Anulare act administrativ . Decizia 202/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 202/ DOSAR NR-
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr.3934/C din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2008 iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată față de lipsa doamnei judecător - -, aceasta fiind plecată în perioada 17 - 19 martie 2008 la un seminar, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3934/C/2007 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu
intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B și în consecință, a anulat decizia nr.568/25.07.2007 emisă de intimată, a obligat pe intimată să-i recunoască reclamantei dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, precum și la plata sumei de 4800 RON, indemnizația aferentă perioadei mai - decembrie 2007 și, de asemenea, a obligat-o pe intimată să-i plătească reclamantei suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.08.2005 reclamanta a încheiat cu Casa Județeană de Pensii B contractul nr. 4943 (fila 4), achitându-se de obligațiile care îi reveneau din acest contract.
Contractul a expirat la 30.09.2006, iar de la data de 1.10.2006 reclamanta s-a angajat la "Curtea Beană - Turism" B, achitându-și la zi obligațiile față de bugetul de stat (fila 12).
La data de 15.03.2007 a dat naștere unui copil (fila 121) și a solicitat plata indemnizației prevăzută de nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr.7/2007.
Cererea i-a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Refuzul este nejustificat, deci decizia nr.568/25.07.2007 este netemeinică și nelegală.
Potrivit art.24 alin.2 coroborat cu art.1 pct.2 lit.f din nr.OUG148/2005 aprobată cu modificări de Legea nr.7/2007 drepturile în cauză se acordă și persoanelor care până la 31.10.2006 au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului.
Reclamanta îndeplinește această condiție, fapt ce rezultă din probele de la dosar și care de altfel nu este contestat de intimată.
Obiecțiunea intimatei se referă la faptul că nașterea copilului s-a produs după data de 31.10.2006.
Art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005 aprobată prin Legea nr.7/2007 nu prevede însă această condiție, astfel că inserarea ei în alte acte normative interne ale intimatei înseamnă adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
Condiționarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului de nașterea acestuia până la 31.10.2006, pe lângă faptul că este nelegală, este și inechitabilă și discriminatorie, deturnându-se de fapt scopul pentru care a fost adoptat actul normativ - susținerea familiei pentru creșterea copilului.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.568/25.07.2007 și a obligat pe intimată să recunoască dreptul reclamantei la indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și să o oblige la plata despăgubirilor conform precizărilor de la fila 128 din dosar.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 ron reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând desființarea sentinței și respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr.538.00029/2007 a Direcției de Muncă și Protecție Socială Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
În fapt, în data de 02.05.2007 doamna a depus la Primăria B cerere pentru acordarea alocației de stat pentru copii și a indemnizației pentru creșterea copilului, cerere ce a fost transmisă spre soluționare Direcției de Muncă și Protecție Socială Au fost emise 2 decizii: decizia nr.537.-/18.06.2007 prin care i s-a aprobat acordarea alocației de stat pentru copii, respectiv decizia 538.00029/18.06.2007 prin care i s-a respins acordarea indemnizației pentru creșterea copilului întrucât nu a realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și nici nu se încadrează în situațiile prevăzute la art.1 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005.
Inițial, în data de 29.06.2007, în mod eronat a contestat decizia nr.537.-/18.06.2007, însă decizia contestată se referea la acordarea alocației de stat pentru copii, nu la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului. Această contestație a fost soluționată prin decizia nr.552/12.07.2007.
Ulterior, în data de 20.07.2007 a contestat și decizia 538.00029/18.06.2007 prin care i s-a respins acordarea indemni-zației pentru creșterea copilului.
Din documentele prezentate la dosar, respectiv adeverința nr. 117/01.05.2007 eliberată de CURTEA DE TURISM rezultă că în perioada 01.10.2006-01.02.2007 reclamanta a avut calitatea de salariată a societății menționate anterior, iar din adeverința nr. 25.882/02.04.2007 eliberată de Casa Județeană de Pensii B rezultă că în perioada 15.08.2005-30.09.2006 a fost asigurată pe bază de contract de asigurare socială.
Respingerea acordării indemnizației pentru creșterea copilului a avut la bază motivul că nu a realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și nici nu se încadrează în situațiile prevăzute la art.1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005.
Conform art.1 alin.2 lit. f din nr.OUG148/2005 perioadele de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială se iau în calculul celor 12 luni de stagiu necesare pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului numai până la 1 ianuarie 2006, nu și pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a actului normativ mai sus mentionat, iar așa cum rezultă din adeverința nr.25.882/02.04.2007 eliberată de Casa Județeană de Pensii B rezultă că în perioada 15.08.2005-30.09.2006 doamna a fost asigurată pe bază de contract de asigurare socială. În consecință, perioada în care doamna a fost asigurată pe bază de contract de asigurare socială nu se ia în calculul celor 12 luni de stagiu necesare pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului.
Anterior intrării în vigoare a nr.OUG148/2005, repectiv până în data de 1 ianuarie 2006, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului se realiza în baza Legii 19/2000 și potrivit acesteia indemnizația pentru creșterea copilului se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat. Prin nr.OUG148/2005 au fost abrogate prevederile Legii nr.19/2000 privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, iar conform art.19 din nr.OUG148/2005 plata indennnizatifor pentru cresterea copilului se suporta din bugetul de stat. Având în vedere faptul că plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se mai suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci bugetul de stat, este logic ca perioadele de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială ulterioare lui 1 ianuarie 2006 să nu se mai ia în calculul celor 12 luni de stagiu necesare pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului.
Aliniatul (2), art.24 din nr.OUG148/2005 se referă la persoanele care, până la data de 31 octombrie 2006, au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, daca nașterea s-a produs până la 31 octombrie 2006.
Însă, prevederile art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005 modificată prin nr.OUG44/14.06.2006 nu sunt aplicabile în speța de față întrucât condiția de stagiu de 10 luni se ia în considerate doar dacă nașterea copilului s-a produs până la data de 31 octombrie 2006. Faptul că această interpretare juridică este în spiritul și litera actului normativ mai sus menționat rezultă, de altfel, și din nota de fundamentare a nr.OUG44/2006, respectiv nota de fundamentare a nr.HG1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG148/2005 (pe care recurenta le-a anexat). Așa cum rezultă din aceste note de fundamentare, prin nr.OUG44/2006, respectiv nr.HG1025/2006 s-a urmărit includerea în categoria beneficiarilor de indemnizație pentru creșterea copilului și a persoanelor care au rămas însărcinate până în data de 31 decembrie 2005 inclusiv, care urmau să nască în anul 2006 și care au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 anterioare nașterii copilului.
În consecință, prevederile art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005 modificată prin nr.OUG44/14.06.2006 sunt aplicabile doar dacă nașterea copilului s-a produs până la data de 31 octombrie 2006.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 și 304 pct.9 Cod procdedură civilă în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost data cu aplicarea greșită a legii. În drept a invocat dispozițiile art.l din nr.OUG148/2005, art.9 alin.3 și 4, art.10 și 17 din nr.HG1825/2005, ale art. 304 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concluziile sale scrise, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială B și menținerea sentinței date de instanța de fond, pentru că este legală și temeinică, pentru următoarele argumente:
Motivul de casare bazat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă vizează două aspecte: când hotărârea atacată a fost lipsită de temei legal și când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Primul aspect vizează încălcarea dreptului substanțial prin aplicarea unei norme străine de natura pricinii, prin extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau prin restrângerea nejustifică a aplicării prevederilor unei norme de drept la situația concretă oferită de speța dedusă judecății.
Al doilea aspect se referă la o situație de fapt, când s-a dat o interpretare greșită a legii prin violarea unei norme generale de drept sub aspectul naturii sale imperative sau dispozitive, iar pe de altă parte lipsa de temei legal al hotărârii ce ar echivala cu împrejurarea că hotărârea și-a pierdut fundamentul juridic, chestiune aflată în strânsă legătură cu problema aplicării legii în timp, fără a se aduce atingere neretroactivității legii, atunci când un raport juridic s-a născut sub imperiul unei legi aplicabile la un moment dat, dar efectul acestuia se produce sub efectul unei alte legi noi, situație în care instanța a aplicat greșit legea.
Motivul de recurs vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 din nr.OUG148/2005, art.9 alin.3 și 4, precum și a dispozițiilor art.17 din nr.HG1825/2005.
Intimata susține că în speță însă nu se află în nici una din cele două situații menționate la pct.l, 2 al art.304 pct.9; instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art.1, 9 alin.3, 4 din nr.OUG148/2005 și nici art.17 din HG1825/2005. Astfel sentința civilă pronunțată în cauză este temeinică și legală și urmează a se menține în integralitatea sa.
S-a reținut prin sentința pronunțată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.l din nr.OUG148/2005 care stabilesc imperativ în art.1 alin.1 din OUG148/2005 că.începând cu data de 1 ianuarie 2006 persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat venituri timp de 12 luni anterior datei nașterii copilului supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind codul fiscal cu completările ulterioare, beneficiază de concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
În art.1 alit 2 din OUG nr.148/2005 se arată expres că în calculul celor 12 luni prevăzute la alin.1 litera "f " intră și persoanele aflate în una din situațiile: au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, perioade de stagiu de cotizare pe baza de contract de asigurare socială iar potrivit dispozițiilor art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005 cererile persoanelor privind creșterea copilului, reglementată de Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare nesoluționate până la 31 decembrie 2005 inclusiv se soluționează potrivit prezentei legi.
Astfel în motivarea acțiunii introductive reclamanta a arătat și a probat apoi cu înscrisurile de la dosar, faptul că în perioada 15.08.2005- -01.02.2007 a realizat un stagiu de cotizare de 18 luni anterior nașterii copilului, respectiv 5 luni în anul 2005 (15 august 2005-decembrie 2005 ) 12 luni în anul 2006 (ianuarie 2006 - 30 septembrie 2006 potrivit contractuluideasigurare socială nr.4943) și o lună (ianuarie 2007) întrucât la 1 februarie 2007 am intrat în concediu prenatal, copilul născându-se la 15.03.2007.
De reținut este faptul că, potrivit contractului de asigurare menționat, încheiat pentru perioada 15.08.2005-30.09.2006, la data expirării sale reclamanta s-a angajat imediat la o firmă - CURTEA DE TURISM de unde a intrat în concediu prenatal.
Astfel că potrivit prevederilor art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005, modificat prin Legea nr.71/2007 drepturile de indemnizație se acordă și persoanelor care până la data de 31 octombrie 2006 au realizat în sistemul public de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni, în ultimele 12 anterioare nașterii copilului. Ori intimata anterior nașterii copilului a realiazt un stagiu de cotizare de 18 luni.
Intimata mai susține că, de reținut este faptul că nr.OUG148/2005 nu abrogă în totalitate dispozițiile Legii nr.19/2000 ci numai textele art.98, 99, 121, 123, 125 indice 1, 129, 138 din această lege, drepturile intimatei sunt legitime i s-au născut sub imperiul acestei legi, ceea ce înseamnă că art.37 și 38 din Legea 19/2000 au aplicabilitate în sensul că "în sistemul public stagiul de cotizare se constitute din însumarea perioadelor de cotizare pentru care s-a dat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat".
Prin motivul de recurs, bazat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, casarea este consecința încălcării dispozițiilor legale ale art.l din nr.OUG148 /2005 și art.9 alin 3, 4 din aceiași ordonanță.
acestui motiv de recurs, casarea sentinței apare nejustificată din punct de vedere legal, întrucât dispozițiile legale din nr.OUG148 nu au fost ncălcate și nici aplicate greșit.
Intimata a învederat aplicabilitatea dispozițiilor art.1 alin.1, 2 din nr.OUG148 în cazul de față, a mai arătat că dispozițiile art.9 alin.1 din ordonanță se referă la indemnizație și stimulent în ce privește depunerea cererilor pentru solicitarea acestor drepturi, alin.2 al art.9 se referă la data până la care se depun aceste cereri și unde anume, alin 3 al art.9 se referă la data până la care se depun cererile și la ce organ, alin 4 al art.9 se referă la decizie, persoanele cărora li se comunică și termenul.
Prin urmare, în opinia intimatei, aceste dispoziții legale au fost respectate de instanța de fond cu ocazia pronunțării hotărârii a cărei casare se solicită, ele nu au fost încălcate, motivul de casare este neîntemeiat și solicită a fi respins.
Nemulțumirile ce s-au creeat ca urmare a emiterii nr.OUG148/2005, s-a încercat a fi soluționate prin nr.HG53/19 ianuarie 2006, privind modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin nr.HG1825/2005, adoptată în temeiul art.108 din Constituția României republicată, adoptată prin art. unic arătând că "beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului și persoanele care până la data de 1 ianuarie 2005 ar fi fost îndreptățite să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului, reglementată de Legea 19/2000 cu modificările ulterioare.
Prin urmare, susține intimata reclamantă, decizia emisă de recurentă este nelegală, aceasta nu a respectat legea atunci când nu a dat curs cererii intimatei pentru plata drepturilor ce i se cuvin, de aceea consideră că a fost îndreptățită în apărarea drepturilor sale legitime, instanța de contencios administrativ pronunțând o sentință legală și temeinică, anulând decizia ca nelegală, obligând-o pe recurentă la repararea dreptului pretins, respectiv la achitarea indemnizației în sumă de 4800 ron pentru perioada legal justificată și în continuare până la data la care copilul va împlini vârsta de doi ani.
În altă ordine de idei, nelegaliatea motivului de recurs invocat de recurentă cu referire la dispozițiile nr.OUG44/14.06.2006 pentru modificarea nr.OUG148/2005 apare nejustificată și solicită a fi respins, întrucât în cuprinsul acestei ordonanțe se arată că de prevederile acesteia beneficiază atât persoanele care au născut până la data de 31 decembrie 2005 și pentru care se asigură continuitatea acordării indemnizației pentru creșterea copiului reglementată de Legea 19/2000 cât și cele care au născut după data de 1 ianuarie 2006.
Interpretarea recurentei potrivit căreia intimata nu beneficiază de prevederile acesteia este eronată întrucât nr.OUG 44 include în categoria beneficiarilor și a altor categorii de persoane, începând de la persoanele ce au lucrat cu contract de muncă în străinatate până la persoanele ce au rămas însărcinate până la 31 decembrie 2005 inclusiv, care vor naște în anul 2006 și care realizează în sistemul de pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni și nu exclude persoanele care au cotizat în sistemul public de pensii și care au avut perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare.
Examinând cauza prin prisma dispozițiilor art.304 și 304 ind.1 Cod procedură civilă și a criticilor formulate, analizând sentința atacată și actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că recursul declarat nu este fondat. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, intimata reclamanta a încheiat un contract de asigurare socială cu Casa de Pensii a județului B, înregistrat sub nr.4943/15.08.2005, prin care cuantumul contribuției de asigurări sociale a fost stabilit la suma de 72 lei, venitul asigurat fiind de 230 lei, intimata reclamantă achitându-și obligațiile stabilite prin acest contract. La o zi după expirarea contractului de asigurare socială, anume la data de 01.10.2006, intimata reclamantă s-a angajat la CURTEA - TURISM, continuând să își achite permanent obligațiile de asigurări sociale prevăzute de lege. La data de 15.03.2007 a născut un copil, solicitând plata indemnizației conform nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr.7/2007. Cererea, înregistrată sub nr.8000/02.05.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială B i-a fost respinsă, contestația la această primă soluție fiindu-i respinsă, de asemenea, prin Decizia nr.568/25.07.2007 a Direcției de Muncă și Protecție Socială B, pe motiv că aceasta nu realizase în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codului fiscal și pentru că nu se încadrează în situațiile prevăzute la art.1 alin.2 din nr.OUG148/2005, anume se iau în calcul numai perioadele de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială realizate numai până la 01 ianuarie 2006, iar art.24 din nr.OUG148/2005 se referă numai la realizarea de stagii de cotizare de minim 10 luni în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, dacă nașterea copilului a avut loc înainte de 31 octombrie 2006.
În realitate, stagiul de cotizare cerut de lege a fost realizat de către intimata reclamantă anterior nașterii copilului, perioada cât aceasta a cotizat pe baza contractului de asigurare luându-se în calcul, potrivit art.1 alin.2 coroborat cu art.1 alin.1 și cu art.24 alin.2 din nr.OUG148/2005. Pe de altă parte, din dispozițiile art.24 din nr.OUG148/2005 rezultă că regimul juridic al cererilor formulate pentru a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului este cel prevăzut în nr.OUG148/2005, această ordonanță acoperind și incidentele izvorâte din aplicarea legii în timp, în sensul că ea este aplicabilă și situațiilor juridice născute sub vechea reglementare - anume Legea nr.19/2000. De altfel, în susținerea temeiniciei hotărârii instanței de fond este și nr.HG53/2006 privind modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, norme aprobate prin nr.HG1825/2005. Această hotărâre de guvern menționează expres că beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului și persoanele care până la data de 01 ianuarie 2005 ar fi fost îndreptățite să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului, reglementată de Legea nr.19/2000 modificată. De asemenea, împrejurarea ca nașterea copilului să fi avut loc până cel târziu la data de 31.10.2006 nu are suport legal, astfel încât nici această apărare a recurentei nu poate fi reținută, soluția Tribunalului fiind corectă sub acest aspect.
Din calculul lunilor de cotizare rezultă că intimata reclamantă a acumulat, luându-se în calcul și perioada de stagiu de cotizare prin contract de asigurare socială, un număr de luni de cotizare mai mare decât minimul de 12 luni prevăzut de art.1 alin.1 din G nr.148/2005, neexistând vreun impediment legal pentru ca intimata reclamantă să primească indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de lege.
Ca atare, instanța de recurs va respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și va menține hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite de partea adversă ca fiind efectuate în cauză. În consecință, recurenta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat (fila 16 dosar).
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Pro -tecție Socială B, împotriva sentinței civile nr.3934/C/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red. /25.04.2008
Dact. /14.05.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond - Gh.
-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
