Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2170/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2170
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 241 din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă și intimatul pârât Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și recursul a fost declarat în termenul legal.
S-a referit că intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 241 din 2.02.2009 Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 1 alin.1 din Legii 142/1998 privind tichetele de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
La acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, aceste dispoziții trebuie interpretate coroborat cu alte texte de lege aplicabile care limitează și condiționează dreptul reclamanților la plata tichetelor de masă.
Astfel, potrivit art. 1 alin.2 din 142/1998, "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 519/2003 privind legea bugetului aferent anului 2004, și art. 22 din Legea nr. 512/2004 privind legea bugetului aferent anului 2005, în bugetele instituțiilor publice nu se pot prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă, De asemenea prin art. 24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul aferent anului 2006 se prevede, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa,
Tot astfel, reluând dispozițiile din legile bugetare, art. III din OUG 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal stabilește că "instituțiile publice centrale și locale așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finalitate și de subordonare, inclusiv autoritățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă utilitățile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichetele de masă în anul 2007".
Așadar, în vreme ce dispozițiile art.1 alin.2 din 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă de prevederea acestora în bugetul de stat sau bugetele locale, textele legale citate anterior dispun în mod expres și imperativ că la categoria de salariați în care se încadrează și reclamanta, nu se acordă tichete de masă în intervalul menționat în cererea formulată, așa încât acțiunea acestora nu este fondată.
Susținerile reclamantei privind, nerespectarea art.41 din Constituție si a art.14 din CEDO, ce statuează dreptul fundamental al egalității cetățenilor în fața legii și principiul nediscriminării, nu pot fi reținute câtă vreme prevederile din legile bugetare care au interzis acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Faptul ca s-au acordat aceste drepturi unor angajați din sectorul privat sau din cadrul unor instituții finanțate exclusiv din resurse proprii, nu constituie o discriminare în sensul art.1, 2 din OUG nr.137/2000. Nu poate fi reținută nici referirea la alte categorii profesionale având în vedere că aceste categorii se află în situații juridice diferite, se bucură de alte drepturi și obligații și a căror salarizare se asigură din bugete finanțate în mod diferit.
Diferențierea între categoriile de salariați se justifică prin faptul ca s-a urmărit o protecție a fondurilor bugetare publice, ce presupune stabilirea categoriilor de cheltuieli în raport de posibilități, necesitați si priorități, în timp ce angajatorii din sectorul privat au libertatea de a decide modul in care înțeleg sa utilizeze fondurile proprii, in limitele legii.
Constatând că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea semințelor și Materialului Săditor.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamantă nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 241 din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. GV
Ex.2//13.05.2009
Jud. fond G
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
