Anulare act administrativ . Sentința 206/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.206

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 01 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ" SA, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr.406/04 12 2008 emisă de -ANAF.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 01 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15 01 2010.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 05.06.2009, reclamanta ROMANĂ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se anuleze Decizia nr. 406/04.12.2008 emisă de către -ANAF, prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulată de împotriva Deciziei de nr. 263/26.06.2008 emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru suma totală de 113.833.904 lei reprezentând: 64.- lei - impozit pe profit; 41.695.393 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 6.700.675 lei - taxa pe valoare adăugată; 673.921 - majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 406/04.12.2008 emisă de -ANAF a fost suspendată soluționarea contestației formulată de împotriva Deciziei de nr. 263/26.06.2008. Această decizie de impunere a fost emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru suma totală de 113.833.904 lei reprezentând:

- 64.763.915 lei - impozit pe profit;

- 41.695.393 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;

- 6.700.675 lei - taxa pe valoare adăugată;

- 673.921 - majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.

Temeiurile în drept ale suspendării au la bază prevederile art.214, alin. 1, literele a și b ale Codului d e procedură fiscală.

În fapt, -ANAF a reținut următoarele:

1. Organele de inspecție fiscală au transmis către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin intermediul sesizării penale nr. 93431/28.02.2007, procesul verbal de control financiar nr. 5000/26.02.2007 (numit în continuare,Procesul verbal de control financiar").

2. Constatările din Procesul verbal de control financiar s-au regăsit și în raportul de inspecție fiscală nr. 38177/30.10.2007, în baza căruia prin decizia de impunere nr. 25/02.11.2007 emisă de Direcția Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, au fost stabilite în sarcina obligații suplimentare de plată cu titlu de TVA și impozit pe veniturile nerezidenților, aferente perioadei 21.10.2003 - 31.12.2006.

3. Raportul de inspecție fiscală nr. 38177/30.10.2007 a vizat aspecte cuprinse în:

- Actul Adițional nr. 3 la Contractul FN/26.06.1992 încheiat între (la data respectivă Regia Autonomă a și Sportive din România) și, Unitate Industrială de Telecomunicații și Electronică (numită în continuare,"); prezentul act va fi numit în continuare,Actul Adițional 3";

- Contractul de Credit - Furnizor din data de 01.09.2003, încheiat între, pe de o parte, în calitate de beneficiar, și, Integrated and, denumite colectiv prin contract creditor și, în calitate de furnizor, pe de altă parte; prezentul act va fi numit în continuare,Contractul de Credit - Furnizor").

4. a contestat decizia de impunere nr. 25/02.11.2007 amintită la punctul 2 de mai sus, iar prin Decizia nr.88/12.03.2008, -ANAF a suspendat soluționarea contestației până la pronunțarea unei soluții pe latură penală;

5. Prin adresa din data de 21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a menționat faptul că,se află în lucru cauza penală nr. 237/P/2007, având ca obiect aspectele punctuale cuprinse în procesul verbal de control numărul 5000/26.02.2007 al direcției de control din ANAF, în care, prin rezoluția din data de 17.04.2008 s-a dispus, printre altele, începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 248 cod penal, raportat la art. 248¹cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal - cu referire punctuală la actul adițional nr. 3/2000 la contractul FN/26.09.1992 încheiat de cu firma SA ";

6. Aspectele constatate prin raportul de inspecție fiscală din data de 23.06.2008, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008 au legătură, pe cale de consecință, cu obiectul cercetărilor penale efectuate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fiind identitate de rațiuni;

7. Între stabilirea obligațiilor bugetare cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată prin decizia de impunere nr. 263/26.06 2008, emisă în baza constatărilor din raportul de inspecție fiscală din data de 23.06.2008, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativă.

8. Această interdependență consta în faptul că în speță se ridica problema realității operațiunilor efectuate de și a stabilirii naturii sumelor ce fac obiectul măsurilor dispuse de către organele de inspecție fiscală, în condițiile în care există suspiciuni cu privire la legalitatea operațiunilor derulate ca urmare a încheierii Actului Adițional 3, iar Contractul de Credit - Furnizor a fost încheiat cu aceleași societăți elene și are obiect similar.

Reclamanta a arătat că Decizia nr. 406/04.12.2008 este nelegală sub aspectul dispunerii măsurii suspendării soluționării contestației subscrisei întrucât:

1. Anterior emiterii deciziei contestăte, -ANAF a emis Decizia 88/12.03.2008, prin care a suspendat soluționarea contestației formulate de cu privire la decizia de impunere nr. 25/02.11.2007 până la pronunțarea unei soluții pe latura penală.

Motivarea de atunci a fost identică cu motivarea formulată prin Decizia nr. 406/04.12.2008 pe care o contestă. S-a invocat în speță problema realității operațiunilor efectuate de și a stabilirii naturii sumelor ce fac obiectul măsurilor dispuse de către organele de inspecție fiscală. -ANAF a considerat atunci, după cum consideră și acum, că există suspiciuni cu privire la legalitatea operațiunilor derulate ca urmare a încheierii Actului Adițional 3 și a Contractului de Credit - Furnizor.

Or, -ANAF a suspendat și soluționarea contestației cu privire la decizia de impunere nr. 25/02.11.2007. Intimata a pretins cu acea ocazie că nu a putut să stabilească în mod clar atât natura juridică a celor două acte (Actul Adițional 3 și Contractul de Credit - Furnizor) cât și natura sumelor cuprinse în acestea, nici realitatea și/sau legalitatea operațiunilor desfășurate în executarea celor două contracte.

Astfel, prin Decizia 88/12.03.2008, -ANAF a admis neputința sa cu privire la clarificarea acestor aspecte. Intimata s-a pronunțat în sensul că așteaptă pronunțarea unei hotărâri definitive pe latura penală, care să clarifice aspectele menționate și care să permită soluționarea pe fond a contestației făcute de.

-ANAF nu a primit până în prezent nici un răspuns în acest sens din partea,laturii penale". Cu toate acestea, organele de control fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală au întocmit la data de 23.06.2008 un nou raport de inspecție fiscală cu privire la aceleași două contracte - Actul Adițional 3 și Contractul de Credit - Furnizor. În urma acestui control, ANAF a emis o nouă decizie de impunere - nr. 263/26.06.2008, contestată de reclamantă. Prin decizia contestată a fost suspendată tocmai procedura de soluționare a acestei contestații.

Astfel, toate temeiurile care au dus la suspendarea soluționării primei contestații (așteptarea calificării raporturilor juridice contractuale de organele penale) au subzistat integral la momentul noului control ce s-a finalizat prin Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008. Cu toate acestea, în cuprinsul Deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008, organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală au reușit să califice și să stabilească de data aceasta fără ajutorul,penalului":

- natura juridică a celor două contracte,

- natura sumelor cuprinse în acestea și

- realitatea operațiunilor desfășurate în executarea celor două contracte.

Practic, prin Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008, ANAF infirmă motivele pe care le-a invocat prin Decizia de suspendare 88/12.03.2008. Decizia de impunere a fost fundamentată tocmai pe interpretarea către organele de control a acelor aspecte pentru care prin prima decizie de suspendare se aștepta dezlegarea dată în dosarul penal.

Pe cale de consecință, reclamanta deduce faptul că organele fiscale de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu au mai așteptat soluționarea,laturii penale" cu privire la aceste aspecte, pronunțându-se cu privire atât la natura juridică a celor două contracte și la natura sumelor cuprinse în acestea, cât și asupra realității operațiunilor desfășurate în executarea celor două contracte.

Ca atare, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu justifică un motiv pertinent pentru a suspenda contestația împotriva Deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008 până la soluționarea cauzei penale.

O interpretare contrară ar duce la nașterea unui cerc vicios ce ar avea drept consecință încălcarea dreptului la apărare al reclamantei. Dacă s-ar considera că actele administrative fiscale nedefinitive au o valoare probatorie în materie penală s-ar ajunge ca pe latura penală să se pronunțe o soluție fundamentată pe Procesul verbal de control financiar și pe decizia de impunere a cărei contestație nu a fost soluționată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Apoi, reluându-se procedura administrativă de soluționare a contestației, s-ar folosi decizia penală ca temei pentru respingerea cererii subscrisei.

Într-o altă ordine de idei, trebuie arătat că articolul 214 alin.1, litera a, din Codul d e procedură fiscală invocat de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, reprezintă o aplicație a principiului,penalul ține în loc civilul". Organele administrativ fiscale au înțeles însă să aplice acest principiu doar la jumătatea unei proceduri administrative. Mai precis, organele administrativ fiscale nu s-au considerat împiedicate de acest principiu atunci când au efectuat al doilea control (din iunie 2008). Mai mult, ANAF a emis decizia de impunere nr. 263/26.06.2008 prin care au stabilit care sunt datoriile suplimentare ale la bugetul de stat. Organele de control fiscal omit astfel cu știință faptul că în privința acelorași fapte era în derulare o anchetă penală suspendând procedura doar în faza contestației.

2. În subsidiar, reclamanta menționează că Procesul verbal de control financiar nu a stat și la baza întocmirii raportului din data de 23.06.2008, pe baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 263/26.06.2008. Cu toate acestea, în motivarea deciziei sale, intimata -ANAF a arătat faptul că, fiind identitate de rațiuni, conținutul raportului are legătură cu obiectul cercetărilor penale efectuate.

Identitatea de rațiuni menționată se referea însă doar la aspectul că prin acest ultim raport au fost vizate aspecte din aceleași două contracte - Actul Adițional 3 și Contractul de Credit - Furnizor.

De asemenea, art.214 din Codul d e procedură fiscală prevede că organul de soluționare a contestației poate suspenda soluționarea contestațiilor, prin decizie motivată, în cazul sesizării,organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează a fi dată în procedura administrativă".

În aplicarea acestui text de lege, organul învestit cu soluționarea unei contestații trebuie să motiveze decizia de suspendare cu arătarea exactă a temeiului care a determinat sesizarea organelor de cercetare penală. Or, acest temei este chiar Procesul verbal de control financiar, care, după cum am arătat mai sus, nu a stat la baza întocmirii raportului de inspecție fiscală din data de 23.06.2008, pe baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 263/26.06.2008.

Mai mult decât atât, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a precizat în ce mod constatarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 cod penal - în serviciu contra intereselor publice - ar determina soluționarea diferită a contestației administrative, care vizează impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

Față de toate aceste aspecte, consideră că măsura suspendării dispusă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală este nelegală și abuzivă.

La 23.10.2009, pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de ROMANĂ

În motivare, pârâta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008 emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr.14584/25.06.2008, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 115.096.489 lei.

Împotriva actelor administrative sus menționate reclamanta a formulat contestație administrativă solicitând anularea acestora.

Prin Decizia nr. 406/04.12.2008 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF s-a dispus:

- Suspendarea soluționării contestației pentru suma totală de 113.833.904 lei (64.763.915 lei impozit pe profit, 41.695.393 lei majorări de întârziere aferente pe profit, 6.700.675 lei taxa pe valoarea adăugată, 673.921 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată);

- Respingerea ca nemotivată a contestației pentru suma totală de 1.262.585 lei (912.315 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe veniturile obținute din România de nerezidenți, 215.10 lei taxa pe valoarea adăugată si 13 5.163 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată).

Prin acțiunea formulată reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 406/04.12.2008 emisă de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative formulate de ROMANĂ pentru suma totală de 113.833.904 lei.

Reclamanta solicită în fapt anularea parțială a Deciziei nr. 406/04.12.2008 respectiv în ceea ce privește soluția de suspendare a soluționării contestației administrative pentru suma de 113.833.904 lei.

Reclamanta nu contestă punctul 2 din Decizia nr. 406/04.12.2008 prin care s-a respins ca nemotivată contestația administrativă pentru suma totală de 1.262.585 lei.

Prin Decizia nr. 406/04. 12.2008 emisă de Direcția generală de soluționare a contestațiilor a fost suspendată soluționarea contestației formulată de reclamanta împotriva Deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008 emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscală nr.14584/23.06.2008 pentru suma totală de 113.833.904 lei (64.763.9 15 lei impozit pe profit; 41.695.393 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 6.700.675 lei taxa pe valoarea adăugată; 673.921 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată).

Astfel cum se poate constata din înscrisurile aflate la dosar (Decizia nr.406/04.12.2008, Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008, Raportul de inspecție fiscală nr.14584/23.06.2008) respectivele obligații fiscale în sumă totală de 113.833.904 lei au fost stabilite în sarcina reclamantei având în vedere constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la operațiunile efectuate de societate în baza Actului adițional nr.3123.03.2000 la Contractul de livrare și prestații FN/26.06.1992 încheiat între ROMANĂ, în calitate de beneficiar și furnizorul și, precum și a Contractului de credit-furnizor pentru implementarea programului video-loterie în România, încheiat de reclamantă în data de 01.09.2003 cu SA, și

Organul de soluționare a contestației a constatat, în mod legal și corect faptul că "aspectele referitoare la Actul adițional nr. 3 la Contractul FN/1992 și Contractul de Credit - Furnizor din 01.09.2003 -, au făcut și obiectul raportului de inspecție fiscală nr.38177/30.10.2007 în baza căruia prin decizia de impunere nr. 25/02.11.2007 emisă de Direcția Fiscală - au fost stabilite obligații suplimentare cu titlu de TVA și impozit pe veniturile nerezidenților, aferente perioadei 21.10.2003-31.12.2006.

Societatea a contestat respectivele obligații, iar în condițiile în care organele de inspecție fiscală au transmis cu sesizarea penală nr. 93431/28.02.2007, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, procesul verbal de control financiar nr.5000/26.02.2007, ale cărui constatări se regăsesc și în raportul de inspecție fiscală nr. 38177/30.10.2007, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin Decizia nr.88/2008, a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. -.

De asemenea, prin contestație, societatea precizează că deși art.1 din Actul adițional nr.3 la Contractul FN/26.06.1992, nu precizează în mod clar obiectul contractului raportat la obligațiile corelative ale părților contractante, în realitate, obiectul acestui act adițional este similar celui prevăzut în cadrul Contractului de credit - furnizor FN/01.09.2003." (fila 32 paragrafele 4 și 5 și fila 33 paragrafele 1 și 4 din Decizia nr. 406/04.12.2008).

Totodată, prin adresa din 21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală Sub nr.-/21.10.2008, se menționează faptul că "se află în lucru cauza penală nr.237/P/2007 având ca obiect aspectele punctuale cuprinse în procesul verbal de control numărul 5 000/26.02.2007 al direcției de Control Financiar al ANAF, în care, prin rezoluția din data de 17.04.2008 s-a dispus, printre altele, începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 248 pen. raportat la art. 248¹. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen. - cu referire punctuală la actul adițional nr.3/2000 la contractul FN/26.09.1992 încheiat de cu firma INTRA COM."

Aspectele constatate prin raportul de inspecție fiscală din 14584/23.06.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.263/26.06.2008 au legătură cu obiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Astfel cum, în mod legal și corect a constatat organul de soluționare a contestației (fila 34 paragrafele 2 și 3 din Decizia nr.406/04.12.2008) între stabilirea obligațiilor bugetare cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată prin decizia de impunere nr.263/26.06.2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativă. Această interdependență constă în faptul că în speță se ridică problema realității operațiunilor efectuate de reclamantă și a stabilirii naturii sumelor ce fac obiectul măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală, în condițiile în care există suspiciuni cu privire la legalitatea operațiunilor derulate ca urmare a încheierii Actului adițional nr.3/2000 la Contractul FN/26.06.1992, iar Contractul de credit furnizor FN/01.09.2003 a fost încheiat cu aceleași societăți și are obiect similar.

Conform dispozițiilor art.214 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată:

1. Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

În mod legal și corect organul de soluționare a contestației a decis suspendarea soluționării contestației administrative formulate de reclamantă, conform dispozițiilor art.214 alin. 1 lit. b din nr.OG92/2003, având în vedere faptul că existau suspiciuni cu privire la realitatea și legalitatea operațiunilor derulate de reclamată în baza Contractului de livrare și prestații FN/1992, a Actului adițional nr.3/2000 și a Contractului de credit - furnizor încheiat la 01.09.2003 și având în vedere că aspectele constatate prin decizia de impunere nr.263/26.06.2008 au legătură cu obiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia prin Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008 s-ar infirma motivele invocate în Decizia nr. 88/12.03.2008 (fila 6 paragraful 2 din acțiune), pârâta învederează următoarele:

Astfel cum se poate constata din înscrisurile aflate la dosar prin Decizia nr.88/12.03.2008 s-a suspendat soluționarea cauzei pe considerentul că în speță se ridică problema realității operațiunilor desfășurate de reclamantă în condițiile în care există suspiciuni cu privire la realitatea și legalitatea operațiunilor derulate ca urmare a încheierii Contractului FN/26.06.1992, Contractului de credit - furnizor FN/01.09.2003 și actele adiționale la acestea (fila 26 paragraful 4 din Decizia nr.88/12.03.2008) fără ca organul de soluționare a contestației să se pronunțe asupra contractelor și actelor adiționale sus menționate.

Obiectul raportului de inspecție fiscală nr.38177/30.10.2007 l-a constituit verificarea parțială asupra perioadei 01.01.2002 - 31.12.2006 a modului de constituire, declarare și virare la buget a taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe venituri realizate din România de nerezidenți, aferente contractului de livrare FN/26.06.1992 cu și și contractului de credit furnizor din 01.09.2003 (fila 2 paragraful 4 din Raportul de inspecție fiscală nr. 38177/30.10.2007).

Obiectul raportului de inspecție fiscală nr.14584/23.06.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.263/23.06.2008 1-a constituit inspecția fiscală generală pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2007, respectiv verificarea modului de constituire, evidențiere și virare a obligațiilor constând în impozite, taxe și contribuții datorate bugetului general consolidat și bugetului asigurărilor sociale (fila 1 paragrafele 1, 5 și 6 din Raportul de inspecție fiscală nr. 14584/23.06.2008).

Având în vedere faptul că inspecția fiscală generală încheiată prin emiterea raportului de inspecție fiscală nr.14584/23.06.2008 și a deciziei de impunere nr.263/26.06.2008 a inclus și perioada verificată prin Raportul de inspecție fiscală nr.38177/30.10.2007 și decizia de impunere nr. 25/02.11.2007, precum și faptul că organul de soluționare a contestației a suspendat în mod legal soluționarea contestației formulată împotriva acestui din urmă act administrativ fiscal, se impunea suspendarea soluționării și pentru contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.263/26.06.2008.

În ceea ce privește trimiterea făcută de reclamantă la dispozițiile art. 214 alin. 1 lit. a din nr.OG 92/2003 (fila 7 paragraful 2 din acțiune), pârâta învederează faptul că temeiul legal invocat în cuprinsul Deciziei nr.406/04.12.2008 fost cel de la art. 214 alin. 1 lit. b din nr.OG92/2003 referitor la soluționarea unei cauze care depinde, în tot sau în parte, de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia "Direcția generală de soluționare a contestațiilor nu justifică un motiv pertinent pentru a suspenda contestația împotriva deciziei de impunere nr.263/26.06.2008 până la soluționarea cauzei penale" (fila 6 paragraful 4 din acțiune), pârâta arată că organele de soluționare au avut în vedere la pronunțarea soluției de suspendare faptul că "aspectele constatate prin raportul de inspecție fiscală din 14584/23.06.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008 au legătură cu obiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție." (fila 33 paragraful 5 din Decizia nr.406/04. 12.2008). Astfel obligațiile suplimentare în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr.263/26.06.2008 au avut la bază analiza din punct de vedere fiscal a contractelor al căror mod de derulare fac obiectul unei cercetări penale.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia organul de soluționare a contestației nu ar fi precizat în ce mod constatarea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.248 Cod penal ar determina o soluționare diferită a contestației administrative care vizează impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată (fila 8 paragraful 4 din acțiune) arătăm că obligațiile fiscale au fost stabilite prin decizia de impunere nr.263/26.06.2008, în baza constatărilor efectuate cu privire la operațiunile desfășurate de reclamantă în temeiul actului adițional nr. 3/2000 la contractul de livrare și prestații FN/1992 și contractului de credit - furnizor din FN/01.09.2003 (fila 30 paragraful 3 din Decizia nr. 406/04.12.2008) iar asupra legalității operațiunilor derulate în baza respectivelor contracte urmează să se pronunțe organele de cercetare penală, soluția acestora având influență asupra obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Din probele administrate, Curtea reține că prin Decizia de impunere nr. 263/26.06.2008 emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr.14584/25.06.2008, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 115.096.489 lei.

Împotriva actelor administrative sus menționate reclamanta a formulat contestație administrativă solicitând anularea acestora.

Prin Decizia nr. 406/04.12.2008 emisă de Direcția generală de soluționare a contestațiilor a fost suspendată soluționarea contestației formulată de reclamanta împotriva Deciziei de impunere nr. 263/26.06.2008 emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili în baza Raportului de inspecție fiscală nr.14584/23.06.2008 pentru suma totală de 113.833.904 lei (64.763.9 15 lei impozit pe profit; 41.695.393 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 6.700.675 lei taxa pe valoarea adăugată; 673.921 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată).

Obligațiile fiscale în sumă totală de 113.833.904 lei au fost stabilite în sarcina reclamantei având în vedere constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la operațiunile efectuate de societate în baza Actului adițional nr.3123.03.2000 la Contractul de livrare și prestații FN/26.06.1992 încheiat între ROMANĂ, în calitate de beneficiar și furnizorul și, precum și a Contractului de credit-furnizor pentru implementarea programului video-loterie în România, încheiat de reclamantă în data de 01.09.2003 cu SA, și

Prin adresa din 21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală Sub nr.-/21.10.2008, se menționează faptul că "se află în lucru cauza penală nr.237/P/2007 având ca obiect aspectele punctuale cuprinse în procesul verbal de control numărul 5000/26.02.2007 al direcției de Control Financiar al ANAF, în care, prin rezoluția din data de 17.04.2008 s-a dispus, printre altele, începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 248 pen. raportat la art. 248¹. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen. - cu referire punctuală la actul adițional nr.3/2000 la contractul FN/26.09.1992 încheiat de cu firma INTRA COM."

Conform art.214 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată:

1. Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

În mod legal, organul de soluționare a contestației a decis suspendarea soluționării contestației administrative formulate de reclamantă, conform dispozițiilor art.214 alin. 1 lit. b din nr.OG92/2003, având în vedere faptul că existau suspiciuni cu privire la realitatea și legalitatea operațiunilor derulate de reclamată în baza Contractului de livrare și prestații FN/1992, a Actului adițional nr.3/2000 și a Contractului de credit - furnizor încheiat la 01.09.2003, față de faptul că aspectele constatate prin decizia de impunere nr.263/26.06.2008 au legătură cu obiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin Decizia nr.88/12.03.2008 s-a suspendat soluționarea cauzei pe considerentul că în speță se ridică problema realității operațiunilor desfășurate de reclamantă în condițiile în care există suspiciuni cu privire la realitatea și legalitatea operațiunilor derulate ca urmare a încheierii Contractului FN/26.06.1992, Contractului de credit - furnizor FN/01.09.2003 și actele adiționale la acestea (fila 26 paragraful 4 din Decizia nr.88/12.03.2008) fără ca organul de soluționare a contestației să se pronunțe asupra contractelor și actelor adiționale sus menționate.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate și a art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ROMANĂ, cu sediul în B,-, sector 4 în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /5 ex./03.02.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

#Judecator Bicu Vasile

Anulare act administrativ . Sentința 206/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 206/2010. Curtea de Apel Bucuresti