Anulare act administrativ . Decizia 2166/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2166
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 63 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, intimatul reclamant și intimații pârâți Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 63 din 14.01.2009, Tribunalul Gorja admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acestea.
A admis în parte acțiunea, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-
A anulat adresa nr.54006 din 18.09.2008 emisă de Tg-J.
A obligat pârâta Tg-J să restituie reclamantului suma de 3835 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă.
A respins acțiunea față de Statul român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ANAF și DGFP este întemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii și a neexaminării celorlalte excepții și motive invocate pe fond. Astfel, în raport de dispoz. art. 33 din Codul d e pr. fiscală, în speță competența de administrare a taxei de primă înmatriculare revine organului fiscal - Tg-J, în acest sens fiind și art. 2 din 1899/2004.
În speță nu s-a atacat un act emis de DGFP sau de ANAF, conform art. 1 și art. 4 alin. 2 pct.44, teza I din HG 495/2007, ANAF reprezentând statul în fața instanțelor și organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției direct sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și ale municipiului B în baza mandatelor transmise.
Pe de altă parte, art. 1 și 2 din HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Mai mult, atribuțiunea dată ANAF de HG 495/2007 constând în colectarea veniturilor bugetare nu conduce în mod automat la existența unui temei legal pentru promovarea acțiunii împotriva acestei instituții, atâta timp cât Tg-J poate să stea în judecată ca pârâtă, în speță fiind aplicabile dispoz. pct. 2 din Anexa 1 la 1899/2004.
Nici statul român prin reprezentantul său Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, așa cum rezultă din expunerea anterioară, așa încât acțiunea va fi respinsă și față de acesta.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Tg-J a vizat de fapt fondul cauzei întrucât va trebui analizat dacă s-au respectat dispozițiile art. 88 și 205 din Codul d e pr. fiscală dar și ale Legii nr. 554/2004, cu motivare ce se regăsește în continuare:
Reclamantul a dobândit autoturismul în baza contractului de vânzare - cumpărare depus la dosarul cauzei (de la vânzătorul ce a întocmit o procură numitului - actele de la fila 29 și 30), autoturism second hand ce fusese înmatriculat în Franța.
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Tg- cu chitanța nr. - - din data de 7 mai 2008, suma de 3835 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare doar în baza dovezii de plată, autoturismul fiind înmatriculat de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule G.
Cu cererea înregistrată la 9.09.2008 reclamantul solicitat pârâtei Tg-J restituirea sumei reținută nelegal, iar pârâta răspuns reclamantului la 18.09. 2008,cu adresa nr.54006, susținând că nu se poate restitui integral taxa întrucât până la 30.06.2008 art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 erau în vigoare și produceau efecte juridice, după 1.07.2008 fiind instituită prin OUG 50/2008 taxa pe poluare, prin ordonanță reglementându-se posibilitatea restituirii diferenței dacă taxa de înmatriculare plătită în perioada 1 ian. 2007 - 30 iunie 2008 este mai mare decât taxa de poluare calculată de OG 50/2008, procedura prevăzând obligația contribuabilului de a depune o cerere de restituire la organul fiscal competent, la care să se anexeze documentul doveditor de plată al taxei, copia cărții de identitate și certificatul de înmatriculare.
S-a avut în vedere însă că la momentul achitării taxei de către reclamant - 7 mai 2008, procedura restituirii sumelor plătite ca urmare aplicării eronate a prevederilor legale era reglementată de dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală ( 113 Cod pr. fiscală), ceea ce declanșează această procedură a sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat, fiind cererea debitorului, cum s-a procedat în speță.
S-a parcurs în cauză procedura prealabilă în sensul că deși reclamantul depus diligențele necesare și a solicitat pârâtei restituirea taxei la 9.09.2008, depunând și actele prevăzute de Ordinul nr. 1899/2004, pârâta Municipiului Tg-J a refuzat restituirea, motivându-se că devin aplicabile dispozițiile OG 50/2008.
Aceste argumente nu pot fi reținute însă, întrucât ceea ce interesează pentru rezolvarea speței este momentul achitării taxei de către reclamant, acesta fiind mai 2008, înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2008 care într-adevăr reglementează taxa pe poluare, dar care nu poate retroactiva.
Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant este reprezentat de plata taxei de primă înmatriculare, reclamantul conformându-se dispoz. Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e pr. fiscală, prin formularea cererilor de restituire a acesteia.
Apărarea pârâtei Tg-J în sensul că încasarea taxei este legală, urmează a fi înlăturată cu următoarea motivare;
De la 1 ian. 2007 România este stat membru al Uniunii Europene și conform art. 148 al.2 din Constituție " prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare." Al. 4 al aceluiași articol stipulează că " Parlamentul, Președintele României și Guvernul, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile al. 2".
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România și- asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare.
În conformitate cu art. 90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare ".
În speță, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele ce provin dintr-un alt stat membru superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, în situația autoturismelor second hand vândute în România și deja înmatriculate nepercepându-se taxe de primă înmatriculare.
Diferența de aplicare a taxei, rezultată din aplicarea taxei de primă înmatriculare așa cum a fost ea reglementată de Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ian. 2007, modificat prin OUG 110/2006, calculația taxei făcându-se după formula prev. de art. 214/1 al. 3 Cod fiscal, pentru autoturismele ce se înmatriculează după 1 ian. 2007, introdus deci un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din Comunitatea Europeană ce erau înmatriculate și care au fost reînmatriculate în România.
S-a concluzionat că prin modificarea Codului fiscal ce a introdus taxa de primă înmatriculare, legiuitorul a încălcat în mod direct dispoz. art. 90 al. 1 din Tratat, principiul liberei circulații mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări din raportat al produsele similare autohtone.
Ca urmare efectului direct a art. 90 (1) din Tratat, judecătorul național este obligat să constate că dispoz. art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare dreptului comunitar și nu pot fi aplicabile în speță, avându-se în vedere și disp. art. 148 al. 2 și 4 din Constituție.
În consecință, întrucât suma plătită de reclamant nu este datorată conform legislației comunitare, taxa de primă înmatriculare urmează a fi restituită, neavând relevanță faptul că achitarea s- făcut benevol de reclamant de vreme ce s- condiționat înmatricularea de plata ei.
Cum organul fiscal a refuzat restituirea taxei, adresa nr.54006 din 18.09.2008 constituind act administrativ fiscal în sensul dispoz. art. 41 din OG 92/2003 fiind emis de organele fiscale competente și privind drepturi și obligații fiscale în sensul noțiunii regăsite în dispoz. art.2 al.1 lit. din Legea nr. 554/2004, aceasta va fi anulată.
În atare situație va fi dispusă restituirea sumei de 3835 lei achitată de reclamant cu chitanța nr. - -/7 mai 2008 și a dobânzii legale aferente până la data restituirii efective, în conformitate cu art. 1084 și 1082 Cod civil, art. 3 al.3 din OG 9/2000, doar în acest fel prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral.
Nu pot fi cumulate dobânzile legale cu plata sumei actualizată întrucât aceasta ar fi o acoperire dublă a prejudiciului produs reclamantului și care constă în neachitarea la termen a debitului de 3835 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP D și că nu s-au avut în vedere prevederile art.2 din nr.1899/2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, potrivit căreia organul fiscal competent în soluționarea cererilor este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG nr.92/2003
S-a mai arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, invocându-se inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din același cod.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamanta nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului Administrația Finanțelor Publice Tg., asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenții au mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3835 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 7.05.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 54006 din data de 18.09.2008 Administrația Finanțelor Publice Tg. a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamant a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a DGFP G, de asemenea s-a reținut în mod legal că, pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor contribuții, competența revine, atât organelor fiscale județene, cât și celor locale, pe raza cărora se află domiciliul contribuabilului.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 63 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.2//13.05.2009
Jud. fond M
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
