Anulare act administrativ . Decizia 21/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.21
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentele reclamante și împotriva sentinței civile nr. 651/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantelor recurente mandatara C, lipsă fiind pârâta intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatara reclamantelor recurente arată că deși apare în motivele de recurs, aceasta nu este parte în proces, ea având calitatea de mandatară a celor două recurente.
Precizează de asemenea că nu are studii juridice, motiv pentru care i se pune în vedere că nu poate pune concluzii pe fond.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.03.2009 sub nr. dosar - reclamantele și -, au formulat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 -B, având ca obiect Legea nr. 9/1998, contestație împotriva Deciziei nr.369/04.02.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998.
În motivare s-a arătat în fapt că prin sentința civilă nr.445/CA din data de 12.05.2008, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de cele două reclamante, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligând pe aceasta din urmă să efectueze formele de validare a Hotărârii nr.1964/16.01.2003 emisă de Comisia Municipiului B de Aplicare a Legii 9/1998.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea de APEL TIMIȘOARA respingând acest recurs prin Decizia nr. 833/11.09.2008.
Pârâta a procedat astfel la validare fără însă a menționa reactualizarea sumelor solicitate inițial.
Reclamantele au solicitat astfel prin noua contestație formulată împotriva Deciziei nr. 369/ 04.02.2009 emisă de pârâtă reactualizarea sumei ce le-a fost stabilită ca și compensație de la suma de 123.849,53 lei la suma de 205.218,67 lei, prin aplicarea coeficientului de creștere a prețurilor, în conformitate cu prevederile Centrului Național de Statistică, la data întocmirii Deciziei.
Au susținut reclamantele că prin Decizia nr. XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că data stabilirii compensațiilor prevăzute în lege, este aceea a emiterii Hotărârii Comisiei Județene (în acest caz Hot. 1964/16.01.2003 a Comisiei municipiului B), care este momentul în care obligația de a plăti suma devine certă, lichidă și exigibilă. În acest sens, se apreciază că, întrucât s-a depășit termenul cu mai mult de 60 de zile, conform dispozițiilor art. 7 și 8 din legea 9/1998, ar trebui ca întreaga suma datorată să fie reactualizată și nu doar cea de-a doua tranșă, respectându-se principiul reparării integrale a prejudiciului.
Totodată, reclamantele au contestat și eșalonarea plății sumelor prevăzute a le fi achitate, considerând măsura eșalonării drept o ingerință a puterii executive în legislative prin adoptarea unei prevederi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară, drept pentru care au solicitat achitarea integrală și imediată a sumei de 205.218, 67 lei.
S-a criticat de asemenea și comunicarea Deciziei către mai mulți moștenitori, susținându-se că se impunea a fi comunicată doar titularilor de drept și, urmașele și efectiv afectatele de repatriere împreună cu mama lor și bunica lor, cele evidențiate în documentele de la.
S-a arătat de asemenea, că reprezentanții au fost superficiali, nu au actualizat datele urmașilor cu cele transmise de reclamante și aflate la dosarul de față.
În consecință reclamantele au solicitat admiterea cererii cum a fost formulată și obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, la plata imediată, integrală, lichidă și exigibilă a sumei de 205.218, 67 lei, reprezentând compensațiile actualizate ce li se cuvin prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe prevederile dispozițiilor art. 7, 8 din Legea 9/1998, HG 286/2004, art. 6 alin. 7 din OUG 25/2007.
La data de 05.06.2009 s-a depus la dosarul cauzei de către pârâtă întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat în fapt, că potrivit prevederilor art. 9 alin. 7 din OUG nr. 25/2007 și în executarea sentinței civile nr. 445/CA/12.05.2008, prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr. 369/04.02.2009 s-a anulat Decizia nr. 294/01.11.2007 și s-a validat Hotărârea nr. 1964/16.01.2003 a Comisiei Municipiului
În raport cu pretențiile reclamantelor, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, pârâta a invocat dispozițiile art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 1964/16.01.2003 a Comisiei municipiului B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de plată, pentru actualizarea sumei se aplică dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr. 286/2004.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor ca despăgubirile să fie plătite numai acestora, s-a învederat instanței de judecată că ceilalți beneficiari au depus și ei cereri însoțite de acte doveditoare ale calității de beneficiari ai Legii nr. 9/1998, precum și alte calități de moștenitori ai lui.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozițiilor art. 115 - 118 din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, cu modificările și completările ulterioare, HG 286/2004, HG 1643/2004, Legii nr. 403/2006, HG 753/1998 modificată și completată prin HG 1277/2007.
Prin sentința civilă nr.651/16.06.2009 pronunțată în dosar nr.- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată reclamanții și - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 -B având ca obiect Legea nr. 9/1998.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Reclamantele au solicitat reactualizarea sumei ce le-a fost stabilită ca și compensație de la suma de 123.849,53 lei la suma de 205.218,67 lei, prin aplicarea coeficientului de creștere a prețurilor, în conformitate cu prevederile Centrului Național de Statistică, la data întocmirii Deciziei.
Totodată, reclamantele prin acțiunea de față au contestat și eșalonarea plății sumelor prevăzute a le fi achitate, considerând măsura eșalonării drept o ingerință a puterii executive în legislative prin adoptarea unei prevederi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară, drept pentru care au solicitat achitarea integrală și imediată a sumei de 205.218, 67 lei.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. 7 din OUG nr. 25/2007 și în executarea sentinței civile nr.445/CA/12.05.2008, prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr. 369/04.02.2009 s-a anulat Decizia nr. 294/01.11.2007 și s-a validat Hotărârea nr.1964/16.01.2003 a Comisiei Municipiului
În raport cu pretențiile reclamantelor, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 1964/16.01.2003 a Comisiei municipiului B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de plată, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr. 286/2004.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor ca despăgubirile să fie plătite numai acestora, instanța a reținut că ceilalți beneficiari au depus și ei cereri însoțite de acte doveditoare ale calității de beneficiari ai Legii nr. 9/1998, precum și alte calități de moștenitori ai lui.
Față de motivele arătate mai sus Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele recurente și solicitând desființarea acesteia și admiterea contestației în sensul acordării sumei cuvenite, într-o singură tranșă, actualizată și doar către cele două moștenitoare care au parcurs demersurile legale în vederea aplicării Legii nr. 9/1998.
În motivarea cererii de recurs, recurentele reclamante arată că instanța a dat o interpretare eronată a catului juridic dedus judecății, luând în considerare numai apărarea pârâtei și cu ignorarea deciziei nr. XXI/ 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au mai arătat recurentele că în fapt nu solicită decăderea din drepturi a moștenitorilor numitei, ci doar delimitarea acțiunilor, în speță judecarea acțiunilor reclamantelor și obținerea drepturilor cuvenite acestora, menționând totodată că este neadevărată susținerea pârâtei potrivit căreia și ceilalți moștenitori ar fi depus documente în cauză.
La dosarul cauzei a fost depusă Decizia nr.294/1.011.2007 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și dovada comunicării acesteia.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamantele recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza finală, dezlegarea dată problemelor de drept, judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a ignorat Decizia nr. XXI/19.03.2007 pronunțată de Secțiile Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie în considerentele căreia se precizează că au interpretat și aplicat corect legea instanțele care au considerat că, în ipoteza în care validarea hotărârii Comisiei Județene se realizează cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 și 8 din legea nr. 9/1998, va trebui ca întreaga sumă să fie reactualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor, iar nu doar suma ce reprezintă cea de a doua tranșă, astfel ca persoanele îndreptățite la măsurile compensatorii să nu fie prejudiciate.
Potrivit aceleiași decizii, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile, impune ca în momentul validării sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
Prin urmare, nu pot fi reținute aprecierile primei instanțe cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 38 alin. 5 - 6 din HG 753/1998, întrucât acestea au în vedere o altă ipoteză, respectiv ipoteza în care termenul legal de validare a fost respectat, ori în cauză validarea s-a realizat la aproximativ 6 ani de la emiterea hotărârii Comisiei Județene.
Cu privire la înlăturarea celorlalți moștenitori de la despăgubirile cuvenite autorilor acestora, Curtea reține că aceste aspecte nu pot fi tranșate în cadrul prezentului litigiu promovat în baza unei legi speciale și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ci doar pe calea dreptului comun, având ca părți doar moștenitorii.
Tot astfel, cu privire la posibilitatea plăților eșalonate, Curtea nu poate excede cadrului legal instituit de Legea nr. 9/1998 și de HG nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, întrucât actele normative menționate, prin care s-a prevăzut această modalitate de plată, sunt încă în vigoare.
Apreciind întemeiate criticile formulate cu privire la actualizarea sumelor, Curtea, constatând întemeiat recursul reclamantelor, urmează a-l admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința modificării sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației formulate de reclamante împotriva Deciziei nr.369/ 04.02.2009 emisă de pârâtă, decizie pe care o va modifica în sensul reactualizării sumei de 123.849,56 lei cu indicele de creștere a prețurilor.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele reclamante și împotriva sentinței civile nr.651/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 369/ 04.02.2009 emisă de pârâtă, decizie pe care o modifică în sensul reactualizării sumei de 123.849,56 lei cu indicele de creștere a prețurilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. - 18.01.2010
Tehnored. L- 18.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
