Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2056/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2056
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G împotriva sentinței civile nr. 89/2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - G -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-reclamantă a depus, prin fax, la data de 21.10.2009, întâmpinare, într-un exemplar.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat și judecata în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilănr. 89/2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta - G - în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, a fost omologat raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și a fost obligată pârâta să aplice măsurile de scutire la plata obligațiilor fiscale principale și accesorii prevăzute la alin. 1-3 din OUG nr. 128/2006 pentru suma de 14.614.496,37 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că sumele ce rezultă din cuprinsul deciziei de imputare nr. 14/2006 emisă de pârâtă, respectiv14.614.496,37 lei, se încadrează în perioada de referință de până la 31.12.2005 prevăzută de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 128/2006, în anexă figurând și reclamanta la poziția 21, astfel încât a fost suspendată și executarea silită a creanței sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal Direcția Generală a Finanțelor Publice,solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii, în temeiul art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.1 dinOUG nr.128/2006privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare si raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, considerând că: "sumele ce rezultă din cuprinsul deciziei de impunere nr.14/2006 emisă de intimată respectiv suma de 14.614.496,37 lei se încadrează în perioada de referință de până la 31.12.2005 prevăzută de art.1 alin 1 din OUG nr.128/2006, astfel cum sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin 4 din același act normativ." Art.1 alin (1) din OUG nr.128/2006 precizează: "Obligațiile fiscale principale ale contribuabililor prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgentă, reprezentând impozite, taxe, contribuții si taxa pe valoarea adăugată aferentă alocațiilor bugetare, datorate sau datorate si amânate potrivit unor acte normative, conform evidentei fiscale la data de 31 decembrie 2005, inclusiv cele aferente lunii decembrie 2005 cu scadentă în anul următor si neachitate până la termenul prevăzut la art.2 alin(2), se scutesc la plată." Susține recurenta că in interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că se scutesc de la plată datoriile reclamantei, înregistrate în evidenta fiscală la 31.12.2005.
Conform înscrisurilor aflate la dosar, suma de 14.614.496,37 lei nu este înregistrată în evidenta fiscală la 31.12.2005, în mod corect, întrucât a fost constatată prin Decizia de impunere nr.14/13.03.2006, iar înregistrarea acesteia s-a realizat la data emiterii, respectiv 13.03.2006, fapt confirmat si de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Dacă instanța de fond ar fi interpretat corect dispozițiile art.1 alin 1 din OUG nr.128/2006 si înscrisurile aflate la dosar, ar fi constatat că la data de 31.12.2005, suma de 14.614.496,37 lei nu era înregistrată în evidenta fiscală, si deși această sumă provine din perioada anterioară datei de 31.12.2005, nu poate fi scutită la plată deoarece textul de lege nu prevede că se scutesc de la plată si sume neînregistrate în evidenta fiscală la 31.12.2005, constatate după această dată, înregistrate în evidenta fiscală la data constatării, anterior datei de 31.12.2005, dar provenite din anii anteriori acestei date.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale, aceasta a arătat că motivarea susținută de recurentă nu ustifică vreo încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 1-3 din OUG nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, fapt pentru care legiuitorul a prevăzut un aspect ce reflectă fără nicio îndoiala o interpretare justă și legală a instanței de fond asupra sumelor înscrise in decizia de impunere nr. 14/13.02.2006, coroborat cu dispozițiile art. 1 alin. 1-3 din OUG nr. 128/2006 si raportat la situația de fapt menționata la art. 1 alin. 6 din OUG nr. - in care se precizează că "Eventualele diferențe din control, stabilite ca urmare a activității de inspecție fiscalăulteriorpunerii în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1)-(3), vor fi achitate conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală", insa decizia de impunere nr.14 din 13.02.2006, reflecta o situație de fapt si de drept in sensul ca aceasta s-a emisanteriordatei deaplicare a masurilor prevăzute la art.1 alin. 1-3 din OUG nr. - si a datei intrării in vigoare a actului normativ, iar in drept vizează obligații fisc;ale care se încadrează in perioada dereferința de pana la31.12.2005, asupra cărora sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1-3 din OUG nr. 128/2006, iar dispozițiile art. 1 alin. 6 din OUG nr. - nu pot fi puse in discuție ca aplicabile situației de fapt si de drept prezentatăde decizia deimpunere nr. 14/13.02.2006.
Arată că asupra obiectului acestei decizii de impunere nr. 14/13.02.2006 s-au pronunțat diferite instanțejudecătorești, in alt cadru procesual al contestației la executare in care instanțade fond a Judecătoriei Giurgiu cât si cea de recurs a Tribunatului G au iterat aceiași poziție, dispunându-se in ambele soluții suspendarea executări silite a creanțelor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 14/13.02.2006 emisa ce DGFPG pana la punerea in aplicare a masurilor prevăzute de art. 1 alin 1-3 dinOUG nr. 128/2006.(sentința civila nr. -.OB.2007 si decizia civila nr. -.1;2.2007}.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
OUG nr.128 din 21 decembrie 2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare a avut ca scop declarat "adoptarea unui act normativ prin care să se acorde scutiri la plata obligațiilor fiscale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare", "având în vedere faptul că societățile naționale și societățile comerciale la care statul este acționar majoritar, care au un impact major în economie, înregistrează arierate bugetare și că în prezent se află în situația în care organele fiscale blochează conturile bancare și execută silit bunuri mobile și imobile care au importanță deosebită în desfășurarea activității acestora, precum și faptul că nu există surse de finanțare pentru stingerea acestor obligații, pentru a nu se ajunge ca acești operatori economici să intre în stare de faliment, fapt ce ar declanșa probleme economice și sociale foarte mari", astfel încât prin art. 1 alin. 1 s-a prevăzut "Obligațiile fiscale principale ale contribuabililor prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și taxa pe valoarea adăugată aferentă alocațiilor bugetare, datorate sau datorate și amânate potrivit unor acte normative, conform evidenței fiscale la data de 31 decembrie 2005, inclusiv cele aferente lunii decembrie 2005 cu scadența în anul următor și neachitate până la termenul prevăzut laart. 2alin.(2), se scutesc la plată.", iar prin alin. 3 "Obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), datorate și neachitate până la data punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) și (2), se scutesc la plată."
Din economia textului ordonanței în ansamblul său, rezultă fără echivoc intenția legiuitorului delegat de a acorda scutiri de la obligațiile fiscale principale și accesorii ale agenților economici nominalizați aferente perioadei de până în luna decembrie 2005 inclusiv, trimiterea la evidențele fiscale fiind exclusiv o trimitere pentru facilitarea acordării scutirii, nu o excludere a unor sume constatate ulterior ca debite aferente aceleiași perioade.
Instanța apreciază că în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile alin. 6 ("Eventualele diferențe din control, stabilite ca urmare a activității de inspecție fiscală ulterior punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) - (3), vor fi achitate conformOrdonanței Guvernului nr. 92/2003privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."), întrucât acestea presupunde planoaplicarea dispozițiilor de scutire și doar constatarea ulterioară a unor diferențe.
Interpretarea recurentei este restrictivă și vine în contradicție cu rațiunea dispozițiilor de scutire cuprinse în actul normativ, astfel încât nu poate fi reținută.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G împotriva sentinței civile nr. 89/2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - G -,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
-
/2 ex. -
Judecător fond -, Tribunalul Giurgiu
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
