Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -. 20.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.17
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr. 1170/ 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu reclamantul intimat având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal pentru prematuritatea formulării acțiunii iar în subsidiar să se constate că cererea a rămas fără obiect întrucât reclamanta s-a pensionat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 1127/2009, contestatorul a solicitat constatarea nulității Deciziei nr. 145/B/19.02.2009 prin care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aad ispus prin conducerea autorității publice eliberarea din funcția publică prin destituire, în temeiul art. 97 lit. a, art. 99 alin. 1 lit. d, alin. 3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru obținerea calificativului nesatisfăcător ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale pentru anul 2008 activității de consilier juridic desfășurat de reclamant, obligarea intimatei la repunerea în integralitatea drepturilor și obligațiilor ce îi revin în funcția publică de execuție de consilier juridic superior treapta a III-a în cadrul serviciului juridic al DGASPC
Contestatorul arată că intimata a dispus eliberarea sa din funcție prin destituire, cu nerespectarea HG nr. 611/2008 privind organizarea și desfășurarea carierei funcționarului public, prin aceea că nu s-a definitivat raportul evaluatorului, că raportul de evaluare nu s-a comunicat, astfel că nu poate aprecia asupra calificativului nesatisfăcător pe care doar verbal, șeful oficiului juridic consilier l-a transmis la data de 30.01.2009.
Reclamantul arată că emiterea deciziei de destituire din funcția publică întemeiată pe răspundere disciplinară a funcționarului public, iar pe de altă parte evaluarea carierei funcționarului public au temeiuri de drept distincte, astfel că procedurile de evaluare premergătoare stabilirii răspunderii și că nu pot fi cuprinse într-un singur act administrativ cum nelegal consideră reclamantul, a procedat intimata.
Reclamantul consideră că decizia atacată este lovită de nulitate absolută și sub aspectul încălcării dispozițiilor legale cu privire la modul de evaluare, reglementat de art. 110 din 611/2008 și art. 114 din același act normativ.
Prin întâmpinare intimata solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală, deoarece decizia de destituire a funcționarului public a fost determinată de obținerea calificativului nesatisfăcător ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale pentru anul 2008 activității desfășurate în calitatea de consilier juridic.
Se mai arată și faptul că raportul de evaluare a fost întocmit la data de 30.01.2008 când verbal s-a adus la cunoștința contestatorului rezultatul evaluării profesionale, respectiv calificativul nesatisfăcător dar din discuții acesta a precizat că se mulțumește cu acordarea calificativului satisfăcător, motiv pentru care a solicitat prorogarea discuției pentru ziua de luni.
Tot în data de 30.01.2009 raportul de evaluare a fost comunicat la adresa contestatorului, dar așa cum arată intimata, acesta a fost returnat de către Oficiul Poștal, deoarece, susține reclamantul se afla internat în spital.
Prin sentința civilă nr.1170/08.07.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, a anulat Decizia nr. 145/B/19.02.2009 privind eliberarea din funcția publică prin destituire reclamantului și raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale întocmit la data de 30.01.2008 pentru reclamantul și a dispus pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului să procedeze la reevaluarea performanțelor profesionale individuale pentru consilierul juridic în conformitate cu procedura reglementată de HG 611/2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Examinând cu prioritate în condițiile art. 137 Cod procedură civilă excepția de prematuritate a acțiunii, Tribunalul Arada reținut că aceasta este neîntemeiată.
A reținut tribunalul că în mod nefondat pârâta susține că reclamantul a contestat în instanță pe calea contenciosului administrativ raportul de evaluare fără ca în prealabil să se fi solicitat pe cale administrativă revocarea în termen de 5 zile de la data comunicării actului administrativ contestat deoarece intimata nu a făcut dovada că raportul de evaluare respectiv conținutul acestuia a fost comunicat la data de 30.01.2009 așa cum eronat susține aceasta, iar răspunsul dat cu adresa nr. 10515/10.03.2009 confirmă faptul că reclamantul a solicitat și pe cale administrativă în condițiile art. 7 din legea contenciosului administrativ anularea actului administrativ astfel emis de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul prin Dispoziția nr. 209/B/16.02.2006 a fost numit în funcția publică de consilier juridic la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prin Decizia nr. 145/B/19.02.2009 emisă de autoritatea publică intimată contestatorul a fost eliberat din funcția publică, prin destituire conform art. 97 lit. d, art. 99 alin. 1 lit. d, alin. 3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici pentru obținerea calificativului nesatisfăcător, ca urmare a evaluării performanțelor profesionale individuale pentru anul 2008.
Tot prin decizia amintită, intimata a acordat funcționarului public un preaviz de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei.
Eliberarea din funcția publică se face în condițiile Legii nr. 188/1999 potrivit normelor de competență aprobate prin actul de numire în funcția publică iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. d din lege, destituirea din funcția publică este cea mai gravă sancțiune disciplinară aplicată funcționarului public pentru motive care le sunt imputabile dar numai cu respectarea regulilor procedurale prevăzute de lege și anume cercetarea prealabilă a faptei săvârșite, audierea funcționarului public și consemnarea în scris, sub sancțiunea nulității.
În aceste condiții decizia emisă prin care intimata a dispus cumulativ atât eliberarea din funcție, situație prevăzută la lit. "c" din art. 97, cât și destituirea din funcția publică a contestatorului, reglementată de art. 97 lit. d din lege și art. 101 alin. 1, este neconformă cu prevederile legale incidente.
O atare calificare a emiterii deciziei de către pârâtă reprezintă o încălcare vădită a dispozițiilor legale imperative ce reglementează așa cum corect a subliniat reclamantul, două instituții juridice diferite și anume încetarea raportului de serviciu al funcționarului public urmare a evaluării carierei profesionale a acestuia și acordării calificativului nesatisfăcător în vederea eliberării din funcția publică pe de o parte, iar pe de altă parte răspunderea disciplinară a funcționarului public și destituirea acestuia din funcția publică, cele două temeiuri de drept fiind distincte și evident diferite cu procedurile de evaluare și de cercetare disciplinară premergătoare stabilirii răspunderii și drept urmare acestea nu pot fi cuprinse într-un singur act administrativ, cum este cazul în speță.
În considerarea acestor aspecte în mod temeinic și legal reclamantul a invocat nulitatea actului administrativ contestat în care se reține o stare de fapt, respectiv evaluarea carierei funcționarului public în cauză și cu totul un alt temei de drept, respectiv art. 97 lit. d din Legea nr. 188/1999, normă juridică care nu se circumscrie așa cum s-a arătat procedurii reglementate de HG 611/2008 privind evaluarea carierei funcționarului public.
Cu referire la contestarea raportului de evaluare întocmit de către intimata-pârâtă, instanța a reținut la fel de judicios argumentat în fapt și în drept, considerente invocate de către contestator privind nerespectarea dispozițiilor art. 114 care reglementează evaluarea finală pe baza interviului și procedura de contrasemnare reglementată de art. 118 din 611/2008.
Potrivit art. 114 din HG 611/2008, procedura evoluției finale se realizează în 3 etape respectiv: a) completarea raportului de evaluare de către evaluator; b) interviul; c) contrasemnarea raportului de evaluare.
Conform art. 116 din același act normativ, (1)"interviul", ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informații care are loc între evaluator și funcționarul public.
În cauză, din raportul de evaluare depus la dosarul cauzei nu rezultă în fapt interviul cu funcționarul public după cum nu rezultă că diferențele de opinie sau comentariile acestuia sunt consemnate în raportul de evaluare.
După cum, este la fel de evident și faptul că funcționarul public în cauză, nu a contrasemnat raportul de evaluare, această susținere coroborându-se și cu cele relatate de către pârâtă prin întâmpinare și din procesul verbal ( fila 37 dosar) care confirmă în mod expres faptul că, contestatorul a solicitat evaluatorului prorogarea interviului pentru data de luni, 2.02.2009, asupra calificativului " nesatisfăcător" propus de către acesta.
În al doilea rând și cu privire la procedura de comunicare a raportului de evaluare, instanța a găsit la fel de pertinent argumentată motivația reclamantului, întrucât așa cum rezultă din probațiunea administrată în cauză, raportul de evaluare întocmit la 30.01.2008 și trimis cu "recomandată" tot în data de 30.01.2008, nu a fost comunicat reclamantului.
Din copia certificatelor de boală anexate ( filele 161-172 dosar), rezultă că reclamantul s-a aflat efectiv în concediu de boală, astfel că în mod eronat intimata susține că acesta a refuzat primirea la domiciliu a raportului de evaluare.
Este incontestabil faptul că reclamantul a luat efectiv cunoștință despre conținutul raportului și evaluarea activității profesionale numai la data de 20.02.2009 odată cu primirea deciziei nr. 145/B/19.02.2009 prin care s-a dispus eliberarea și destituirea sa din funcție.
Sub acest aspect este nefondată susținerea intimatei care susține că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 120 alin. 1 din HG nr. 611/2008, respectiv că nu a formulat contestație împotriva raportului de evaluare în termen de 5 zile de la data de 30.01.2009, dată la care pârâta apreciază că s-a făcut comunicarea cu reclamantul.
După cum este o certitudine și faptul că raportul de evaluare întocmit la data de 30.01.2008 a fost comunicat efectiv reclamantului doar la data de 25.03.2009, deci ulterior emiterii deciziei de destituire din funcția publică.
Acest aspect nu este contrazis de către intimată, dimpotrivă, adresa nr. 10515/10.03.2009, emisă de către pârâtă și borderoul de corespondență din data de 18.03.2009 (fila 41 dosar), relevând tocmai acest fapt.
Punerea la dispoziția reclamantului a deciziei de eliberare din funcția publică prin destituire și împrejurarea că reclamantul a contestat la data de 23.02.2009 decizia nr.145/B/19.02.2009 care a fost emisă în baza raportului de evaluare întocmit de intimată, nu presupune implicit că, reclamantul a luat la cunoștință despre evaluarea efectuată în conformitate cu obiectivele, criteriile de performanță utilizate, notele obținute, așa cum prevăd dispozițiile art. 114 - 117 din HG 611/2008 și nu este de natură a dispensa pe pârât de îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de art. 114 și 118 din același act normativ, menționat.
Raportat la starea reală de fapt dedusă judecății, instanța a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 1, art.2 din Legea contenciosului administrativ 554/2004, reclamantul făcând dovada că prin încălcarea prevederilor legale care reglementează procedura de evaluare a activității profesionale reclamantul a fost vătămat efectiv în dreptul subiectiv recunoscut de lege, motiv pentru care în vederea înlăturării acestei vătămări, instanța a apreciat că se impune admiterea contestației reclamantului în sensul anulării raportului de evaluare contestat, cu obligarea intimatei la evaluarea activității profesionale, cu respectarea dispozițiilor procedurale reglementate de art. 114, 117 și art. 118 din HG 611/2008.
Cu privire la cererea pârâtei de a fi respinsă acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect, instanța a reținut ca neîntemeiată această solicitare, întrucât chiar dacă ulterior reclamantul s-a pensionat pentru invaliditate, decizia de eliberare prin destituire din funcția publică nefiind pusă în aplicare, instanța nu poate nega afirmarea dreptului vătămat al reclamantului și a interesului său legitim în momentul intentării acțiunii în contencios administrativ și pe parcursul soluționării cauzei, astfel că se impune și anularea Deciziei nr. 145/B/19.02.2009 emisă de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului prin care s-a dispus eliberarea prin destituire din funcția publică a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicitând constatarea nelegalității și netemeiniciei sentinței atacate,casarea și modificarea în tot a sentinței civile nr.1170/08.07.2009 a Tribunalului Arad în sensul respingerii cererii formulate de către reclamant.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins solicitarea pârâtei de a respinge cererea reclamantului ca rămasă fără obiect, arătând că deși s-a pensionat pentru invaliditate, decizia de eliberare din funcție nefiind pusă în aplicare, instanța de fond în mod greșit a susținut că s-a vătămat vreun drept al reclamantului, deoarece presupusa vătămare nu a avut loc, actul administrativ neproducând, în speță, efecte, raportul de serviciu al reclamantului încetând de drept.
Potrivit art. 98 alin. 1 lit. d) din Legea 188/2009 privind statutul funcționarilor publici, republicată, raportul de serviciu încetează de drept la data îndepliniri cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială ori invaliditate a funcționarului public, potrivit legii.
Deoarece acesta s-a aflat în concediu medical și neefectuându-și preavizul până la pensionare, decizia de eliberare din funcția publică prin destituire nu mai poate să-și produce efecte juridice.
De asemenea se solicită admiterea excepției prematurității introducerii cererii de către reclamant, solicitare pe care instanța de fond în mod greșit a reținut-o ca fiind neîntemeiată, ignorând că obiectul cererii reclamantului îl constituie contestație la Decizia nr. 145/B/19.02.2009.
Anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare a deciziei de eliberare din funcția publică de execuție, nu a exercitat recursul administrativ, prevăzut de art. 7 alin.(1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, respectiv acesta a promovat aproape concomitent atât acțiunea în anulare a deciziei de eliberare din funcția publică de execuție cât și recursul administrativ, acțiunea a fost promovată la data de 20.03.2009, iar procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ la data de 19.03.2009, acesta a sesizat instanța fără a aștepta împlinirea termenului pentru rezolvarea plângerii prealabile.
Instanța de fond în mod greșit, oprindu-și atenția aproape întrutotul asupra raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2008, calificativul obținut stând la baza eliberării din funcție a reclamantului.
În ce privește critica legată de precizarea că în cuprinsul deciziei contestate sunt invocate cele două temeiuri de drept care sunt distincte și "diferite cu procedurile de evaluare și de cercetare disciplinară premergătoare stabilirii răspunderii", apreciază această critică nefondată, câte vreme din cuprinsul deciziei de eliberare din funcție reiese pe larg care sunt motivele emiterii acestei decizii, respectiv este prezentat pe larg criteriul care a stat la baza emiterii deciziei și eliberării din funcție a reclamantului. De altfel în cuprinsul deciziei, criteriile care s-au avut în vedere pentru stabilirea calificativului nesatisfăcător sunt prezentate pe larg.
Instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind judicioasă argumentarea în fapt și în drept a reclamantului cu privire la contestarea raportului de evaluare, fiind nerespectate dispozițiile art. 114 care reglementează evaluarea finală pe baza interviului și procedura de contrasemnare reglementată de art. 118 din nr.611/2008.
Potrivit art. 116 din HG nr. 611/2008, interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă un schimb de informații care are loc între evaluator și funcționarul public și că acest interviu nu se consemnează decât comentariile funcționarului public în cazul în care între funcționarul public evaluat și evaluator există diferențe de opinie asupra consemnărilor făcute, instanța de fond apreciind va fiind un comentariu al reclamantului, ceea ce în opinia pârâtei nu reprezintă, faptul că acesta după ce i s-a adus la cunoștință consemnările făcute în raport de către evaluator precum și calificativul acordat, reclamantul a arătat că pentru anul trecut se mulțumește cu calificativul "satisfăcător", iar alte comentarii reclamantul nu a avut, de altfel acesta nu poate să probeze că ar fi avut obiecțiuni la ceea ce i s-a prezentat, în primul rând că i s-a prezentat activitatea sa profesională pe care de altfel o știa foarte bine că este neperformantă, și în al doilea rând evaluarea s-a făcut de către șeful serviciului în prezența consilierului juridic, care poate să certifice modul de desfășurare a evaluării reclamantului.
Cu privire la refuzul reclamantului de a semna raportul de evaluare, arată că acesta nu a semnat acest raport pentru că nu era de acord cu calificativul acordat și nu pentru faptul că nu s-a terminat procedura de evaluare.
Ca urmare a acestui refuz de a semna, i s-a transmis reclamantului raportul de evaluare însoțit de procesul verbal nr. 3855/30.01.2009, acesta fiind returnat pârâtei cu mențiunea"expirat termenul de păstrare" la data de 16.02.2009.De asemenea nu se poate reține că reclamantul s-ar fi aflat internat în spital în perioada transmiterii raportului de evaluare, acesta s-a aflat în concediu de boală dar nu internat în spital. Internat în spital a fost la primul termen de judecată potrivit cererii de amânare a reclamantului, care se află la dosarul cauzei.
Ca urmare a celor arătate mai sus, consideră că reclamantul a luat cunoștință efectiv de calificativul"nesatisfăcător" obținut în data de 30.01.2009.
Instanța de fond a ignorat faptul că HG nr.611/2008 nu impune sub nici o formă obligativitatea transmiterii raportului de evaluare al unui funcționar public acestuia, ci doar comunicarea calificativului obținut, deși pârâta a avut bunăvoința de a transmite acest raport prin poștă.
Tot HG nr. 611/2008 în art. 20 alin. 1 arată că funcționarii publici nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la conducătorul autorității sau instituției publice.
Apreciază că instanța de fond s-a aflat într-o totală eroare apreciind că reclamantul a luat cunoștință despre conținutul raportului de evaluare și calificativul acordat numai la data de 20.02.2009 odată cu comunicarea deciziei nr.145/B/19.02.2009.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că adresa nr.10515/10.03.2009 emisă de către pârâtă ar fi relevant sub aspectul că reclamantul doar la data de 25.02.2009, respectiv că ar fi luat la cunoștință despre conținutul raportului și calificativul acordat la evaluare.
Un alt aspect criticabil la soluția dată de către instanța de fond, este cel de a admite cererea reclamantului și obligarea pârâtei să procedeze la evaluarea performanțelor profesionale individuale pentru funcționarul public, dar fără să rețină critici de fond la raportului pe care îl anulează. De altfel nici reclamantului nu aduce critici de fond la raportul de evaluare. Nu face nici o mențiune în cererea nr- vis-a-vis de calificativul obținut.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Susținerea potrivit căreia acțiunea ar fi rămasă fără obiect, întrucât raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept prin pensionare, este neîntemeiată întrucât intervenirea unei alte cauze de încetare a raportului de serviciu, ulterior emiterii deciziei de eliberare din funcție prin destituire, nu poate avea relevanță asupra analizei legalității actului emis, această legalitate urmând a fi cenzurată în raport de împrejurările de fapt și de drept existente la data emiterii actului.
Tot astfel, apare ca fiind neîntemeiată susținerea potrivit căreia în mod greșit ar fi respins prima instanță excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul lipsei procedurii prealabile, la dosarul instanței de fond (fila 9) existând cererea reclamantului adresată conducerii DGASPC Cererea menționată, chiar dacă face trimitere la raportul de evaluare este apreciată ca îndeplinind condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, cu atât mai mult cu cât reclamantul menționează în cuprinsul acestei cereri împrejurarea emiterii deciziei civile nr. 145/B/19.02.2009, care face obiectul cauzei.
Chiar dacă reclamantul a formulat acțiunea înainte de expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, această situație nu poate conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, o astfel de concluzie fiind contrară scopului urmărit de legiuitor la instituirea obligativității formulării plângerii prealabile.
Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază că în mod corect a reținut Tribunalul Arad că neîndeplinirea obligațiilor de a schimba informații cu funcționarul public supus evaluării în cadrul procesului de evaluare, atrage nulitatea raportului de evaluare, cum de altfel în mod corect a reținut că încălcarea obligațiilor de aducere la cunoștința celui evaluat a raportului de evaluare, atrage nulitatea raportului și a deciziei de eliberare din funcție, cu atât mai mult cu cât reclamantul se afla în concediu de boală la momentul derulării procedurilor de comunicare, având cunoștință în mod efectiv de acest raport la o dată ulterioară emiterii deciziei de destituire.
Cât privește susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond a obligat pârâta la reevaluarea performanțelor profesionale ale reclamantului deși acesta prin acțiunea sa nu a făcut vreo referire la raportul de evaluare și la calificativul acordat, Curtea apreciază că această critică este nefondată având în vedere că dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 prevăd posibilitatea ca instanța, soluționând acțiunea, să oblige autoritatea inclusiv la efectuarea unei anumite operațiuni administrative. Tot astfel, alin. 2 al articolului menționat permit instanței să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
În speța de față raportul de evaluare a stat la baza emiterii deciziei nr.145/B/19.02.2009 atacată prin acțiunea reclamantului, calificativul acordat în urma evaluării constituind însăși cauza emiterii deciziei de eliberare din funcție.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea, constatând neîntemeiat recursul promovat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proce4dură civilă urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr. 1170/ 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. - 04.02.2010
Tehnored..-02.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
