Anulare act administrativ . Decizia 2193/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2193
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 21 octombrie 2008, privind recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței numărul 434 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 21 octombrie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
C U T E
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Instituția Primarului Municipiului S solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea certificatului de urbanism nr.212 din 19.03.2008, care îi lezează dreptul de a-și exercita prerogativele proprietății, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unui alt cerificat de urbanism în condițiile celui cu nr.392 din 10.06.2005, la care a revenit în mod nejustificat, iar în baza acestuia eliberarea autorizației de construire.
Reclamantul a mai solicitat daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la eliberarea actului solicitat, daune materiale în sumă de 8.771 lei ( 2500 Euro) ce reprezintă cheltuielile pe care le-a făcut cu proiectarea, obținerea avizelor, acordurilor și taxelor de autorizare și daune morale în sumă de 3000 lei/lună (850 Euro/lună) ce reprezintă profilul lunar pe care l-ar fi obținut din exploatarea investiției pe perioada nerealizării construcției.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin certificatul de urbanism ce face obiectul contestației, pârâtul, în mod abuziv, atestă că pe terenul aflat în proprietatea sa personală nu poate realiza construcții, întrucât este amenajat ca spațiu.
A mai susținut reclamantul că după ce i s-a eliberat certificatul de urbanism nr.392/10.06.2005, prin care s-a relevat că poate construi, proiectantul a întocmit documentația tehnică conform acelui certificat, însă pârâtul, în două rânduri, i-a restituit-o, prima dată pe motiv că nu se respectă dimensiunile terenului, iar pe planul topografic se situație să fie trecute distanțele și retragerile față de str. - - și blocul, iar a doua oară pe motiv că nu a prevăzut locuri de parcare, fiind îndrumat să solicite un nou certificat, întrucât cel pe baza căruia își întocmise documentația avea termenul de valabilitate expirat.
Reclamantul a apreciat că prin condițiile pe care le-a impus intimatul privind amenajarea locurilor de parcare, procentul de ocupare a terenului de maxim 70%, respectiv 72%, planul urbanistic de detaliu, acordul asociației de proprietari autentificat i se solicită în ideea de a renunța la construcția ce dorea să o edifice și pentru realizarea căreia a făcut cheltuieli de 8.771 lei.
A arătat că s-a adresat instanței de contencios administrativ și a solicitat anularea acestui certificat de urbanism și obligarea pârâtului să elibereze autorizația de construire, acțiune ce i-a fost respinsă în mod nejustificat.
A mai susținut reclamantul că, prin dispoziția de retrocedare nr.362/31.01.205, nu i s-au făcut mențiuni restrictive privind modul de soluționare privind modul de folosire a terenului, ci din contră, acesta nu este grevat de sarcini și este liber, căci astfel nu se putea face restituirea, iar de la data emiterii dispoziției de restituire pârâta în mod abuziv și șicanator invocă diferite restricții legate de întocmirea și depunerea documentației pentru eliberarea certificatului de urbanism.
Pârâtul Primarul Municipiului Sad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, invocând pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat pentru al doilea capăt de cerere privind solicitarea ca certificatul de urbanism ce urmează a fi emis să conțină pe baza acordurilor și avizelor prevăzute în certificatul de urbanism nr.392/10.06.2005 și eliberarea autorizației de construcție pe baza acestuia, întrucât prin sentința civilă nr.333/2007 devenită irevocabilă prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.6286/2007 i s-a respins acțiunea reclamantului, existând identitate de părți, obiect și cauză cu cererea ce formează obiectul prezentei acțiuni.
Referitor la primul capăt de cerere, având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr.212/19.03.2008, pârâtul a susținut că acesta a fost întocmit în conformitate cu normele de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Prin sentința nr.434 din 20 iunie 2008 Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva instituției Primarului Municipiului S ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare, că solicitarea de eliberare a unui nou certificat de urbanism în condiții identice sau similare cu cele avute în vedere la eliberarea certificatului de urbanism nr.392/10.06.2005 privește obiecte diferite ale acțiunii, speța de față constituind o obligație de a face, în schimb cea care a făcut obiectul dosarului invocat în apărare privea anularea actului administrativ, astfel că nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit planului de urbanism invocate de pârât, terenul în litigiu are destinația de spațiu, iar potrivit dispozițiilor OUG nr.195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG nr.114/2007, regimul juridic al acestuia nu poate fi schimbat.
Cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamat, tribunalul a apreciat că acestea fiind subsecvente capetelor de cerere principale urmează regimul juridic al acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a arătat că terenul care i s-a retrocedat prin Dispoziția nr. 362/31.01.2005 nu are destinația de spațiu ci are destinația de spațiu pentru locuințe așa cum rezultă chiar din certificatul de urbanism contestat în care la pct.2 Regimul economic se menționează că" prin zona este prevăzută pentru locuințe și funcțiuni complementare". Nefiind prevăzut în documentațiile de urbanism ca spațiu și nefiind amenajat ca spațiu, în mod greșit instanța reține că sunt aplicabile disp. OUG nr. 114/2007care se referă doar la schimbarea destinației acestor categorii de terenuri.
În plus, potrivit art.5 lit.f din Legea nr. 24/2007 nu sunt considerate spații verzi în zonele urbane "spațiile verzi de pe terenurile aflate în proprietate privată și care nu sunt utilizate în interes public". Așadar, susține recurentul, terenul său fiind proprietate privată și nefiind utilizat în interes public, nu face obiectul ordonanțelor reținute de instanța de fond.
Recursul este fondat și va fi admis reținându-se următoarele aspecte:
În certificatul de urbanism nr. 212/19.03.2008 emis la cererea reclamantului în vederea obținerii autorizației de construire pentru terenul în suprafață de 147mp, pârâtul Primarul mun. Sam enționat la pct.3 Regimul tehnic, interdicția proprietarului de a construi întrucât destinația terenului este aceea de spațiu și conform art.71 alin.1 și 2 din OUG nr.114/17.10.2007 este interzisă schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestora.
Conform dispozițiilor art.2 lit.a din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, prin spațiu se înțelege "zona din cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație( lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)".
Așadar, pentru ca un teren proprietate privată să fie afectat de interdicția construirii este necesar ca, pe de o parte, să fie amenajat ca spațiu și/sau să fie prevăzut ca atare în documentațiile de urbanism.
În cauză din certificatul de urbanism contestat rezultă că în Planul Urbanistic General zona în care se găsește terenul este prevăzută pentru locuințe și funcțiuni complementare. Cu toate acestea pârâtul a susținut că potrivit HCL nr.29/2000 prin care a fost aprobat PUZ-ul toate spațiile libere din jurul blocurilor, instituțiilor și spațiilor comerciale, inclusiv terenul proprietatea reclamantului, figurează ca spații verzi.
Fără a verifica în concret, în cadrul unei expertize tehnice, dacă terenul proprietatea reclamantului este amenajat sau nu ca spațiu prin prisma dispozițiilor Legii nr. 24/2007 și dacă în documentațiile de urbanism apare ca aparținând unei zone vezi sau unei zone pentru locuințe și funcțiuni complementare, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În consecință, potrivit disp. art.312 alin.1 și 5 Curtea va admite recursul va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței numărul 434 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - -
4ex/20.11.2008 /tehnored.
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
