Anulare act administrativ . Sentința 20/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIVȘI FISCAL
SENTINȚA NR.20/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 4 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta prin mandatar în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții în interesul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cauză repusă pe rol ca urmare a soluționării recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 15 ianuarie 2007 de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 28 ianuarie 2008, respectiv pentru astăzi 4 februarie 2008.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curți de APEL BRAȘOV, sub nr.227/F/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea parțială a nr.HG2060/30 noiembrie 2004, poziția - privind imobilul aflat în Comuna,-.
În motivare, reclamanta a arătat că, în calitate de moștenitoare legală, a notificat, B și Statul Român reprezentat de, în temeiul Legii nr.10/2001, în vederea restituirii în natură a imobilelor înscrise în CF nr.677 și 9741, nr.top.599, 600 și 601, constând în casă, curte și grădină în comuna, deoarece au aparținut antecesorilor săi, născută, născută și, născută.
Reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr.266/2004, a respins cererea de notificare de restituire a imobilelor în natură, oferindu-i suma de 1,6 miliare lei vechi.
Reclamanta a precizat că a promovat mai multe acțiuni în justiție, în vederea revendicării acestor imobile, care au fost preluate fără titlu în anul 1947, de către Primăria.
În anul 1984, fostul Inspectorat Județean de Bap reluat aceste bunuri, conform Deciziei nr.501/1984 a Consiliului Județean B, în vederea amenajării unei gospodării agro-zootehnice, ulterior imobilul devenind depozit pentru autoturismele furate, accidentate sau cu situație juridică neclarificată.
În luna noiembrie 2004,. a solicitat ca aceste imobile să fie trecute prin Hotărâre de Guvern în proprietatea Statului, respectiv în domeniul public potrivit art.6, alin.1 din Legea nr.213/1998.
Guvernul României, prin nr.HG2060/2004, a preluat aceste imobile sub numărul de inventar - și le-a trecut în domeniul public, realizând în acest fel o nouă expropriere.
Potrivit art.6, alin.1 din Legea nr.213/1998, imobilele deținute de instituțiile Statului cu titlu valabil, pot fi trecute în domeniul public.
Reclamanta a susținut că această reglementare a fost anulată de prevederile Legii nr.10/2001, care statuează că se consideră luate în mod abuziv imobilele prevăzute de art.6 din Legea nr.213/1998.
Potrivit art.2, alin.II din Legea nr.10/2001 " persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire".
Reclamanta a susținut că, fiind în proces, era interzis a se schimba statutul juridic al imobilelor prin măsuri administrative. Astfel, în mod greșit s-a emis nr.HG2060/2004, privind poziția nr.-, întrucât imobilele s-au preluat fără titlu valabil.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.29/1990, Legii nr.213/1998, Constituția României, Legea nr.10/2001 și Legea nr.33/1999.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Acesta a susținut că nr.HG2060/2004 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art.108 din Constituția României, art.200, alin.2 din Legea nr.213/1998.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor, care potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.208/2005, cu modificările ulterioare, este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică Strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice, printre funcțiile principale ale acestuia fiind și cea de asigurare a evidenței centralizate a bunurilor ce constituie domeniul public al statului.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.6 din Regulamentul aprobat prin HG nr.555/2001, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Potrivit art.20 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri. acestui inventar se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și se supune spre aprobare Guvernului, lucru concretizat prin adoptarea HG nr.2060/2004. Astfel, bunul la care se referă reclamanta fiind în administrarea Ministerul Administrației și Internelor, a fost inclus în Anexa 1 la această hotărâre, alături de celelalte bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea acestei autorități.
Deoarece dispozițiile Legii nr.213/1998 în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se aprobă inventarele bunurilor din domeniul public al statului, HG nr.2060/2004 nu are efect constitutiv de drept de proprietate.
Actul administrativ atacat nu vatămă nici un drept al reclamantei, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
În situația în care reclamanta ar face dovada dreptului ei de proprietate asupra bunului imobil respectiv, drept pretins și de către autoritățile care au întocmit și, respectiv, centralizat listele cu bunurile aflate în domeniul public al statului, cenzurarea valabilității titlurilor este de competența instanțelor de drept comun.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, susținând necesitatea păstrării imobilului în administrarea Ministerului Administrației și Internelor.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea acțiunii.
Prin Sentința civilă nr.132/F/CA/8 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, în consecință, s -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; s-au admis cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de intervenienții Ministerul Administrație și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe, declarat recurs reclamanta.
Prin Decizia nr.1734/16 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul acesteia, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului acțiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr-.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv Certificatul de moștenitor al reclamantei, CF nr.677, CF nr.9702, CF nr.9074, adrese emise de Camera Agricolă B în 1947 - 1948, din care rezultă că antecesorii reclamantei nu au fost înscriși în Grupul etnic, astfel că bunurile acestora au fost exceptate de la expropriere, Tabel cu cetățenii expropriați din Comuna, Răspunsurile comunicate de MFP și MAI la plângerile depuse de reclamantă, Nota de fundamentare a HG nr.2060/2004, Avizul Consiliului legislativ, dovada promovării unei acțiuni în temeiul Legii nr.10/2001, ce se afla pe rolul Tribunalului București.
Analizând actele și lucrările dosarului și probele administrate în cauză, precum și considerentele cuprinse în Decizia nr. 1734/16 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că acțiunea formulată de reclamanta, este întemeiată.
Potrivit copiilor Cărților funciare depuse la dosar, cu nr.677, nr.9702 și nr.9741, bunurile - casă, curte și grădină -, au aparținut antecesorilor reclamantei, de la care au fost preluate de Statul Român, în baza Decretului nr.187/1945, fiind expropriate.
Aceste bunuri au fost trecute în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, fiind menționate în anexa HG nr 2060/2004, la poziția nr. -.
Potrivit pct. 50 din Legea nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, art.20 alin.41prevede " Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația, precum și orice închiriere, subînchiriere, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a imobilelor notificate potrivit prezentei legi. "
Potrivit art. 2 alin. I lit. H din Legea nr. 10/2001, se consideră preluate abuziv "orice imobile preluate de Stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de at.6, alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia".
Instanța constată că HG nr.2060/2004, a fost adoptată cu nerespectare acestor dispoziții legale, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca anula în parte HG nr.2060/2004 cu privire la poziția - din anexă - imobil situat în,-4, județ B, înscris în CF nr.9741 nr.top.599, 600, 601, compus din casă, curte și grădină, având în vedere că aceste imobile au fost trecute în mod nelegal în domeniul public al Statului Român.
Pe cale de consecință, va respinge cererile de intervenție formulate de intervenții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea pârâtului Guvernul României.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 292,15 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată dovedite (taxă de timbru, timbru judiciar în primă instanță și în recurs, cheltuieli de transport efectuate de mandatarul reclamantei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu domiciliul în B,-,.4, județul B în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Anulează în parte Hotărârea de Guvern nr.2060/24 noiembrie 2004, cu privire la poziția - din anexă - imobil situat în,-, județul B, înscris în CF nr.9741, nr.top 599,600,601, compus din casă, curte și grădină.
Respinge cererile de intervenție formulate de intervenienții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea pârâtului Guvernului României.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 292.15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.CC 28.02.2008/dact.VP 13.03.2008/6ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche
