Anulare act administrativ . Decizia 211/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 211/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, având ca obiect anulare act administrativ - fond după casare (decizia nr. 456/ din 17 septembrie 2007 Curții de APEL IAȘI ).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul, depune la dosar note de susțineri cu privire la apărările formulate. Alături de aceste note de susțineri, înțelege să mai depună Anexa la Statutul funcționarilor publici care face corp comun cu Legea nr. 188/1999. Precizează că în anexa la lege sunt arătate care sunt funcțiile publice de conducere și funcțiile publice de execuție, deoarece în cadrul legii sunt dispoziții care sunt aplicabile numai funcționarilor care ocupă o funcție de conducere, după cum sunt dispoziții care sunt aplicabile doar acelor funcționari încadrați într-o funcție de execuție.
Apărătorul ales al reclamantului arată că apărarea sa vizează apărări pe constatarea nulității absolute a deciziilor de sancționare a funcționarului public cu funcție de conducere, șef de serviciu la Trezoreria P, a economistului, și apărări pe fondul cauzei, dacă se trece peste această excepție.
Consideră că economistul este total neîndreptățit, pentru că nu are nici o legătură, nici măcar indirectă, cu incidentul care s-a consumat la sfârșitul lunii noiembrie 2005.
Conform nr.HG 1210/2003, emisă în baza și în executarea Legii nr. 188/1999, cercetarea administrativă este de atributul Comisiilor Disciplinare și această activitate se încheie printr-un raport prin care se constată dacă sesizarea organului abilitat a aplicat o sancțiune întemeiată. Totodată, Comisia de Disciplină, dacă constată că sesizarea este întemeiată, face și o anumită propunere cu privire la sancțiunea ce s-ar impune a fi aplicată.
În orice situație, dacă cel îndreptățit va aplica o sancțiune într-un caz dat, este obligat să emită o decizie de sancționare, nu două sau mai multe decizii de sancționare, cum s-a întâmplat în cazul dedus judecății, când Directorul Iae mis două decizii de sancționare, respectiv decizia nr. 40/02.02.2006 și decizia nr. 44/03.02.2006.
Apărătorul ales al reclamantului invocă excepția de nulitate absolută a deciziilor în litigiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 2 din nr.HG 1210/2003 privind organizarea Comisiilor de Disciplină, sub sancțiunea nulității absolute, în orice decizie de sancționare se cuprind următoarele:
-Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (lit. a);
-Precizarea prevederilor din procesul-verbal al Comisiei de Disciplină (art. 35 alin. 2 lit. b);
-Motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile (lit. c);
-Temeiul legal în care sancțiunea disciplinară se aplică (lit. d);
-Instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancționarea poate fi contestată (lit. f).
Din analiza art. 35 din nr.HG 1210/2003 se poate observa că este suficient ca un singur element din cele inserate sub literele a) - f) în alineatul 2 să lipsească pentru ca orice instanță de judecată să constate nulitatea absolută a actului administrativ de sancționare.
În decizia nr. 40/02.02.2006 s-a făcut trimitere în termeni generali că reclamantul nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, că nu a observat că există incompatibilitate între calitatea de casier-trezorier și casier-registrator, că ar fi trebuit să aibă inițiativa să facă propuneri pentru înființarea unui post, aducând șeful de serviciu de la o unitate subordonată Direcției Generale a Finanțelor I, de parcă ar putea face altceva decât prevede legea, că nu știe ce registru nu a fost numerotat, șnuruit, etc, lucruri de amuzament dacă situația nu ar fi fost atât de complicată, dacă cel care a descoperit escrocheria pe care a făcut-o nu ar fi sesizat deîndată, nu ar fi anunțat atât, cât și organele de urmărire penală, dacă nu s-ar cunoaște statul de funcțiuni, organigrama, nu s-ar fi observat că nu era subordonată reclamantului. Aceasta lucra în biroul special "contabilitate". Reclamantul economist, ca șef de serviciu, nu se ocupa decât de verificarea documentelor care proveneau în legătură cu veniturile și cheltuielile de la instituțiile publice. Nu au trecut niciodată bani în mâinile economistului.
Este deosebit de semnificativ faptul că expertul bancar a reprodus toate atribuțiunile din fișa postului nr. 121/21.05.2004, stabilite în conformitate cu nr. 1820/2003, ale reclamantului în răspunsul la obiecțiuni, aflat la filele 105-109 dosar, pentru a demonstra instanței de judecată că reclamantul nu a avut nici o legătură cu atribuțiile de serviciu ale numitei, că nu era subordonată reclamantului, că nu intrau în atribuțiunile lui de serviciu să facă propuneri privind numirea unei persoane care să îndeplinească atribuțiile de casier verificator pentru casierul încasator și casierul plătitor, pentru a se evita situația manipulării valorilor bănești de aceeași persoană
În pagina a patra din raportul depus pentru termenul din 25.02.2008, expertul bancar a subliniat că în nici una din prevederile normelor bancare nu s-a prevăzut obligația de a urmări formarea pachetelor incomplete și a fracțiilor, deoarece legiuitorul nu a elaborat și nici nu putea elabora soluții pentru situațiile non create, generate de existența în circulație a celor două tipuri de monedă.
Mai mult, expertul bancar a conchis la fila 109, pentru instanța de judecată, în trei alineate, că, după ce s-a produs acest eveniment la I, au constatat cei din Banca Națională că normele de aplicare pe care le-au emis în anul 2004 în legătură cu regimul juridic al puterii circulatorii a două component pe o perioadă de timp lasă posibilitatea comiterii unor infracțiuni. Atunci și-au dat seama cei din banca centrală și au luat măsurile cuvenite.
În expertiza efectuată la instanța de fond expertul bancar a fost suficient de explicit, arătând că nu are nici o legătură activitatea desfășurată de economistul, în calitate de șef de serviciu, cu ceea ce s-a întâmplat în biroul contabilitate, pe care el nu îl conducea.
Precizează că în cadrul unui serviciu există două sau mai multe birouri.
Referitor la legalitatea măsurii, apărătorul ales al reclamantului arată că dacă este sancționată o persoană care deține o funcție de conducere, așa cum prevede legea, cu retrogradarea într-o funcție imediat inferioară, el putea fi trecut, cel mult, din funcția de șef de serviciu într-o funcție de șef birou, în nici un caz într-o funcție de execuție, primind două decizii de sancționare pentru aceeași faptă.
În prima decizie de sancționare s-au arătat, la modul general, niște concluzii ale Comisiei de Disciplină, s-a precizat că s-au făcut apărări de către economistul, făcându-se trimitere la procesul verbal de audit, și, în sfârșit, se enunță împrejurarea că ar fi încălcat atribuțiunea de serviciu prevăzută de art. 65 alin. 1 lit. j - ceva cu trimitere la incompatibilități -, și i se comunică trecerea într-o funcție de execuție, dar fără să se precizeze pe ce funcție și de când se aplică sancțiunea, ci doar în ultimul articol al sancțiunii din decizia nr. 40/2006 se face trimitere la împrejurarea că poate fi contestată decizia la Tribunal în termen de 6 luni.
Apărătorul ales al reclamantului consideră că decizia nr. 40/02.02.2006 este nulă absolut, iar această nulitate rezultă cu și mai mare claritate din nevoia I de a emite, a doua zi, o altă decizie, se pare în completarea celei dintâi, chiar dacă pârâta a pretins că decizia nr. 44/03.02.2006 ar fi fost emisă în vederea executării celei dintâi.
Cu privire la cea de a doua decizie, respectiv decizia nr. 44/03.02.2006, se poate observa că nu a fost respectat nici unul din elementele prevăzute în dispozițiile art. 35 alin. 2 din nr.HG 1210/2003, ci doar s-a menționat în mod explicit care este sancțiunea care s-a aplicat reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 3 lit. d din Legea nr. 188/1999, cu numerotarea anterioară republicării legii.
Precizează că, atunci când a invocat nulitatea absolută a deciziilor de sancționare pe aceste considerente, s-a susținut de către pârâtă că cea de a doua decizie nu este decizie de sancționare, ci de precizare a primei decizii și punerii ei în aplicare.
Solicită a se primi concluziile sale, făcând trimitere pentru detalii la notele de susțineri depuse la dosar, și să se constate nulitatea absolută a celor două acte administrative contestate.
Pe fondul cauzei, apărătorul reclamantului solicită a se avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar (actul de inculpare, hotărârile de condamnare, statul de funcții, organigrama, expertiza bancară, etc.), din care rezultă că, nici indirect, nu are legătură activitatea unei persoane încadrate într-un birou de contabilitate cu ceea ce făcea șeful de serviciu, economistul, care trebuia să verifice documentele bancare privind veniturile și cheltuielile de la instituțiile publice.
Conchizând, solicită admiterea contestației reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios de față;
Prin sentința civilă nr. 589/E/21.03.2007, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, a anulat deciziile nr. 40/02.02.2006 și nr. 44/03.02.2006 emise de intimată, a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziilor sus-menționate, prin reintegrarea acestuia în funcția de conducere de șef serviciu la Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice la Administrația Finanțelor Publice P, cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit, obligând intimata să plătească contestatorului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că prin Decizia nr. 40/02.02.2006 s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de până la 1 an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, pentru săvârșirea abaterilor prev. de art. 65 alin. 2 lit. j cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 65 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999: "Constituie abatere disciplinară următoarele fapte: j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici". Totodată, art. 42 din aceeași lege prevede că: "(1) Funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici. (2) Funcționarii publici de conducere sunt obligați să sprijine propunerile și inițiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătățirii activității autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și a calității serviciilor publice oferite cetățenilor. (3) Funcționarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege".
Pentru aceleași abateri disciplinare intimata emite a doua zi o nouă decizie, cu nr. 44/03.02.2006, prin care stabilește aceeași sancțiune în sarcina contestatorului.
Deciziile sunt, prin urmare, nelegale, nefiind permisă emiterea a două decizii de sancționare pentru aceeași faptă.
Mai mult decât atât, în cea de a doua decizie nu este prevăzut termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța la care se poate face, fapt care atrage nulitatea absolută a deciziei în conformitate cu disp. art. 268 alin. 2. muncii, acesta fiind aplicabil în lipsa unor prevederi specifice în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Tot astfel, în decizia nr. 40/02.02.2006 nu se arată prevederile din statutul de personal sau din regulamentul intern au fost încălcate, ceea ce atrage de asemenea sancțiunea nulității absolute a deciziei în temeiul art. 268 alin. 2. muncii. Mențiunea că, potrivit fișei postului, contestatorul "avea obligația să organizeze și să coordoneze activitatea de trezorerie din cadrul a municipiului P în conformitate cu instrucțiunile elaborate în acest scop și să prezinte măsuri pentru îmbunătățirea activității" nu este de natură să îndeplinească cerința impusă de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii; aceste mențiuni sunt generale, nefiind precizate care anume prevederi din fișa postului, statutul de personal sau regulamentul au fost încălcate de contestator.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, în motivarea căruia arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cauză ar fi fost emise două decizii de sancționare în sarcina intimatului, pentru aceeași faptă, deși în realitate a existat o singură măsură de sancționare, constând în trecerea acestuia într-o funcție publică inferioară, remunerată corespunzător, respectiv decizia nr. 40/02.02.2006, iar decizia nr. 44/03.02.2006 s-a emis în vederea punerii în aplicare a sancțiunii dispuse prin prima decizie.
Pe fondul cauzei, arată recurenta că prin procesul verbal de audit încheiat la. P, la solicitarea Inspectoratului de Poliție a Județului I, a fost constatată o lipsă de 149.000 lei la 30.11.2005 din Trezoreria Municipiului P, astfel că s-a dispus sancționarea disciplinară a persoanelor vinovate de această lipsă. În acest context șef a sesizat Comisia de disciplină de la nivelul I prin referatul nr. 22254/06.12.2005 privind pe funcționarul public, comisia întocmind referatul nr. 84/05.01.2006, însușit de intimat prin nedepunerea de obiecțiuni în termenul de 3 zile.
Comisia de disciplină a reținut culpa intimatului constând în neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în fișa postului nr. 121, privind activitatea de organizare și coordonare a compartimentului casierie - tezaur, manipularea numerarului din casieria tezaur având loc cu încălcarea Normelor Metodologice nr. 5318/1992, astfel cum se reține în raportul de audit, ceea ce a facilitat însușirea de către subordonata sa, a sumei de aproximativ 1,5 miliarde lei vechi, prin înlocuirea din cupiuri a bancnotelor de 500 RON cu bancnote de 100 RON.
Solicită așadar admiterea recursului, în cauză fiind dovedită culpa intimatului în producerea prejudiciului sus-menționat, iar pe fond respingerea contestației formulate de reclamant ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul consideră recursul ca nefundat, presupusa sa culpă în facilitarea manoperelor frauduloase a subordonatei sale fiind nefondată, din moment ce în acest mod se ascunde faptul că în cursul anului 2005 nu s-a făcut inventarierea casieriei trezoreriei P în condițiile Normelor nr. 31/1993 pct. 88, de Serviciul control al operațiunilor bancare, o dată pe trimestru, și de organele de control ale Direcției de control intern, cel puțin o dată pe an, inopinat.
De asemeni, casiera se află în subordinea șefei de birou, iar nu a intimatului, atribuția sa de serviciu referitoare la coordonarea acestui compartiment constând doar în asigurarea numerarului necesar efectuării plăților către instituțiile publice pe perioada unei luni, conform art. 5 alin. 4 din nr. 1235/2003, dat în aplicarea nr.OUG 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. Ulterior datei de 30.06.2005 s-au aplicat prevederile Circularei nr. 27/2005.
De asemeni, nu are vreo atribuție de verificare a registrului pentru evidența numerarului manipulat, acesta întocmindu-se numai de casieri în timpul funcționării caselor operative, în cursul anului 2005 fiind utilizat tipul de registru special înseriat, broșat, cartonat, reglementat de legislația în vigoare, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la anularea deciziilor de sancționare a sa, soluție ce solicită a fi menținută în cauză.
În dovedirea susținerilor lor, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin decizia nr. 456//17.09.2007 Curtea de APEL IAȘIa procedat la admiterea recursului promovat de pârâta I, cu consecința casării sentinței civile nr. 589/E/21.03.2007 a Tribunalului Iași, și reținerea cauzei în vederea rejudecării pe fond, pentru completarea probatoriului de natură a stabili raportul de cauzalitate dintre activitatea intimatului și delapidarea săvârșită de.
Cu ocazia rejudecării, la dosarul cauzei a fost suplimentat probatoriul cu înscrisuri, constând în actele de urmărire penală a numitei, finalizată prin decizia nr. 823/22.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI și răspunsul expertei la obiecțiunile formulate de I, obiecțiuni respinse de instanța de fond, deși cercetarea lor era de natură a lămuri pricina.
Prin nota de susțineri depusă în cauză, reclamantul invocă excepția de nulitate absolută a deciziilor în litigiu, întrucât i-a fost aplicată o sancțiune nelegală, din moment ce a fost trecut disciplinar într-o funcție de execuție (consilier clasa I, grad profesional superior), deși era șef serviciu, astfel încât nu putea opera decât o eventuală retrogradare a sa într-o funcție de conducere imediat inferioară, respectiv cea de șef birou, conform organigramei unității.
De asemeni, pârâta a procedat la emiterea de două decizii de sancționare, în loc de una, pentru aceeași faptă, în condițiile în care forma acestora încalcă prevederile art. 35 alin. (2) din nr.HG 1210/2003 privind organizarea Comisiilor de disciplină, întrucât descriu eronat situația de fapt, făcând trimitere la procesul verbal de audit, în loc să însereze propriile constatări și nu prevăd temeiul de drept al sancțiunii aplicate.
Verificând prioritar această excepție dirimantă, reținută și de instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Astfel, este reală susținerea pârâtei-recurente potrivit căreia în cauză nu a emis două decizii de sancționare pentru aceeași faptă, din moment ce prin decizia nr. 40/02.02.2006 se procedează la sancționarea reclamantului cu "trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului" în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (3) lit. d) pentru baterile prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar prin decizia nr. 44/03.02.2006, emisă "având în vedere prevederile art. 1 și 2 din decizia nr. 40/02.02.2006" se procedează în fapt la individualizarea "funcției publice inferioare", respectiv cea de "execuție de consilier cl. I, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 în cadrul aceluiași serviciu", în baza aceluiași temei de drept.
Printre motivele sale de recurs pârâta nu contestă însă omiterea din conținutul deciziei de sancționare nr. 40/02.02.2006, a mențiunilor obligatorii conform art. 268 alin. 2 din Codul muncii pentru astfel de decizii, - respectiv dispozițiile legale din regulamentul de ordine interioară pretins încălcate de angajat -, făcând referiri asupra fondului cauzei.
Și sub acest din urmă aspect însă sancțiunea se vădește a fi nefondată, atât raportul de expertiză întocmit de expert, cât și instanța penală prin sentința nr. 1966/04.12.2006 a Judecătoriei Iași privind pe inculpata, reținând culpa exclusivă a acesteia din urmă pentru sustragerea din tezaurul Trezoreriei P 4 unei importante sume de bani - 149.000 Ron -, facilitată de denominarea monedei naționale, fără legătură cu activitatea desfășurată de reclamant.
Din contră, raportul de expertiză atestă faptul că "legiuitorul nu a elaborat și o soluție pentru situațiile nou create" de denominarea sus-menționată, respectiv "a creșterii numărului de fracții, și implicit a masei monetare mari puse la dispoziția casierilor, generată de existența în circulație a celor două tipuri de monedă: cea veche și cea nouă", facilitând astfel activitatea infracțională a casierei, în condițiile în care "obligația de a urmări, preîntâmpina și limita formarea pachetelor incomplete și a fracțiilor, nu este prevăzută în fișa postului ca de altfel în nici una din prevederile normelor bancare, întrucât aceasta nu putea fi preîntâmpinată și limitată" (fila 108 dosar recurs).
Rezultă așadar că se impune ca, după casarea cu reținere, să se procedeze
la admiterea acțiunii reclamantului, cu consecința anulării deciziilor pârâtei a Județului I nr. 40/02.02.2006 și respectiv nr. 44/03.-02.3006 și a repunerii reclamantului în situația anterioară emiterii acestor decizii, în sensul repunerii în funcția de conducere anterioară și a plății drepturilor bănești de care a fost lipsit.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Rejudecând cauza în fond după casare cu reținere:
Admite acțiunea reclamantului, în contradictor cu pârâta a Jud.
Anulează deciziile nr. 40/02.02.2006 și nr. 44/03.02.2006 emise de pârâtă.
Dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziilor sus-menționate, prin reintegrarea acestuia în funcția de conducere de șef serviciu la Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice din cadrul Administrației Finanțelor Publice P, cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.
Obligă pârâta să plătească contestatorului suma de 5.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.04.2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
