Anulare act administrativ . Decizia 203/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 203
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1115/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata G, avocat, lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei intimata G declară că nu mai are cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei intimata G susține oral considerentele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depun la dosar și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios fiscal de față:
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cauza înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanta G, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G obligarea acesteia la restituirea sumei de 13255 lei taxă de poluare, cu dobânda legală.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că la data de 24.10.2008, a achiziționat un autobuz tip din Germania pentru care a fost nevoită să achite taxa de poluare.
Prin sentința civilă nr. 1115/26.10.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și prematurității invocate de pârâtă și a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Au fost respectate dispozițiile art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta contestând decizia de calcul taxei de poluare,care practic se circumscrie noțiunii de plângere prealabilă, considerându-se vătămată într-un drept al său, fiind nemulțumită de modul de calcul al taxei de poluare și de faptul că este obligată să mai achite aceasta taxă, din nou, pentru înmatricularea acestei mașini, depunând la această instituție toate actele de care a înțeles să se folosească și în prezenta acțiune.
Mai mult decât atât, dispozițiile nr.OUG 50/2008 nu impun a se demara anterior o eventuală procedură prealabilă de către persoana interesată și vătămată, pentru a se putea solicita ulterior, în instanța aceasta taxa de poluare, iar dacă s-ar admite o astfel de situație ar fi încălcate dispozițiile art. 6 CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil si accesul liber la justiție.
În temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
1 al art. 18 din aceeași lege prevede că "instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze, în total sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris".
Conform disp. art. 2141-2143Cod fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
În fapt, în luna octombrie 2008, reclamanta a achiziționat un autobuz pentru care a fost obligată să achite suma de 13.255 lei reprezentând taxa de poluare solicitată de statul
În speța dedusă judecății, contrar susținerilor din întâmpinare și concluziilor orale din 26.10.2009, sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
În sensul precizat, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana, statul R și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate in tara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele produse în celelalte state comunitare și cele produse în România, Tribunalul constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal, în contradicție cu normele din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de prima înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, fiind astfel încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor.
Prin Regulamentul nr. 2679/98 din 7 decembrie 1998 al Consiliului s-au stabilit câteva reguli privind funcționarea pieții interne în relație cu libera circulație a mărfurilor între statele membre atunci când sunt în cauză obstacole la această circulație care pot fi atribuite unui stat membru, dacă ele implică o acțiune sau inacțiune din partea acestuia, care poate constitui o încălcare a art. 30-36 din Tratat și care duc la o serioasă afectare a liberei circulație a mărfurilor, împiedicând, întârziind sau deviind importurile, exporturile sau din transportul dintr-un stat membru.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent, rezultă dintr-o jurisprudență și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE (a se vedea, în special, hotărârile din 17 iulie 1997, C-90/94,. I p. -4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, C-213/96,. I p. -1777, punctul 20, precum si cea din 5 octombrie 2006, si, C-290/05 si C-333/05)
Taxa specială de prima înmatriculare este instituită asupra tuturor autoturismelor înainte de prima lor înmatriculare în România și se aplică fie la vânzarea autovehiculului, fie, în cazul unei achiziții intracomunitare, astfel cum este definită în art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism în calitate de proprietar și, cel mai târziu, de la înmatricularea sa pe teritoriul național.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Industries, C-393/04 si C-41/05, ).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața interna și produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, C-387/01,. I p. -4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și și ).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâta, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând casarea ei și respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, aceasta a arătat că în mod greșit instanța a respins excepțiile inadmisibilității și ale prematurității, întrucât reclamanta ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă.
A mai arătat aceasta că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, încălcând disp. art. 26 pct. 5 Cod procedură civilă și că, pe fond cererea reclamantei nu trebuia admisă, normele privind taxa de poluare fiind conforme cu legislația comunitară.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 24.10.2008, reclamanta a achiziționat un autovehicul second hand marca deja înmatriculat în Germania.
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) și N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autovehiculul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Rezulta că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate, pentru autovehiculul în cauză, reclamanta datorează taxa de poluare, la prima înmatriculare in România.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile nr.OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism second hand produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În ceea ce privește excepțiile prematurității și a inadmisibilității, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins aceste excepții, disp. nr.OUG 50/2008 neimpunând o asemenea procedură.
Se mai reține, în ceea ce privește cererea privind introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu și faptul că reclamanta este cea care fixează cadrul procesual, lărgirea acestuia putând opera doar în condițiile art. 49-72 Cod procedură civilă.
Cum în speță pârâta nu și- întemeiat cererea pe aceste dispoziții procesuale, în mod corect instanța de fond nu a dispus introducerea în cauză a acesteia.
Față de aceste considerente, văzând disp. art. 312.pr.civ. urmează să se respingă ca nefundat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1115/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /09.03.2010
Tehnored./4 ex.
Fond:
Comunicat 2 ex.
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Elena Romila, Simona Gavrila
