin nr. 274/04.11.2008 în baza notei de restituire 7557/27.19.2008, 44.773 lei prin nr. 297/05.11.2008 în baza notei de restituire nr. 7404/03.11.2008.
Prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 1983/27.03.2009, s-a concluzionat că societatea nu deținea la data livrărilor un depozit de carburant autorizat pentru comercializarea combustibilului conform legislației în vigoare, respectiv pentru care să se fi eliberat autorizație de mediu, aviz și autorizație pentru securitatea la incendiu și protecție civilă; certificate de verificare metrologică periodică a aparatelor de măsură și control, așa încât nu se poate înscrie în categoria furnizorilor de motorină, definiți prin art. 6 alin. 6 din nr.HG 804/2008, respectiv operatori economici producători, importatori și/sau distribuitori de motorină, deținători de depozite sau stație de distribuție.
S-a stabilit, prin același raport, că societatea controlată trebuie să restituie sumele încasate necuvenit în cuantum de 172.785 lei, din care 150.715 lei reprezintă acciză și 22.070 lei constituie majorări de întârziere aferente.
In baza raportului de inspecție nr. 1983/27.03.2009, s-a emis decizia de impunere nr. 3/27.03.2009, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și dispoziția nr. 1988/27.03.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.
Impotriva actelor administrativ-fiscale întocmite s-a formulat contestație de către COM, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 22/24.04.2009, emisă de către T, în care s-au reluat argumentele reținute și în etapele anterioare, respectiv neîndeplinirea calității de furnizor întrucât nu deținea un depozit de carburant autorizat, în condițiile în care autorizația de mediu nr. 7022/21.10.2005 invocată nu a fost emisă pentru aceste activități.
Din interpretarea art.6 al.1, 4, 6 și art.10 din HG804/2008, cât și a prevederilor Ordinului MEF nr.2599/2008, ce reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferențe de accize pentru motorina livrată cu acciză redusă, rezultă că verificarea calității de furnizor a solicitantului ce a depus cererea de confirmare a cantității de motorină livrată se realizează înainte de eliberarea adeverinței, de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene competente, pentru ca ulterior, celelalte autorități implicate în derularea procedurii de restituire să verifice doar realitatea operațiunilor de livrare și a cantităților de motorină înscrise.
Cum adeverințele în discuție au fost emise societății reclamante, sunt valabile și își produc efectele, realizându-se și plata diferenței de acciză în baza acestora, măsura obligării la restituirea sumei încasate, cu majorări de întârziere este nejustificată, în condițiile în care, deși documentația comunicată de către instituția pârâtă nu reiese ce verificări s-au întreprins și cum s-a stabilit că societatea nu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru a fi calificată drept furnizor, dacă s-au solicitat înscrisuri în plus solicitantului și alte asemenea demersuri care să lămurească situația identificată.
Mai mult decât atât, pe lângă faptul că societatea reclamantă avea prevăzut ca obiect secundar de activitate comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate, conform Hotărârii nr. 140/18.01.2008, ce a modificat obiectul de activitate, prin înscrisuri depuse, societatea reclamantă a probat că, încă din februarie 2008, avea în funcțiune o stație internă de distribuție carburanți.
De asemenea, nu reiese dacă s-au efectuat verificări de către organul fiscal și relativ la existența unei autorizații de mediu emisă ulterior punerii în funcțiune a stației de distribuire a carburanților, după cum nu rezultă nici cum s-a ajuns la concluzia că pentru o astfel de stație este obligatoriu a fi emis aviz pentru securitate la incendiu și protecție civilă sau că a fost ori nu emis un atare aviz.
In consecință, se constată că COM avea dreptul la restituirea sumelor reprezentând diferență de acciză, așa încât, față de argumentele prezentate, instanța urmează a admite contestația și a anula decizia nr. 22/24.04.2009, emisă de către T, dar și raportul de inspecție fiscală parțială nr. 1983/27.03.2009, cu decizia de impunere nr. 3/27.03.2009, întocmite de către
In cauză, nu este incidentă autoritatea de lucru judecat întrucât nu există tripla identitate de elemente, respectiv părți, de obiect și de cauză.
Astfel, dosarul nr- al Tribunalului Tulcea, în raport cu care s-a invocat excepția în discuție, a avut ca obiect suspendarea deciziei de impunere nr. 3/2009, în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în timp ce capătul de cerere din prezenta acțiune vizează suspendarea aceluiași act administrativ fiscal, numai că, în baza dispozițiilor art. 15 din același act normativ.
Or, măsura suspendării reglementată prin art. 14 din Legea nr.554/2004, se poate dispune numai până la pronunțarea instanței de fond, pe când suspendarea prevăzută în art. 15 din Legea nr. 554/2004 vizează intervalul de la momentul sesizării instanței și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, așa încât cele două măsuri nu se suprapun, ca perioadă, condiții în care este exclusă identitatea de obiect, cât timp temeiul de drept este altul.
Față de aceste argumente, excepția puterii de lucru judecat a fost respinsă ca nefondată.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere nr. 3/2009, s-a subliniat că, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ atacat poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la articolul 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Pentru a justifica și proba îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, societatea reclamantă nu s-a prevalat de o situație anume, însă, dacă se are în vedere exercitarea silită, s-a constatat că nu s-a dovedit că s-au întreprins demersuri de către organul fiscal pentru recuperarea sumelor determinate prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere emisă, respectiv iminența executării silite, prin vreuna dintre formele prevăzute de lege, până la momentul închiderii dezbaterilor și nici nu s-a demonstrat care ar fi consecințele pentru societatea reclamantă, care ar fi impactul asupra activității sale, asupra situației financiare pentru a se aprecia asupra iminenței încercării unui prejudiciu, în caz de plată într-o perioadă imediată.
Având în vedere lipsa probelor referitoare la îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de lege, capătul de cerere prin care se solicită suspendarea deciziei de impunere contestată a fost respins ca nefondat.
Impotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat recurs:
1.T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a soluției instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamanta-intimată.
Se arată că instanța de fond nu a analizat pe deplin probele existente la dosarul cauzei, fapt ce a condus în mod greșit la soluția pronunțată.
S-a reținut că prin raportul de inspecție fiscală parțial nr.1983/27.03.2009 rezultă că reclamanta-intimată nu deținea la data livrărilor un depozit de carburant autorizat pentru comercializarea combustibilului conform legislației în vigoare, respectiv pentru care să se fi eliberat autorizație de mediu, aviz și autorizație pentru securitatea la incendiu și protecție civilă, certificate de verificare metrologică periodică a aparatelor de măsură și control, așa încât aceasta nu se poate înscrie în categoria furnizorilor de motorină definite prin art.6 al.6 din HG804/2004.
S-a stabilit prin același raport că societatea controlată trebuia să restituie sumele încasate necuvenit în cuantum de 172.785 lei din care 150.715 lei reprezintă acciză și 22.070 lei majorări de întârziere aferentă.
2.G, solicitând admiterea acestuia, modificarea soluției instanței de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere nr.3/27.03.2009, emisă de către T, precum și a deciziei nr.22/24.04.2009 emisă de
Se arată că societatea reclamantă nu se poate înscrie în categoria furnizorilor de motorină definită în art.6 al.6 din nr.HG804/2004, iar conform certificatului constatator din 25.01.2008, obiectul secundar de activitate al societății este reprezentat de comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivare - cod 4671.
Insă societatea nu deținea la data livrărilor un depozit de carburant autorizat pentru comercializarea combustibilului pentru a respecta condițiile prevăzute de HG804/2008.
In acest sens, reclamanta-intimată trebuia să îndeplinească mai multe condiții, între care și aceea privind deținerea unei stații de distribuție carburanți sau/și un depozit de carburanți autorizat pentru comercializarea combustibilului conform legislației în vigoare, respectiv a autorizațiilor de mediu, pentru apărarea împotriva incendiilor și certificatele de verificare metrologică periodică a rezervoarelor pentru carburanți.
Pe de altă parte, existența unei adeverințe emise de către nu poate determina organul vamal să propună aprobarea restituirii diferenței de acciză.
Com SRL a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta-intimată Com SRL, în perioada august-septembrie 2008, livrat motorină diverselor societăți prestatoare de servicii în agricultură, iar între 27.10.2008 și 5.11.2008calculate la această sumă. a beneficiat în baza nr.HG804/2008 și adeverințelor emise de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului T, de restituire a sumelor reprezentând diferența de accize pentru motorina livrată.
După restituirea sumei de 150.715 lei, pârâta recurentă T, prin inspectorii de specialitate efectuează o inspecție fiscală parțială ce a fost finalizată prin raportul nr.1983/27.03.2009, prin care a constatat nelegalitatea restituirii a sumei mai sus-menționate.
Totodată, s-a dispus restituirea acestei sume reprezentând diferență de accize pentru motorină încasată necuvenit și plata majorărilor de întârziere.
Potrivit art.6 alin.1, 4 și 6 din HG nr.804/2008, pentru obținerea sprijinului financiar reprezentând diferența dintre acciza redusă și cea standard, beneficiarii întocmesc cereri pe care le depun personal sau prin prestatorii de servicii, anexând o serie de înscrisuri prevăzute de lege, la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, care le analizează în vederea aprobării și eliberează adeverințe pentru cantitățile de motorină aprobate, adeverințe ce se prezintă la depozitele sau la stațiile de distribuție a motorinei din județ ori din județele limitrofe aparținătoare operatorilor economici producători, importatori și/sau distribuitori de motorină, denumiți în continuare furnizori și achiziționează motorina, la prețul practicat de furnizor, mai puțin diferența de acciză.
Art.10 din același act normativ stipulează că, după livrarea cantităților de motorină necesare, furnizorii - persoane juridice depun la direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană ce a eliberat adeverințele, o cerere de confirmare a cantității de motorină cu acciza redusă livrată, ce, după verificarea autenticității adeverințelor,îi emite acestuia o adeverință care este anexată, ulterior, la cererea de restituire a sumelor adresată autorității fiscale teritoriale, adeverință sau adeverințe ce se eliberează pentru toate punctele de distribuire a combustibililor pentru motor implicate.
În același sens sunt și prevederile Ordinului MEF nr.2599/2008 ce reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferențe de accize pentru motorina livrată cu acciză redusă și care prin art.6.1 statuează că, după verificarea autenticității adeverințelor anexate la cererea furnizorului, direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală confirmă cantitatea totală de motorină livrată cu acciza redusă de către furnizor beneficiarilor, în luna anterioară, prin stațiile proprii și punctele de distribuire a combustibililor pentru motor și emite o adeverință.
ulterioară din cadrul procedurii presupune depunerea unei cereri de restituire a sumelor ce trebuie să conțină anumite mențiuni și la care trebuie anexate mai multe înscrisuri, la organul fiscal în administrarea căruia se află, cerere ce va fi repartizată compartimentului cu atribuții de compensare/restituire unde se va verifica concordanța datelor înscrise în adeverințele emise de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală cu datele înscrise în situația centralizatoare și în cererea de restituire, precum și datele din evidența analitică pe plătitori - persoane juridice referitoare la furnizori, sub aspectul existenței eventualelor obligații fiscale restante înregistrate de către acesta, după care întreaga documentație se transmite, după caz, direcției pentru accize și operațiuni vamale competente din cadrul autorității naționale a vămilor, gărzii financiare ori structurilor de control ale administrațiilor fiscale competente, în vederea verificărilor și confirmării realității operațiunilor de livrare a motorinei cu acciză redusă și a cantităților livrate - art.11 și 12 din. MEF nr.2599/2008.
Așa cum a reținut și instanța de fond din interpretarea acestor texte legale, rezultă că verificarea calității de furnizor a reclamantei-intimate se realizează înainte de eliberarea adeverinței de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene.
In aceste condiții, ulterior celelalte autorități au obligația de a verifica doar realitatea operațiunilor de livrare și a cantităților de motorină înscrise.
Deci, adeverințele eliberate de organul competent reclamantei-intimate privind calitatea de furnizor sunt valabile și își produc efectele.
In aceste condiții, criticile invocate de cele două recurente privind aplicabilitatea art.6 al.6 din HG804/2008, nu se referă la autorizarea depozitului sau a stației de carburant ce aparține furnizorului.
Pe de altă parte, existența sau nu a anumitor autorizații (de mediu, apărare împotriva incendiilor, verificare metrologică), nu au nici o influență privind calitatea de furnizor a reclamantei-intimate.
Rezultă, față de cele expuse, că la data restituirii diferenței de acciză, recurenta G, prin unitățile sale, nu mai avea competența legală de a analiza calitatea de furnizor a reclamantei-intimate.
Așa fiind, toate criticile formulate împotriva soluției instanței de fond sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile promovate în contencios administrativ și fiscal de recurenții-pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în T,- Bis, jud.T șiDIRECTIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în T,-, jud.,prin DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G- cu sediul în G,-, jud.G, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC COM SRL - cu sediul în com. de, sat Lunga, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1705/24.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata către intimata SC COM SRL a sumei de 10.115 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./8.02.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Revi Moga, Nicolae Stanciu
