Anulare act administrativ . Sentința 219/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.06.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 219
Ședința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanții lipsă avocat iar pentru pârâți II și III, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul I-guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică părților întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul I - Guvernul României.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar copie contract vânzare - cumpărare și extrasul Carte Funciară nr. 2093.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția ridicată de pârâtul Guvernul României aceea a tardivității introducerii acțiunii.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției ridicate - aceea a tardivității introducerii și depune în susținere copie Încheiere ședință din data de 06.11.2007 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr- iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată fără cheltuieli de judecată - depune la dosar practică judiciară a
Reprezentanta pârâților solicită admiterea excepției de tardivitate și respingerea acțiunii.
CURTEA
Examinând acțiunea de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr--04.06.2008, reclamanții și - au chemat în judecată pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1016 din 1 septembrie 2005 (G: care atestă - 145/18 mai 2004) anume a poziției nr. 2640 din Anexa nr. 2 - prin care terenul pe care este situată casa proprietatea reclamanților, precum și curtea și grădina acesteia, situate în T,-/a, înscrise în nr. 2093 este inventariat ca făcând parte din domeniul public al Municipiului T - și să se dispună anularea în parte a prevederilor actului administrativ cu caracter normativ menționat anume la poziția 2640 din Anexa nr. 2, deoarece încalcă dispozițiile art. 3 (3) din Legea nr. 213/1998, și ale art. 4 (4) și 5 (1) din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și republicată la 5 ianuarie 1998.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au dobândit în proprietate, ca bun comun, imobilul situat în T,-/a, înscris în nr. 2093 nr. top 116-118/2, constând din casă și anexe gospodărești, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 14348/15 octombrie 1997, încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 2851 mp. a rămas intabulat pe numele Statului Român, în proprietatea căruia a trecut în anul 1985 împreună cu construcțiile, prin efectul Decretului nr. 223/1974.
Sub dosar nr- al Judecătoriei Timișoara, au solicitat să se constate, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, că reclamanții au dobândit de drept, prin efectul Legii nr. 112/1995 și a Normelor metodologice de aplicare ale acesteia aprobate prin nr.HG 20/1996, dreptul de proprietate asupra terenului de sub și aferent construcțiilor. În cadrul acestui proces, pârâții au invocat în apărare Hotărârea Guvernului nr. 1016 din 1 septembrie 2005, și anume poziția 2640 din Anexa 2. Astfel reclamanții au luat la cunoștință că terenul de sub casa lor și aferent construcțiilor este inclus în domeniul public de interes local al Municipiului
La dosar s-a depus de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamanții nu au făcut dovada existenței drepturilor sau intereselor sale private sau publice legitime, precum și a unei vătămări a acestora, prin adoptarea hotărârii ce formează obiectul prezentului litigiu.
Reclamanții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului menționat la pozițiile atacate din nr.HG 1016/2005.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Consideră că excepția prevăzută de art.4 din Legea nr. 554/2004 este de strictă interpretare, iar instanțele judecătorești trebuie să se pronunțe în sensul admiterii acestei excepții doar în cazul în care prin actul administrativ atacat se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.
Prin nr.HG 1016/2005 nu se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, ci prin această hotărâre se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește întreg cadrul care privește aplicarea legii.
Învederează instanței de judecată faptul că Hotărârile de Guvern pot avea un conținut normativ, Acestea fiind emis pentru aplicarea legilor, pentru detalierea lor.
Potrivit art. 107, aliniatul 2 din Constituție, "hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor". Ca atare, prin hotărârile de guvern privind normele metodologice de aplicare a unei legi se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește între cadrul care privește aplicarea legii.
Așadar, consideră că prin nr.HG 1016/2005, nu se adaugă la lege.
Hotărârea nr. 1016/2005 este temeinică și legală fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României și ale art. 21 aliniatul 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 215/2001, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
Hotărârea în cauză a fost adusă la cunoștința publică prin afișarea la sediul Primăriei Municipiului T precum și prin publicarea pe pagina de internet a instituției sale.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinând excepția tardivității acțiuniiinvocată de Guvernul României prin întâmpinarea atașată la fila 26-30 dosar, Curtea constată că pârâtul invocă această excepție raportat la faptul că reclamanții au introdus acțiunea cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data comunicării actului atacat, dată care ar trebui calculată de la data publicării în ul Oficial, Partea Ia H otărârii de Guvern nr. 1016/2005.
Curtea constată că Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 a fost publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 874/29.09.2005, iar anexele acestei hotărâri au fost publicate în ul Oficial, Partea I, nr. 874 bis/29.09.2005.
Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 reglementează atestarea dreptului de proprietate publică a județului T și a localităților din acest județ, modificând și completând Hotărârea de Guvern nr. 977/2002.
Instanța reține că Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 este un act administrativ individual, iar nu un act normativ. Acest act identifică în mod concret imobilele care fac parte din domeniul public al unei localități, fără să conțină norme sau criterii pentru determinarea acestor imobile în mod abstract, care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de asemenea bunuri. Dimpotrivă, Hotărârea de Guvern respectivă enumeră imobilele stabilite ca făcând parte din domeniul public al municipiului
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)", iar conform art. 7 alin. 7 din aceeași lege, " plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Instanța reține că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
În consecință, instanța reține, față de caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, că reclamanților nu le este aplicabil termenul de 6 luni
Din textul art. 7 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că termenul pentru declanșarea procedurii prealabile începe să curgă pentru reclamanți "din momentul în care a luat cunoștință" de actul a cărui nulitate o invocă, adică - în speță - de la data la care, în cadrul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, s-a invocat trecerea terenului în litigiu în domeniul public.
Instanța nu poate reține că termenul de 6 luni curge de la data publicării în ul Oficial a anexelor nr.HG 1016/2005, dat fiind faptul că ul Oficial, Partea I, nr. 874 bis/29.09.2005, în care au fost publicate anexele respective, nu a fost accesibil publicului, nefiind distribuit decât la cerere și instituțiilor interesate.
Instanța apreciază ca fiind excesivă obligarea a unui terț care nu are interesul de a cunoaște identitatea bunurilor care fac parte din domeniul public al unei localități - astfel cum este reclamanta - să studieze un Oficial distribuit în condiții restrânse și greu accesibile unui particular, doar pentru că ar putea să bănuiască faptul că un imobil anume ar putea fi declarat ca făcând parte din domeniul public al unei localități.
De aceea, instanța apreciază, dată fiind și opinia exprimată de Curtea Constituțională în decizia citată, că, în cauză, termenul pentru atacarea în justiție a nr.HG 1016/2005 începe să curgă pentru reclamantă "din momentul în care a luat cunoștință" de actul a cărui nulitate o invocă.
În consecință, instanța va respinge și această excepție, ca nefondată, reținând că reclamantul a respectat dispozițiile art. 7 și 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în privința termenelor de solicitare a anulării nr.HG 1016/2005.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța constată că aceasta are de obiect anularea punctului nr. 2640 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Instanța constată că Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului
Conform punctului nr. 2640 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005 - astfel cum rezultă din copia anexei respective, atașată la fila 9 dosar - s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al municipiului T, a imobilului înscris în nr. 2093, constând în grădină, casă și curte, situate în-/a din municipiul
Astfel cum rezultă din extrasul Cărții Funciare nr. 2093 atașată la fila 10 dosar, reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe terenul respectiv, teren al cărui proprietar este Statul Român.
În examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, Curtea observă că legea permitea Guvernului să dispună această măsură. Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr. 713/2001 și prin Legea nr. 241/2003, " domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 prevede că " domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuride uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art. 1 din Legea nr. 213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes publicși sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Așadar, legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public"sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care"sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 enumeră, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor
Conform punctului III din Anexa la Legea nr. 213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În privința terenurilor care fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 face referire, cu titlu exemplificativ, la terenurile aferente rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, și stațiilor de tratare și epurare a apelor uzate, (la punctul 4), la terenurile pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (la punctul 2), la terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea (la punctul 5), la terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat (la punctul 9).
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, atașată la filele 31 dosar, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din domeniul privat în domeniul public al municipiului
Instanța reamintește că, potrivit art. 7 alin. 1 litera e) din Legea nr. 213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
În speță, bunul în litigiu era un teren pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților, precum și grădina gospodăriei respective.
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului înscris în nr. 2093, (constând în grădină, casă și curte, situate în-/a din municipiul T), din domeniul privat în domeniul public al municipiului T nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu domeniul privat în domeniul public al municipiului T s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. 1 și 4, și ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T și Municipiul T și va anula punctul nr. 2640 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.
Admite acțiunea formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul
Anulează punctul nr. 2640 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./13.10.2008
Tehnodact /7 ex./13.10.2008
Se comunică:
- reclamantă - T, str. - nr. 8. jud.
- reclamant - - T str. - nr. 8. jud.
- pârât Guvernul României B, sector 1 P-ța - nr. 1
- pârât Consiliul Local T - T, B-dul - nr. 1 jud.
- Municipiul T - T, B-dul - nr. 1 jud.
Com. 5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
