Anulare act administrativ . Sentința 20/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 20/F-
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanta cu domiciliul în comuna,-, județul A, în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Pitești,-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, pentru reclamantă și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, depune la dosar copii ale ordinelor de serviciu ale reclamantei nr. 227/24 iulie 2006, nr. 222/19 iulie 2006 și precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul pârâtei nu are alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată în scris și pe care o susține oral în ședință publică, desființarea Deciziei nr. 29.557/25.04.2007 și pe fond anularea procesului verbal de inspecție nr.16.700/27.02.2007 ca netemeinic și nelegal. Precizează că așa-zisul prejudiciu de care fac discuție inspectori auditului intern nu se încadrează în dispozițiile art. 22 pct. 8 din nr.OG 119/1999, prin raportare directă la interpretarea pe care legiuitorul o dă fondurilor publice și patrimoniul public. În aceste condiții, măsura stabilită prin procesul - verbal atacat este lipsită de temei legal. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâtă, solicită respingerea contestației pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față, constată;
La data de 14.05.2007, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.29557/25.04.2007, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de inspecție nr.16700/27.02.2007.
În motivare, reclamanta susține, că îndeplinește funcția de consilier superior în cadrul "Activității Controlului Fiscal - Mari Contribuabili", a A și prin Decizia nr.29557/25.04.2007, a fost respinsă în mod nelegal, contestația formulată împotriva procesului-verbal de inspecție nr.16700/27.02.2007, întocmit de Compartimentul "Inspecție pentru Audit" din cadrul aceleiași instituții.
, relevă că Asociația " " a sesizat la data de 26.06.2006, susținând anumite nereguli intervenite în convenția dintre "" și "MONTANA ", constând din:
- prețul vânzării a fost exprimat în, pentru a se crea aparența unei operațiuni cu plată externă, care este scutită de;
- deși a încasat contravaloarea prețului vânzării, în cuantum de 85.763.000 mii lei ROL, "", nu a facturat decât suma de 23,8 miliarde lei;
- bunurile au fost vândute, fără a fi reevaluate.
Această sesizare, a făcut obiectul procesului-verbal de control, întocmit ladata de 01.08.2006, constatându-se legalitatea operațiunii de vânzare-cumpărare.
A participat la control, doar în data de24.07.2006, iar pârâta a apreciat, că trebuia să solicite o inspecție fiscală parțială, întrucât facturile au fost emise cu o întârziere cuprinsă între 31 și 45 de zile. Aceste susțineri, reținute prin actele de control, sunt neîntemeiate, deoarece atribuțiile sale au fost limitate atât prin sesizarea asociației amintite, cât și prin adresa emisă de, doar la aspectele sesizate. În plus, la "", se făcuse un control al perioadei 06.01.2004 - 28.02.2005, iar reverificarea aceleiași perioade, necesita date suplimentare. de asemenea verificată și "MONTANA ", fără a fi determinate elemente ale unei evaziuni fiscale.
Cele două societăți au colectat și dedus, în conformitate cu normele legale.
Actele supuse anulării, rețin în mod incorect, obligația sa de a calcula accesorii pentru "", în condițiile în care prin procesul-verbal nr.11174/06.04.2005, nu au existat, iar începând cu data de 15.06.2006, societatea a intrat în procedura falimentului. puteau fi calculate până la data de 15.06.2006, iar rezultatele controlului fiscal, trebuiau predate Biroului juridic până la data de 24.07.2006, când a început activitatea sa.
Eventualele accesorii, dobânzi, etc. trebuiau stabilite de către pârâtă prin acte întocmite pe perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și data intrării în faliment.
A mai susținut, că actele supuse anulării sunt nelegale și datorită faptului, că au stabilit, că trebuia să utilizeze o procedură unitară de control pentru cele două societăți, deși cercetarea la fața locului, a fost limitată prin adresa amintită.
Propunerea măsurilor de reparare a prejudiciului produs, inserată în procesul-verbal nr.16700/27.02.2007, nu-și găsește corespondent în dispozițiile legale.
La data de 08.-, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea, că inspecția fiscală a fost impusă de către organele ierarhic-superioare și s-a făcut în scopul de a se analiza comparativ aspecte sesizate la data de 26.06.2006 și 22.09.2006.
Raportul de inspecție fiscală nr.12534, a fost încheiat la data de 24.07.2006, când agentul economic se afla în procedura de faliment, fiind calculate și accesorii, impunându-se să se procedeze astfel și prin raportul de inspecție fiscală, supus anulării. Punctul 4 al contestației este nefondat, deoarece în raportul de inspecție fiscală, nu s-a utilizat o practică unitară cu privire la înregistrarea Prin procesul-verbal nr.16700/27.02.2007, s-a recomandat calcularea de accesorii aferente, evidențiat în facturi, emiterea deciziei de impunere, iar în cazul nerecuperării sumelor de la contribuabili, să se procedeze la recuperarea sumelor de la persoanele răspunzătoare.
La termenul de judecată, din data de 11.06.2007, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, având în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează în fond, de tribunalele administrativ-fiscale".
Instanța a menținut cauza spre soluționare, potrivit art.22 alin.8 din nr.OG119/1999.
Prin Încheierea din data de 10.09.2007, cauza a fost suspendată, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a Sentinței nr.62/F-C, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, având în vedere faptul, că era supus anulării același act de control (procesul-verbal nr.16700/27.02.2007).
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține, că prin Ordinul de serviciu nr.227 din data de 24.07.2006 (56), reclamanta a fost delegată să efectueze verificarea aspectelor sesizate prin adresa nr.-/12.07.2006, la "" Câmpulung.
Această adresă avea la bază sesizarea formulată de către Asociația " ", înregistrată la sub nr.57857/26.06.2006 (47), cu privire la operațiunea de vânzare a unor active, aparținând "", către "MONTANA ", în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.636/26.04.2004 și care invoca o evaziune fiscală, constând în: exprimarea prețului vânzării în, pentru a se crea aparența unei operațiuni de plată externă, cu scutire de, încasarea de către "" a contravalorii prețului vânzării, în sumă de 85.763.000 mii lei ROL și facturarea numai a sumei de 23,8 miliarde lei și vânzarea bunurilor, fără a se realiza reevaluarea.
Constatările efectuate de către reclamantă și colegul său, s-au concretizat prin procesul-verbal nr.12417/01.08.2006, concluzionându-se: vânzarea-cumpărarea s-a făcut la cursul de referință al, valabil în data de 26.02.2004; "" a emis către "MONTANA " facturi în valoare totală de 157.662.006.284 lei ROL; toate facturile emise de "" sunt purtătoare de A; ultima reevaluare, a fost efectuată la data de 31.12.2003, în baza prevederilor nr.HG1553/2003 și a fost înregistrată în evidența contabilă a ""; mijloacele fixe vândute, nu au fost cuprinse în operațiunea de reevaluare, deoarece, în raport de data ieșirii din patrimoniul "", actele normative precizează că acestea, pot să nu fie cuprinse în operațiunea de reevaluare.
Rezultatul actului de control, a fost comunicat către Asociația " ", prin adresa nr.130/3019/01.08.2006, emisă de pârâtă (24).
Prin procesul-verbal nr.16700/27.02.2007, întocmit de consilierii superiori din cadrul Compartimentului "Inspecție" al pârâtei, în urma controlului efectuat la Serviciul "Mari Contribuabili", au stabilit că semnatarii procesului-verbal de control nr.12417/01.08.2006, trebuiau să solicite instituției publice, o inspecție fiscală parțială, întrucât facturile au fost emise cu întârziere.
De asemenea, s-a stabilit, că aceștia trebuiau să calculeze, aferente pentru facturile nr.-/31.03.2004, nr.-/15.04.2004 și nr.-/15.04.2004 și să uzeze de o procedură unitară de control pentru cele două societăți.
Reclamanta a contestat acest proces-verbal de inspecție, iar prin Decizia nr.29557/25.04.2007, contestația sa a fost respinsă.
În acțiunea prezentă, instanța trebuie să verifice, dacă reclamanta, și-a îndeplinit atribuțiunile, stabilite prin Ordinul de serviciu nr.227/24.07.2006, în raport și de cele stabilite prin fișa postului nr.567 (106).
Din acest ordin de serviciu, rezultă că reclamanta avea obligația să verifice doar aspectele sesizate prin adresa nr.-/12.07.2006, emisă de și numai la "" Câmpulung.
Prin urmare, pârâta nu-i poate imputa reclamantei neverificarea altor aspecte, cum ar fi calculul accesoriilor sau neutilizarea unei proceduri unitare de control, atât la "", cât și la "MONTANA "
Verificarea obligațiilor fiscale ale "" Câmpulung, a fost stabilită în sarcina altor consilieri, potrivit Ordinului de serviciu nr.222/19.07.2006 (157), care aveau și obligația verificării sesizărilor din adresa nr.-/12.07.2006 a
Eventualele nereguli de natură fiscală, trebuiau să se reflecte, în sarcina acestor consilieri.
Reclamanta a analizat constatările inspectorilor fiscali delegați, în raport de atribuțiile sale, luând în considerație și nota de constatare din data de 15.02.2005, întocmită de Camera de Conturi A, analizându-se toate aspectele cu care a fost investită. Nu i se poate imputa nici o culpă în ceea ce privește analizarea actului de control și îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Prin ordinul de investire, reclamanta nu trebuia să verifice, ci numai să verifice dacă s-au emis facturi și dacă s-a înregistrat aferentă.
După cum rezultă din adresa nr.190/53808/14.07.2006, emisă de pârâtă (9), se solicită Activității de Control Fiscal A, să comunice până ladata de 24.07.2006, obligațiile bugetare, dobânzile și penalitățile aferente, calculate până la data deschiderii procedurii falimentului față de debitoarea "" Câmpulung (15.06.2006).
Or, reclamanta, a primit Ordinul de serviciu chiar la data de 24.07.2006 și în nici un caz, nu-i puteau fi transferate astfel de sarcini, deoarece nu mai erau utile pentru recuperarea creanțelor.
Reclamantei i se mai impută, că pentru valorificarea procesului-verbal nr.12417/01.08.2006, nu a dispus efectuarea unei inspecții parțiale, în vederea calculării de accesorii aferente, colectată cu întârziere de către "" și că nu a respectat astfel prevederile art.44 lit.z din și pe cele din Anexa 5b, Cap.2, alin.1 din nr.1304/2004, însă aceste pretenții, exced limitelor investirii sale.
Inspecția fiscală parțială, se impunea, dacă se creaseră dubii pentru verificatori, iar potrivit dispozițiilor legale menționate, nu avea caracter de obligativitate.
Prin art.95 din nr.OG92/2003, legiuitorul a stabilit, ca pentru soluționarea sesizărilor, legate de încălcarea legislației fiscale, să se facă un control inopinant și nu, să se calculeze cuantumul obligațiilor.
Pârâta nu a justificat măsura de reanalizare a acelorași tipuri de impozite, deja verificate, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.3 din Codul d e procedură fiscală; sesizarea de care se prevalează, nu reprezintă o măsură de excepție.
În mod nelegal, a fost respinsă contestația formulată, aspect ce rezultă și din Sentința nr.62/F-C/22.06.2007, rămasă irevocabilă.
Constatând că reclamanta nu se face vinovată de cele reținute în sarcina sa, prin procesul-verbal nr.16700/27.02.2007, menținut și prin Decizia nr.29557/25.04.2007, în temeiul art.22 alin.8 din nr.OG119/1999, se va admite acțiunea, cu consecința anulării actelor, în ceea ce o privește.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanta, domiciliată în comuna,-, județul A, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul
Anulează Decizia nr.29557/25.04.2007 și procesul-verbal de inspecție nr.16700/27.02.2007, referitoare la angajarea răspunderii contestatoarei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./15.02.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
