Anulare act administrativ . Decizia 2057/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2057
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursurilorformulate de recurenta-reclamantă - SRL și de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 Bîmpotriva sentinței civile nr. 698/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-aîn contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă și intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că instanța de fond a înaintat, la data de 12.06.2009, motivele recursului formulat de recurenta-pârâtă.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune dovada timbrării recursului, cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei, și cu timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei. Totodată, menționează că a fost citată pentru acest termen cu denumirea greșită, și anume Consult, în loc de - SRL.
Curtea dispune rectificarea citativului întocmit pentru acest termen în sensul că denumirea recurentei-reclamante este - SRL, și nu - Consult SRL.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului său, motivând că, la fila 29 din dosarul de fond există o cerere precizatoare a sa, cerere omisă de instanța de fond care s-a pronunțat în raport de cererea de chemare în judecată formulată inițial. În ce privește recursul recurentei-pârâte, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat. Arată că recurenta-pârâtă nu face altceva decât să reia dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale art. 214 din Codul fiscal, prevederi ce sunt contradictorii cu dispozițiile comunitare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE obligarea acestora la restituirea sumei de 17178,06 lei încasată nelegal, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sub sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr.698/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.30386/3/CA/2008, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru lipsa calității procesuală pasive, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și obligată pârâta Sector 3 la restituirea sumei de 17.178,06 lei reprezentând c/v taxei de primă înmatriculare, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism marca, tip 3500, achitând cu ocazia înmatriculării suma de 17.178,06 lei u titlu de taxă specială pentru autovehicule.
În ceea ce privește excepțiile, instanța a reținut că taxa nu a fost percepută nici de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și nici de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, neexistând raporturi de drept fiscal substanțial
Tribunalul a constatat că taxa specială pentru înmatriculare în România a autoturismului nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în țară și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele aflate la prima înmatriculare în România.
Tribunalul a constatat existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE și reînmatriculate în țara noastră.
În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.
Conform art. 28 din Tratatul CE "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și alte măsuri cu efect echivalent".
Prin disp. art. 2141din Capitolul 21Cod fiscal, se instituie o taxă cu efect echivalent în sensul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene, încălcând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" Tribunalul a reținut că Tratatul are o prioritate în aplicare.
În speță însă nu s-a produs o asemenea discriminare, în condițiile în care autoturismul reclamantului nu este unul second hand, ci unul nou.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, pentru considerente procedurale, reținând că perceperea taxei s-a făcut în lipsa unei decizii de impunere, act administrativ-fiscal în temeiul căruia se putea face încasarea taxei, cu consecința constatării caracterului nedatorat al plății și restituirea taxei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta Sector 3, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, recurenta reclamantă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond doar în ceea ce privește respingerea cererii de acordare de daune cominatorii, arătând faptul că instanța de fond nu a observat că acest capăt de cerere a fost precizat ulterior, solicitându-se obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data plății și până la restituirea efectivă.
În recursul său, recurenta pârâtă a arătat că: hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței primei instanțe, instanța în mod nejustificat a refuzat aplicarea legislației interne, bazându-se pe interpretarea subiectivă a art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și aprecierea eronată a efectelor art. 2141din Capitolul 21Cod fiscal.
Recurenta a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, iar taxa nu se aplică numai autoturismelor de proveniență străină, ci tuturor autoturismelor, inclusiv mărcii fabricate pe teritoriul României.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut Tribunalul că prevederile art. 214 - 214 din Codul fiscal, impun obligativitatea achitării taxei speciale auto "cu ocazia primei înmatriculări în România"a autoturismelor și autovehiculelor, într-un cuantum determinat în funcție de parametrii prevăzuți în anexele 4 și 5 ale Codului fiscal, respectiv capacitatea cilindrică, vechime și norma de poluare, după formula stabilită în alin. 3 al art. 214 din Codul fiscal.
Natura acestei taxe speciale, potrivit dispozițiilor art. 2142este de taxă aferentă operațiunilor de "primă înmatriculare în România", opțiunea Statului Român putând fi pe deplin justificată în sensul instituirii unei taxe aferente operațiunii de înmatriculare a unui autoturism sau autovehicul în evidențele sale interne, indiferent de proveniența bunului supus primei înmatriculări, reglementată sub forma unei taxe cu caracter fiscal, în paralel cu taxa administrativă reglementată de dispozițiile capitolului IV din Legea nr. 117 din 30 iunie 1999 pentru aceeași operațiune, precum și separat de taxele eferente contravalorii certificatului de înmatriculare și plăcuțelor cu numerele de înmatriculare (reglementate de Ordinul MAI nr.202/2007).
Taxa internă impusă autoturismelorsecond-handeste discriminatorie în sensul art. 90 par.1 din Tratat și incompatibilă acestuia, taxa de înmatriculare fiind interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelorsecond-handpuse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru atunci când valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelorsecond-handimportate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturismesecond-handsimilare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum dispozițiile art. 214 - 214 din Codul fiscal prevăd în mod discriminatoriu obligativitatea plății acestei taxe bazate pe rațiuni de poluare doar pentru autovehiculele și autoturismele folosite importate, față de autoturismele și autovehiculele folosite care sunt deja înmatriculate în România și au nevoie de o nouă înmatriculare (de exemplu în situația schimbării proprietarului sau domiciliului acestuia), ea fiind legată de "prima înmatriculare în România", creează astfel o barieră la intrarea pe piața internă din România a primei categorii de produse.
Or, din actele dosarului nu rezultă că autoturismul reclamantului este "second- hand", autoturismul marca 3500, fiind achiziționat la data de 27.12.2007, fiind un autoturism nou, achiziționat de la, fabricat în anul 2008, înmatriculat pentru prima dată în România și care nu a mai fost înmatriculat anterior în celelalte state al Comunității Europene.
Prin urmare, nu suntem în situația discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond, soluția nefiind contestată nici de reclamantă din acest punct de vedere, recurenta-reclamantă criticând sentința numai în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu privind acordarea dobânzii legale.
Recurenta-pârâtă Sector 3 susținut că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune restituirea taxei, motivul pentru care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale fiind acela că perceperea taxei s-a făcut în lipsa unei decizii de impunere, act administrativ-fiscal în temeiul căruia se putea face încasarea taxei, cu consecința constatării caracterului nedatorat al plății și restituirea taxei.
Din acest punct de vedere, se reține că taxa specială a fost stabilită în baza procesului-verbal pentru stabilirea taxei pentru mijloacele de transport din data de 21.03.2008, în baza cererii tip completată de către societate, determinarea taxei fiind făcută de către inspectorul fiscal din cadrul Sector 3, ulterior fiind confirmată încasarea sumei, astfel încât sunt îndeplinite condițiile art.85 din Codul d e procedură fiscală, taxa fiind determinată urmare a declarației societății.
Nu se poate susține faptul că actul prin care taxa a fost încasată nu ar fi un act administrativ ci doar o operațiune prin care se încasează taxa, pentru considerentul că atâta timp cât există un act emis de autoritatea fiscală pârâtă prin care se stabilește debitul în sarcina reclamantei, nefiind precedat de un al act administrativ-fiscal, acesta reprezintă act administrativ în sensul Codului d e procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, urmând a fi menținute dispozițiile în ceea ce privește soluție pe excepții.
În ceea ce privește recursul recurentei-reclamante, acesta va fi respins ca nefondat, în condițiile în care recursul vizează doar un capăt de cerere accesoriu, pe cale de consecință, reclamanta neputând încasa nici dobânda legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORIULUI 3 B împotrivasentinței civile nr. 698/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL și în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține soluția în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge ca nefundat recursul formulat de recurenta-reclamantă - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
-
Red. HP.Tehnored. HP/ 2 ex. Tribunalul București:.
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
