Anulare act administrativ . Sentința 215/2008. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.-

SENTINȚA NR.215/CA/2008

Ședința publică din 08 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu judecător

GREFIER: - --

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul Serviciul Român de Informații - reprezentat prin Unitatea Militară 0198, cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu pârâtele Episcopia Română Unită cu -, cu sediul în O,-, jud. B și Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, având ca obiect:anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantului - consilier juridic, în baza delegației nr.- din 20.09.2007 emisă de Colegiul Consilierilor Juridici O și reprezentantul pârâtei Episcopia Română Unită cu - - avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 113 dosar, lipsă fiind pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța BC - BH din 20.07.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, precum și faptul că expertul a depus la dosar completare la raportul de expertiză (răspuns la obiecțiuni) și cerere de anulare a amenzii judiciare aplicate în ședința din 24.11.2008, după care:

Se comunică câte un exemplar din răspunsul la obiecțiuni cu reprezentanții părților prezente.

Reprezentantul reclamantului apreciază că, având în vedere raportul de expertiză care a fost făcut în cauză, obiecțiunile nu sunt întemeiate.

Nefiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantului solicită anularea Deciziei nr.1283/22.05.2007 emisă de Comisia Specială de și respingerea obiecțiunilor formulate, în realitate fiind vorba despre o altă clădire decât cea pe care o revendică pârâta Episcopia Română Unită cu -.

Reprezentantul pârâtei Episcopia Română Unită cu - solicită respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.1283/22.05.2007 emisă de Comisia Specială de. Arată că Episcopia Română Unită cu - a fost proprietară asupra imobilului în litigiu, imobil care a fost preluat de la aceasta în mod abuziv. Decizia atacată de reclamantă se bazează pe documentația pusă la dispoziție și de Obiectul discuției l-a făcut aceeași indiferent de numărul topografic sub care se află. Decizia comisiei trebuie modificată în sensul că este vorba de un alt număr topografic. În ce privește restituirea în echivalent îmbunătățirile, acestea s-au făcut în scop propriu. Decizia Comisiei este temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată potrivit delegației. Depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin acțiunea (contestația) înregistrată la instanță la 25.06.2007, legal timbrată, reclamantul - reprezentat prin 0198 Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de B să se dispună anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei nr.1283/22.05.2007 emisă de Comisie, privind imobilul situat în comuna, Stațiunea de V, jud.B, a cărui restituire a fost cerută de Episcopia Romană Unită cu - Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul a intrat în administrarea prin nr.64/1996 pentru completarea nr.639/1995 privind transmiterea unor imobile din și în administrarea, anterior fiind deținut de lADOLINA

Ulterior, a intrat în administrarea Serviciului Român de Informații, prin HG. nr.253/1996 privind transmiterea unor imobile din administrarea, fiind evidențiat la poziția 3, sub denumirea de cu un teren aferent de 2000 mp.

Prin Încheierea nr.63 din 06.11.2000, pronunțată de Judecătoria Beiușa fost înscris în Cartea Funciară nr. 1 localității, dreptul de proprietate al Statului Român și cel de administrare al Serviciului Român de Informații pentru imobilul teren și construcție.

Din măsurătorile efectuate a rezultat că suprafața de teren aferentă este de 1625 mp, iar nu 2000 mp, fapt atestat prin însăși încheierea de înscriere în cartea funciară, a judecătoriei Beiuș.

În fapt, astfel cum reiese din conținutul Deciziei nr.1283 din 22.05.2007, referitor la imobilul situat în comuna, de V, județul B au fost formulate mai multe cereri de retrocedare și anume: cererile de retrocedare nr.3220 din 24.02.2003 și nr.7875 din 03.03.2003, depuse de Română Unită cu, -, B și cererea de retrocedare nr.-/C din 24.01.2006, depusă de Episcopia Română Unită cu, -,

Cererile de retrocedare au fost conexate, iar prin decizia atacată Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a dispus în sensul respingerii celor formulate în anul 2003 de către Română Unită cu, -, B întrucât au fost inițiate de o persoană juridică neîndreptățită la restituire și admiterii celei din 2006, Episcopiei Române Unite cu, -,

La primirea deciziei de retrocedare, s-a adresat Comisiei speciale și a solicitat actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, fiindu-i transmise: cererea de retrocedare, copii de pe foi de avere și de proprietate, declarația de notorietate a numitului, precum și memoriul tehnic care are în anexă releveul, o hartă a stațiunii de V și un plan de încadrare în zonă.

Criticile de nelegalitate aduse deciziei atacate sunt generate de faptul că elementele avute în vedere la elaborarea acesteia nu au fost atent analizate, ceea ce a permis emiterea unui act administrativ pretabil a fi anulat în tot, întrucât consfințește o situație juridică neconformă cu realitatea.

Argumentele care fundamentează contestația și justifică prezentul demers vizează cu precădere memoriul tehnic întocmit de sing. G referitor la imobilul solicitat spre retrocedare și care reprezintă unul din reperele esențiale care au stat la baza emiterii deciziei atacate.

Din raportul de expertiză extrajudiciară efectuat nu rezultă așa cum se cere în condițiile legii, care sunt documentele avute în vedere de către expertul tehnic atunci când a constatat că există identitate de imobil între înscrisă în Cartea Funciară la nr.828 sub nr.2930 și, aflată în administrarea Serviciului Român de Informații, în condițiile în care, conform practicii și doctrinei în materie, ( - Cartea funciară și expertiza tehnică topo-cadastrală) un raport de expertiză tehnică trebuie structurat în patru capitole, având următorul conținut: a) partea introductivă cu prezentarea schematică a datelor de identificare a cauzei, inclusiv a expertizei; b) descrierea lucrărilor de birou și de teren executate cu informațiile specifice, strict necesare aprecierii condițiilor de precizie a măsurătorilor și logica urmată în rezolvarea obiectivelor; c) rezultatele expertizei tehnice prezintă răspunsurile la obiectivele fixate și justificarea soluțiilor propuse, ca rezultat al comparării suportului tehnic (planuri vechi și noi, ale aceluiași imobil); d) concluziile în care se reiau succint problemele antamate și rezultatele concrete cu scurte aprecieri privind certitudinea lor.

Elementele înscrise la lit.b) și c) lipsesc din cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, după cum celelalte sunt abordate lapidar.

Cu privire la identificarea unui teren, practica și doctrina de specialitate menționează ca elemente obligatorii ale expertizei tehnice: a) identificarea faptică ce se referă la recunoașterea hotarelor și a eventualelor încălcări ale acestora, existența și natura împrejmuirilor; b) ridicarea topografică soldată cu un plan de situație și redactarea în paralel a copiei din planșa de carte funciară. La nevoie cele două reprezentări se aduc la aceeași scară și se suprapun pentru constatarea corespondenței hotarelor, se compară suprafața reală cu cea scriptică; c) inventarul de coordonate și calcul al suprafeței pe cale analitică verificată prin planimetrie.

În acest sens, raportul de expertiză extrajudiciară nu conține planul cadastral al imobilului cu suprapunerea planului cadastral de la Cartea Funciară aferent nr.topo 2930 și 2935, după cum nu detaliază nici un alt aspect identificat prin cele de mai sus și la care în mod necesar ar fi trebuit să răspundă;

Din cartea funciară nr.828 cu nr.top. 2930, rezultă că are o suprafață construită de 29 st. (104 mp), iar construcția cu nr. cadastral 1, intabulată în Cartea Funciară nr.l, în favoarea Serviciului Român de Informații, are suprafața de 185 mp, sens în care expertul tehnic ar fi trebuit să se pronunțe, justificându-și alegerea.

Terenul aferent, înscris în Cartea Funciară cu nr.828 nr.topo 2935 este de 2 jug. și 741 st. (9840 mp), iar terenul aferent cu nr. cadastral 1, intabulată în Cartea Funciară nr.l, în favoarea Serviciului, are suprafața de 1625 mp.

În aceste condiții, raportul de expertiză extrajudiciară administrat în cauză nu răspunde cerințelor obligatorii care să îi confere caracterul de lucrare tehnică de specialitate, sens în care omologarea sa nu trebuia să se producă.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.3 lit.h din nr.l210 din 29 iulie 2004, republicată, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, se impune ca oricare expertiză tehnică, așadar și cea extrajudiciară efectuată în speță, să fie avizată din punct de vedere tehnic de către Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, aspect neglijat de expertul tehnic G, care a elaborat memoriul tehnic, fără să țină seama de această cerință imperativă.

Pe cale de consecință, raportul de expertiză menționat nu reprezintă răspunsul corect pentru stabilirea situației juridice a imobilului construcție și teren a cărui retrocedare face obiectul deciziei atacate pe calea prezentei acțiuni.

Expertul tehnic nu face nici o referire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate, la schița anexă la actele de proprietate care să conțină dimensiunile și vecinătățile terenului, precum și suprafața acestuia, la datele referitoare la construcție (autorizație de construire, relevee), la planul cadastral vechi (topografic, parcela) din care să rezulte amplasarea exactă a imobilului revendicat.

Atât expertul tehnic, cât și comisia au avut în vedere la emiterea deciziei de retrocedare, extrasele de Carte Funciară, care nu reprezintă acte de proprietate, fiind numai acte de publicitate imobiliară.

Decizia de retrocedare ar fi trebuit să aibă la bază titlul de proprietate, însă despre acesta nu se face referire nici în cuprinsul raportului de expertiză, nici în decizie.

De asemenea, se stabilește absolut arbitrar de către expertul tehnic, că există corespondență între numărul cadastral actual corespunzător imobilului solicitat spre retrocedare și numerele topo 2930 și 2935 înscrise în Cartea Funciară nr.828, însă nu sunt explicitate argumentele de fapt și de drept pe care își întemeiază această concluzie.

Totodată, prin declarația de notorietate numitul arată că Episcopia Română Unită cu, -, Oad eținut în proprietate, denumită astfel după prenumele său - inginer, care era angajat al Episcopiei, nu este relevantă, pentru că după cum se poate observa acesta nu face nici o referire la ori la identitatea de imobil dintre și, deținută în administrare de instituția noastră.

În aceste condiții, nu a fost dovedită identitatea dintre imobilul revendicat - și, după cum nu există înscrisuri care să ateste succesiunea de denumiri ale, în baza căreia eventual să fie atestată identitatea menționată.

În drept: nr.OUG94/2000. Legea nr.501/2002, Legea nr.554/2004, nr.1210/2004.

La data de 01.08.2007 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a episcopiei Române Unite cu -, cerere admisă de instanță.

Prin întâmpinare (fila 29 dosar) pârâta Comisia Specială de Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în Monitorul Oficial nr. 308 din 4 iulie 2000 fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

La data de 14 februarie 2001, în Monitorul Oficial cu nr.75, a fost publicată Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care, la art.8 alin.2, prevede că regimul juridic al unor imobile care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.

În consecință, la data de 31 iulie 2002 fost publicată în Monitorul Oficial cu nr.561 Legea nr.501/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar prin Hotărârea de Guvern nr.1.164 din 17 octombrie 2002 (publicată în Monitorul Oficial 11.805 din 6 noiembrie 2002) au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.94/2000, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.501/2002, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.164/17.10.2002, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.l094/15.09.2005, a fost înființată Comisia specială de retrocedare ca structură abilitată să aducă la îndeplinire dispozițiile actelor normative sus-menționate.

Comisia specială de retrocedare are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.

Ulterior, în Monitorul Oficial nr.653 din data de 22 iulie 2005 fost publicată Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente care, în cuprinsul Titlului II, conține unele modificări și completări aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.94/2000. n Monitorul Oficial nr.797 din data de 1 septembrie 2005 s-a republicat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.94/2000, iar ulterior, a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.209/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.1.194 din data de 30 decembrie 2005. La rândul el, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 209/2005 a fost aprobată prin Legea nr.263/2006, completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 136/2006.

Acesta a fost cadrul normativ în vigoare la momentul emiterii Deciziei nr.1283/2007 de către Comisia specială de retrocedare.

Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel cum sunt acestea circumstanțiate în art.1 alin.1 din nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 24.02.2003, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr.3220, a fost depusă solicitarea Parohiei Române Unite cu, -, de retrocedare a imobilului compus din - de V, situat în localitatea, înscris în 828, nr.top.2930.

La data de 03.03.2003, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr.7875, a fost depusă o nouă solicitare a Parohiei Române Unite cu, -, de retrocedare a imobilului situat în localitatea de V, compus din, înscris în nr 828, nr.top.2930.

Ulterior, la data de 24.01.2006, Episcopia Româna Unită cu, -, a depus la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare cererea cu numărul -/C, prin care aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilului, situat în localitatea de V, județul B înscris în cartea funciară nr.828 a localității, nr.top.2930.

Astfel, analizând întreaga documentație depusă la dosarul intern nr-8/C/24.02.2003, aferent cererilor de retrocedare, Comisia specială de retrocedare a decis următoarele: respingerea cererilor de retrocedare depuse de către Română Unită cu, -, B, întrucât solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat; restituirea imobilului solicitat către Episcopia Română Unită cu, -,

Pentru a decide în acest sens și a stabili faptul că doar una dintre cele trei cereri de retrocedare, respectiv cererea de retrocedare nr.-/C/24.01.2006, se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere următoarele: copia legalizată a cărții funciare nr.828 a localității, județul B, nr.top.2930; copia cărții funciare cu caracter nedefinitiv nr.1 a localității - de V, județul B, nr. cadastral 1; declarație notarială dată pe proprie răspundere de către dl.; adresele nr.79118/30.12.2005 și nr.76738/05.05.2006 emise de către Biroul de Relații cu Publicul din cadrul Serviciului Român de Informații, privind situația juridică și locativă actuală a imobilului solicitat; expertiza tehnică extrajudiciară executată de subinginer G, având ca obiect identificarea imobilului solicitat; imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Episcopiei Române Unită cu, -, O, la momentul deposedării abuzive, conform cărții funciare nr.828 a localității, județul B, nr.top.2930; la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul identificat cu numărul cadastral 1 din nedefinitivă 1 localității - de V (corespunzător nr.top.2930 înscris în nr.828) se afla în proprietatea tabulară a Statului român, în administrarea Serviciului Român de Informații și avea destinația de cămin de garnizoană .

În ceea ce privește susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, domeniul de aplicare al nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl constituie imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2 din acest act normativ. Sunt în acest sens prevederile art.1 alin.(1) din acest act normativ.

Totodată, conform art.1 alin. (9) din ordonanța amintită,în toate cazurile, cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgentă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 94/2000, republicată, prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finala din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se înțelege: orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătura privată etc); orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu; orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referință, care atestă direct sau indirect faptul ca bunul respectiv aparținea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovada scrisă, declarații de martori autentificate); acte care permit recunoașterea calității de beneficiar al retrocedării (actul de înființare, dovada continuării sau reluării activității cultului religios); expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înțelege sa se prevaleze în susținerea cererii sale; orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înțelege sa le folosească în dovedirea cererii sale.

De asemenea, în conformitate cu art.3 alin. (8) din OUG94/2000, ministerele, prefecturile, primăriile, serviciile de cadastru și birourile de carte funciară, precum și celelalte instituții publice au obligația de a furniza, la cererea scrisă a Comisiei speciale de retrocedare și/sau a solicitantului retrocedării, în termen de 30 de zile, informații privind situația juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire, în vederea fundamentării deciziilor.

Astfel, au fost solicitate Serviciului Român de Informații date cu privire la situația juridică și locativă a imobilului în cauză. Serviciul Român de Informații a răspuns prin adresele nr.79118/30.12.2005, respectiv nr.76738/5.05.2006.

Prin adresele mai sus-menționate, care au ajutat la fundamentarea deciziei luate de către Comisia specială de retrocedare, reclamantul afirmă că deține în administrare în Stațiunea de V, comuna imobilul, ", construcție edificată pe nr. top. 2930 (în Anexa model atașată).

Serviciul Român de Informații a afirmat, de asemenea, faptul că respectivul imobil nu fost demolat ulterior preluării acestuia de către Statul Român și nici nu i-au fost duse adăugiri, existând deci identitate de imobil între construcția existentă la data preluării și cea existentă în prezent.

Dat fiind faptul că argumentele care fundamentează contestația Serviciului Român de Informații vizează, cu precădere,Memoriul Tehnic" întocmit de domnul G, precizează următoarele: cadrul legal care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară îl reprezintă Ordonanța 2 din 21 ianuarie 2000. n capitolul 3 (care reglementează regulile procedurale privind expertiza tehnica judiciară), articolul 21 precizează ce trebuie să cuprindă raportul de expertiză, și anume: partea introductivă, în care se menționează organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului sau ale specialistului, specialitatea acestuia, data întocmirii raportului de expertiză, obiectul acestuia și întrebările la care expertul sau specialistul urmează sa răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicații în cursul expertizei; descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații pe baza celor constatate de expert sau de specialist; concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.

Aceste reguli procedurale se aplică în principal expertizei tehnice judiciare, ori în cazul de față avem de-a face cu o expertiză tehnică extrajudiciară.

Totodată, art. 3 lit. h din nr.HG 1210/2004, la care face referire reclamantul în cuprinsul cererii introductive de instanță, are următorul conținut:,(Agenția) avizează tehnic, prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, înainte de depunerea lor în instanța de judecată, expertizele topo-cadastrale întocmite de experții judiciari, în baza unui regulament elaborat în comun de Agenția Națională și de Ministerul Justiției".

Așadar, contrar celor afirmate de către reclamant, textul menționat se referă doar la expertizele tehnice judiciare, fără a stabili cerința imperativă ca expertiza extrajudiciară in cauză să fie avizată din punct de vedere tehnic de Oficiul Național de Cadastru și de Publicitate Imobiliară Județean.

În acest context, în temeiul art. 201 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă, reclamantul are posibilitatea de a solicita o expertiză tehnică judiciară, care prin obiectivele sale să confirme sau să infirme, în tot sau în parte, concluziile raportului de expertiză extrajudiciară administrat în cauză. Reprezentanții Serviciului Român de Informații și-au însușit Procesul-verbal întocmit în data de 22.01.2206, cu ocazia efectuării expertizei extrajudiciare, contrasemnându-l, fără obiecțiuni și fiindu-le deci opozabile cele menționate în respectivul Proces-verbal.

În consecință, date fiind aspectele sus-menționate, prin decizia emisă, Comisia specială de retrocedare a restituit un imobil identificat prin număr cadastral și număr de carte funciară, fără să fi făcut referire la vreo denumire a imobilului în cauză; faptul că imobilul restituit reprezintă o clădire veche, preluată de la solicitantă, clădire ce nu a fost demolată și nu a suferit modificări reiese din întreaga documentație depusă la dosarul aferent cererii de retrocedare, inclusiv din informațiile comunicate de către reclamant; denumirea inițială a clădirii în cauză nu prezintă relevanță în contextul în care întreaga Stațiune de V s-a aflat în proprietatea solicitantei.

Cu privire la afirmațiile reclamantei potrivit cărora atât expertul tehnic cât și Comisia au avut în vedere la emiterea deciziei de retrocedare extrasele de carte funciară care, în opinia . "nu reprezintă acte de proprietate ci numai acte de publicitate imobiliară" și celor potrivit cărora Decizia de retrocedare "ar fi trebuit să aibă la bază titlul le proprietate", otrivit p. dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938, în sistemul cărților funciare, opera principiul forței probante a înscrierii, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte iar, pe de altă parte, nici un drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.32 din același act normativ, dacă în cartea fundară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Toate aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 33 din Decretului - Lege nr. 115/1938, consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară .

Acest principiu reprezintă acea regulă potrivit căreia, cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul acelora care și-au înscris un drept real în cartea funciară.

Mai trebuie subliniat faptul că publicitatea materială a cărților funciare comportă atât in efect juridic negativ cât și un efect juridic pozitiv.

Efectul negativ desemnează că, nici un drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui, dacă acesta nu a fost înscris în cartea funciară.

Efectul pozitiv desemnează că, afară de îngrădirile și excepțiunile legale, cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul celui care a dobândit.

Din ambele efecte ale publicității materiale, izvorăște puterea doveditoare absolută a înscrierii în cartea funciară.

În consecință, având în vedere considerațiile de mai sus, în ipoteza în care o persoană care se pretinde a fi îndreptățită dovedește, pe de o parte, dreptul de proprietate, iar pe de altă parte preluarea abuzivă de către Statul român în perioada de referință, legea îi permite redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate.

De altfel, din analiza cuprinsului cărții funciare nr. 828 Comunei, nr. top. 2930, reiese faptul că singurul proprietar de drept al imobilului și al terenului aferent este Episcopia Română Unită cu (-) O și nimeni aItul.

Prin întâmpinare, pârâta Episcopia Română Unită cu - O, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Serviciul Român de Informații a solicitat, in contradictoriu cu Comisia Specială de și ulterior cu Episcopia O, pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Deciziei pârâtei cu nr. 1283 din 22.05J2007 ca fiind netemeinica si nelegală.

Au arătat în argumentare faptul că, in opinia dânșilor, elementele avute in vedere la elaborarea deciziei in cauză nu au fost atent analizate, ceea ce a dus la emiterea unui act administrativ anulabil, întrucât ar consfinți o situație juridică neconforma cu realitatea. Au insistat în special pe memoriul tehnic întocmit de sing. G referitor la imobilul solicitat spre retrocedare, act care în opinia lor ar fi incorect întocmit si nu ar corespunde cerințelor obligatorii care sa îi confere caracterul de lucrare tehnica de specialitate, cu consecința neluării sale în considerare.

De asemenea, se critică faptul ca atât expertul tehnic cât și Comisia Specială de au avut in vedere la emiterea deciziei de retrocedare, extrasele de Carte Funciară, care nu ar reprezenta acte de proprietate ci ar fi doar acte de publicitate imobiliară; decizia ar fi trebuit sa aibă la bază titlul de proprietate.

Având in vedere aceste argumente, cat si faptul ca - în opinia dânșilor - nu s-ar fi făcut dovada identității dintre imobilul revendicat sub numele de si imobilul aflat in administrarea, sub numele de, decizia in cauza ar trebui anulată.

"Argumentele" invocate de reclamant nu sunt temeinice și ele în nici un caz nu pot duce la anularea deciziei în cauză, care este perfect temeinică și legală.

Decizia nr.1283 din 22.05.2007 a Comisiei Speciale de a fost elaborată pe baza documentației puse la dispoziția acesteia atât de către Episcopia, care a formulat cererea de retrocedare, cât și de către reclamantul din prezenta cauză - Serviciul Român de Informații. Comisia, care are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluării ca fiind abuzive sau nu, cu titlu sau nu, a analizat toate aceste acte si a concluzionat ca Episcopia este îndreptățită la restituirea imobilului de care a fost deposedată abuziv odată cu instaurarea regimului comunist în România.

Cu referire la actele care trebuie sa însoțească o cerere de retrocedare, OUG 94/2000 este extrem de permisivă în acest sens, prevăzând la art. 1 alin. (9) că prin acte doveditoare se înțelege:. orice înscris care atesta dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act vânzare - cumpărare, donație, extras de carte funciara); orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării
ca fiind abuzivă, cu sau fără titlu; orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (printre care extras de carte funciară, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, declarații de martori autentificate); acte care permit recunoașterea calității de beneficiar al retrocedării; expertize judiciare sau extrajudiciare; orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale.

În ce privește Memoriul Tehnic atât de contestat de reclamant, practic o expertiză extrajudiciară, acesta, fără a avea caracterul unei expertize judiciare, a evidențiat foarte pertinent situația juridică a imobilului de la nr. top. 2930, înscris în 828, stabilind identitatea dintre imobilul preluat abuziv de către stat si cel aflat la ora actuală in administrarea. Din cuprinsul acestei expertize se reține că " ( sau ) este un imobil vechi ce exista anterior preluării abuzive de către stat. Imobilul sau reprezintă una și aceeași construcție, fără nici o adăugire, mărturie stând continuitatea peretelui exterior, arhitectura ferestrelor si a ușilor de la intrare, toate într-un stil aparte reprezentativ construcțiilor Episcopiei ".

Condițiile de forma invocate de către reclamant, se referă desigur la expertiza tehnică judiciară. Ele sunt prevăzute în Ordonanța 2/2000, capitolul III, intitulat Reguli Procedurale privind expertiza tehnica judiciara, art 21. Expertizei tehnice extrajudiciare îi este alocat un alt capitol, capitolul IV - Organizarea activității de expertiză tehnică extrajudiciară, și nu conține condiții de formă ale acesteia. Dacă legiuitorul ar fi vrut sa impună anumite condiții de formă, le-ar fi prevăzut desigur intr-un capitol comun si nu cel special al expertizelor judiciare. Expertiza așadar nu poate fi înlăturată.

O altă afirmație eronată a reclamantului este cea referitoare la faptul că atât expertul tehnic cât si Comisia au avut in vedere la emiterea Deciziei atacate extrase de carte funciară, care în opinia "nu reprezintă acte de proprietate ci doar acte de publicitate imobiliară; decizia ar fi trebuit să aibă la baza titlul de proprietate".

Art. 33 din Decretul Lege nr. 115/1938 consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în Cartea Funciară. Așadar, nu numai ca toate înscrierile din cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, corecte, ci mai mult, nici un drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris in cartea funciară.

Din analiza cuprinsului cărtii funciare nr. 828 Comunei, nr. top. 2930, reiese faptul ca singurul proprietar de drept al imobilului si al terenului aferent este Episcopia

De altfel, Decizia de retrocedare nu a avut la baza doar documentația pusă la dispoziția Comisiei de către Episcopie, ci și cea depusă de reclamant. Astfel, prin adresele nr. 7911/30.12.2005 si 76738/5.05.2006, acesta afirma ca deține in administrare în Stațiunea de V, comuna, imobilul " ", construcție edificată pe nr. top. 2930. Afirma de asemenea că respectivul imobil nu a fost demolat ulterior preluării acestuia de către Statul Român și nici nu i-au fost aduse adăugiri. Există așadar identitate de imobil între construcția existenta la data preluării abuzive si cea existenta în prezent.

În concluzie, Comisia Specială de a restituit un imobil preluat abuziv, identificat prin număr cadastral si număr de carte funciara, fără referire la vreo denumire a imobilului in cauza; imobilul reprezintă o clădire veche, care nu a fost demolată și nu a suferit modificări (fapt ce reiese din întreaga documentație, atât cea parvenită de la Episcopia - cât și de la reclamant).

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr.1283/22.05.2007 emisă de Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a fost admisă cererea de retrocedare nr.-/24.01.2006 formulată de Episcopia Română Unită cu - O și s-a dispus retrocedarea imobilului compus din construcție și terenul aferent situat în comuna, stațiunea de V, nr.cadastral 1, corespunzător imobilului înscris în CF nr.828 a localității, nr. top. 2930.

Decizia a fost emisă în temeiul prevederilor art.1 alin.1 și art.3 alin.6 din nr.OUG94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare și a avut la bază actele depuse de Episcopia Română Unită cu - O la dosarul intern nr-8 / C din 24.02.2003, constatându-se că:

1. Cererile de retrocedare nr.3220/24.02.2003 și nr.7875/03.03.2003 nu se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât au fost formulate de către o persoană neîndreptățită la restituire;

2. Cererea de retrocedare nr.-/24.01.2006 se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere următoarele acte doveditoare:

a) copia legalizată a cărții funciare nr.828 a localității, județul B, nr.top.2930;

b) copia cărții funciare cu caracter nedefinitiv nr.1 a localității - de V, județul B, nr. cadastral 1;

c) declarație notarială dată pe proprie răspundere de către dl.;

d) adresele nr.79118/30.12.2005 și nr.76738/05.05.2006 emise de către Biroul de Relații cu Publicul din cadrul Serviciului Român de Informații, privind situația juridică și locativă actuală a imobilului solicitat;

e) expertiza tehnică extrajudiciară executată de sing. G, având ca obiect identificarea imobilului solicitat.

3. Imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Episcopiei Române Unită cu, -, O, la momentul deposedării abuzive, conform cărții funciare nr.828 a localității, județul B, nr.top.2930;

4. Imobilul a fost preluat în mod abuziv;

5. La data soluționării cererii de retrocedare, imobilul identificat cu numărul cadastral 1 din nedefinitivă 1 localității - de V (corespunzător nr.top.2930 înscris în nr.828) se afla în proprietatea tabulară a Statului român, în administrarea Serviciului Român de Informații și avea destinația de cămin de garnizoană.

Conform prevederilor art.1 alin.1 din nr.OUG94/2000 republicată, "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv cu sau fără titlu de Statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, altele decât locașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Potrivit normelor metodologice de aplicare a nr.OUG94/2000, republicată, prin sintagmaacte doveditoareprevăzute la art.1 alin.9 teza finală din ordonanță se înțelege:

a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătura privată etc);

b) orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referință, care atestă direct sau indirect faptul ca bunul respectiv aparținea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovada scrisă, declarații de martori autentificate);

d) acte care permit recunoașterea calității de beneficiar al retrocedării (actul de înființare, dovada continuării sau reluării activității cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înțelege sa se prevaleze în susținerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înțelege sa le folosească în dovedirea cererii sale.

În temeiul prevederilor art.3 alin.8 din nr.OUG94/2000 Comisia de a solicitat date cu privire la situația juridică și locativă a imobilului în cauză.

Prin adresele nr.79118/30.12.2005 și nr.76738/05.05.2006 reclamantul a afirmat că deține în administrare în Stațiunea de V, comuna, imobilul " ", construcție edificată pe nr.top.2930 și de asemenea că respectivul imobilnu a fost demolatulterior preluării acestuia de către Statul român șinici nu i-au fost aduse adăugiri.

Instanța reține că la emiterea deciziei atacate, comisia de a avut în vedere cuprinsul cărții funciare nr.828 a comunei, nr. top. 2930, din care reiese faptul că singurul proprietar de drept al imobilului și al terenului aferent este Episcopia -

Este nejustificată afirmația reclamantului cum că extrasele de carte funciară nu ar reprezenta acte de proprietate ci doar acte de publicitate imobiliară, deoarece art.33 din Decretul -Lege nr.115/1938 consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în CF. Astfel, nu numai că toate înscrierile din cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, corecte, ci, mai mult, nici un drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în CF.

Fiind criticată de reclamant expertiza extrajudiciară (Memoriu Tehnic) întocmită de expertul tehnic G, în speță au fost efectuate o expertiză topografică și o expertiză de evaluare a imobilului în litigiu.

Referitor la expertiza topografică întocmită de expertul (fila 194 dosar), potrivit căreia aflată în administrarea nu s-ar afla pe nr. top.2930 ci pe nr. top 2925, instanța apreciază că această susținere a expertului nu poate determina anularea deciziei Comisiei speciale ca nelegală.

După cum precizează și Comisia Specială de în obiecțiunile la expertiză, singurul proprietar de drept al imobilului revendicat și al terenului aferent este Episcopia - O, mai ales că întreaga stațiune de V s-a aflat în proprietatea acesteia, iar faptul că în cuprinsul deciziei figurează nr. top. 2930 se datorează în primul rând reclamantului care, în toată documentația furnizată Comisiei Speciale de, a indicat că are în administrare nr. top. 2930.

Este evident că obiectul litigiului l-a constituit în permanență aflată în administrarea, înscrisă în CF nedefinitiv nr.1, nr. cadastral "nr.1" (fila 46 dosar), indiferent de denumirea acesteia - "" sau "" și indiferent dacă aceasta se află pe nr. top. 2930 sau 2925, ambele nr. topo. fiind proprietatea pârâtei Episcopia - O (extras CF 828 - fila 41 dosar).

În această situație, după cum de altfel s-a autosesizat deja Comisia Specială de, urmează ca Decizia nr.1283/2007 să fie modificată în sensul că se va preciza că se retrocedează imobilul de la nr.top.2925 din CF 828.

În ceea ce privește expertiza de evaluare efectuată de expertul (fila 186 dosar) se constată că valoarea tehnică actuală a lucrărilor de amenajare, îmbunătățiri și adăugiri descrise în cuprinsul lucrării, efectuate de reclamantul la imobilul " " în anii 1996 și 2001 se ridică la 235.105 RON.

Conform prevederilor art.1 alin.3 din nr.OUG94/2000nu se includîn categoria adăugirilor aduse construcțiilor care depășesc 50% din aria desfășurată actuală și care se preiau cu plată,lucrările de reparații curente, reparații capitale, consolidări, modificări ale compartimentelor inițiale, îmbunătățiri funcționale și alte asemenea.

Este evident că lucrările de amenajare, modificări și reparații efectuate de la în anii 1996 și, respectiv 2001 au avut drept scop utilizarea imobilului iar valoarea acestor lucrări de reparații curente etc. nu prezintă relevanță câtă vreme Decizia Comisiei speciale a fost emisă în temeiul prevederilor art.1 din nr.OUG94/2000 și nu s-a dovedit de către reclamantă existența unei eventuale adăugiri fizice aduse ariei desfășurate a imobilului, ulterior preluării abuzive.

Se reține și din celelalte probe administrate în cauză, respectiv interogatoriile părților, declarațiile martorilor (fila 139 dosar) și (fila 164 dosar) adresa nr.311/14.11.2005 a Primăriei comunei (fila 70 dosar) că, contrar poziției exprimate de reclamantul, imobilul în litigiu indiferent că se află pe topograficul 2930 sau pe topograficul 2925, ambele înscrise în CF nr.828 pe numele Episcopiei Române Unită cu - este unul și același cu cel care a existat la data preluării abuzive, nu a fost demolat și nici nu a suferit modificări semnificative pentru a fi consideratimobil nouși neretrocedabil în sensul art.1 alin.3 din nr.OUG94/2000.

De altfel, din adresa nr.76738/05.05.2006 emisă de reiese că imobilul " " nu a fost demolat ulterior preluării acestuia de către Statul român și nici nu ia-u fost aduse adăugiri (filele 80-82 dosar).

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la prevederile art.3 pct.7 și art.1 alin.1 și 3 din nr.OUG94/2000, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.

În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei Episcopia Română Unită cu -, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Serviciul Român de Informații - reprezentat prin Unitatea Militară 0198, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva pârâtelor Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și Episcopia Română Unită cu -, cu sediul în O,-.

Obligă reclamantul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei Episcopia Română Unită cu -, reprezentând onorar avocat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- -

Red. hot. -; 12.12.2008

Dact. -; 5 ex.; 17.12.2008

- 3 exemplare comunicate cu:

- reclamantul Serviciul Român de Informații - reprezentat prin Unitatea Militară 0198, cu sediul în B,-, sector 1

- pârâtele:

- Episcopia Română Unită cu -, cu sediul în O,-, jud. B și

- Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1

Președinte:Blaga Ovidiu
Judecători:Blaga Ovidiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 216/2008. Curtea de Apel Oradea