Anulare act administrativ . Decizia 221/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 221
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN MANDATAR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294 Corp A, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 535 din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă COM SRL cu sediul în com., sat. de M, Județ D și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în G,. 30 parter, Cod poștal -, Județ
Cererile de recurs fiind scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - Com SRL reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale nr. 15 din 09.02.2010, lipsă fiind recurenții pârâți erul Finanțelor Publice prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu, intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursurile se află la al doilea termen de judecată, motivate, scutite de plata taxei de timbru, recurenții pârâți erul Finanțelor Publice prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu B au solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă - Com SRL depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 15/09.02.2010 o întâmpinare.
Totodată având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru intimata reclamantă - Com SRL solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții pârâți erul Finanțelor Publice prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu B menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinic, fiind încălcate prevederile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 28,30,31 din Tratatul
Sub acest aspect arată că s-a pronunțat Curtea de la Luxemburg prin Hotărârea din 11.12.2008, Comisia Comunităților Europene Republica Austria, Cauza C-524/07.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate solicită respingerea acestei excepții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanta - COM SRL a chemat în judecată pârâții Statul Român prin erul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumelor de 14.567 lei, 11.983 lei și 14.180 lei achitate de reclamantă cu titlu de taxe de poluare pentru autovehiculele proprietatea sa,solicitând reactualizarea cu rata dobânzii legale calculată de la data plății nedatorate și până la data restituirii sumelor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat suma de 11.983 lei la data de 21.08.2008 la Trezoreria G cu chitanța seria - A nr. -; de 14.180 lei la data de 12.12.2008 la Trezoreria G cu chitanța seria - nr. - și de 14.567 lei la data de 30.09.2008 la Trezoreria G cu chitanța seria - nr. -, conform calculului Trezoreriei Statului, cu titlu de taxă pe poluare, pentru 3 autovehicule second hand achiziționate din state membre ale Uniunii Europene.
A apreciat reclamanta că se impune ca instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului Comunităților Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamanta a mai susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 alin. 1 și 2 al Tratatului Comunităților Europene, care consacră principiul nediscriminării produselor importate din statele membre, în raport de produsele interne.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004, art. 1092, 1084 rap. la art. 1082 Cod civil, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 90 din Tratatul CE.
Prin întâmpinare pârâta DGFP D, a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind prevăzută restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
S-a mai arătat că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
La data de 16.04.2009 instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, care la data de 28.05.2009 formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu s-a arătat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece o ordonanță nu poate modifica Codul Fiscal, urmând să se constate că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.
Prin sentința nr.535/1.10.2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin erul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice G și Administrația Fondului pentru Mediu, și s-au anulat deciziile nr. 33093/30.09.2008, nr. 29292/21.08.2008 și nr. 11464/12.12.2008 emise de pârâta Au fost obligați pârâții să restituie reclamantei sumele de 14.567 lei, de 11.983 lei și de 14.180 lei achitate cu titlu de taxă pe poluare, reactualizate cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății nedatorate și până la data restituirii sumelor și la plata sumei de 39,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. Iar în conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozi țiile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJCE în cauza Weigel (2004), s-a constatat că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).Autovehiculelereclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul utilizează interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 ( exarticolul 90 par.1) dar și a art. 28-31 din Tratat.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor obligația să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: "Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economiaromânească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
S-a concluzionat că, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art. 28 ș i implicit a art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunită ț ilor Europene/Republica Austria Cauza C-524/07 privind eîndeplinirea obliga țiilor de către un stat membru Articolele 28 CE ș i 30 CE Înmatricularea vehiculelor de ocazie vechi înmatriculate anterior în alte state membre Cerin țe tehnice privind emisiile poluante și nivelul sonor Sănătate publică ția mediului (2009/C 32/15).
Astfel, s-a re ț inut prin dispozitiv că rin p. impunerea obliga ției ca, în vederea primei înmatriculări în Austria, autovehiculele înmatriculate anterior în alte state membre care, din cauza vechimii, nu au făcut obiectul unei proceduri comunitare de omologare, să respecte valori limită în materie de emisii poluante ș i de zgomot mai stricte decât cele pe care trebuiau să le respecte ini ț ial, în special valorile prevăzute de Directivele 93/59/CEE a Consiliului din 28 iunie 1993 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legisla țiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule ș i 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE privind apropierea legisla țiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis ș i la sistemul de evacuare al autovehiculelor, în condi ț iile în care vehiculele cu acelea și caracteristici ș i care sunt deja autorizate să circule în Austria nu sunt supuse acestei cerin țe cu ocazia reînmatriculării în acest stat membru, face Republica Austria și nu ndeplinește obliga țiile care îi revin în temeiul articolului 28 CE.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că sumele plătite de reclamată nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, astfel că taxele trebuie restituite. Faptul că reclamanta a achitat voluntar aceste taxe este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
Pentru aceleași considerente, instanța a anulat deciziile de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului G cu nr. 33093/30.09.2008, nr. 29292/21.08.2008 și nr. 11464/12.12.2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții erul Finanțelor, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la recursul declarat de erul Finanțelor, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta erul Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, prin art. 11 din OG 50/2008 intrată în vigoare la 1.07.2008, s-a instituit temeiul pentru restituirea difirenței, dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
S-a mai arătat că prin HG 686/2008 s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a OG nr 50/2008 și s-a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare - cap. VI-secțiunea 1, art. 6 din anexă, fără a exista posibilitatea restituirii integrale a taxei.
Recurenta a arătat că obligația de armonizare în termen cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și că art. 90 din Tratatul comunității europene, revine numai parlamentului nu și instanțelor judecătorești, așa cum reiese și din art. 148 al. 2 din Constituție, care dispune că, prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern, se realizează "cu respectarea prevederilor de aderare, tratat care instituie obligația statului român, deci a organului competent material, de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
S-a susținut că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind justificată restituirea acesteia, iar recurenta nu a făcut decât să calculeze taxa prevăzută de lege și să deschidă un cont la trezoreriei statului, pe numele administrației fondului pentru mediu, autoritate care gestionează acest buget, pentru finanțarea programelor și proiectelor de protecție a mediului, iar constituționalitatea taxei de poluare a fost confirmată prin decizia nr. 802/2009 a Curții Constituționale.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod de proc.civ, arătând că a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod proc.civ.
Recurenta a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu a avut calitatea de parte în prima fază procesuală, la dezbaterea fondului cauzei, nefiind citată.
Mai susține recurenta că hotărârea pronunțată de prima instanță este afectată de nelegalitate sub aspectul încălcării dispozițiilor privitoare la, chemarea în judecată" prevăzute de art.112-114 Cod procedură civilă, potrivit cărora președintele ar fi trebuit să primească acțiunea, dacă avea alăturate atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt și să fi dispus în același timp, să se comunice pârâtului, o dată cu citația și copii de pe cerere și de pe înscrisuri.
Totodată recurenta a criticat sentința pronunțată de prima instanță arătând că în mod greșit s-a reținut de către tribunal că ar exista un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehicule înmatriculate sau reînmatriculate în România pe de o parte și autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state și care sunt reînmatriculate în țara noastră, din moment ce legea nu face o asemenea distincție și instituie obligația de plată a taxei de poluare, pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România, singura distincție fiind în funcție de gradul de poluare, de vechimea acestuia și de capacitatea cilindrică.
Pe fondul cauzei,a susținut recurenta că tribunalul în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România.
În continuare, a arătat că OUG nr. 50/2008 a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008, reclamanta achitând această taxă, care este conformă cu legislația europeană și acest act normativ a fost acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, așa încât taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
S-a mai învederat că nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second-hand importante din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România dacă acesta se percepe o singură dată, la prima înmatriculare în România, pentru toate autovehiculele noi sau second-hand, fabricate pe teritoriul național sau importante din alte state membre, din moment ce cuantumul acestei taxe este aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoare de piață a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit, la prima lor înmatriculare.
S-a mai susținut că taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective: tip motor, capacitate cilindrică și clasificare din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea a autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa nr. 4, iar potrivit art. 8, când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este scos din parcul auto național, se restituie valoarea reziduală a taxei, care reprezintă taxa ce ar fi fost plătită pentru respectivul autovehicul, dacă ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, fiind astfel respectate exigențele CJCE impuse prin soluționarea acțiunii preliminare în cauzele reunite C 290/2005 și C-333/2005.
Recurenta a concluzionat că însăși Comisia Europeană a apreciat OUG nr. 50/2008,ca fiind conformă normelor dreptului comunitar, fiind ridicată procedura de infrigement declanșată împotriva României, ca urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Intimata - Com SRL, a depus întâmpinare conform art. 302 pr. civ. prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Intimata reclamantă a solicitat restituirea mai multor taxe de poluare achitate în perioada august - decembrie 2008, potrivit deciziilor nr. 29292/21.08.2008, 33093/30.09.2008 și 11464/12.12.2008, emise de Administrația Finanțelor Publice G, pe baza referatelor întormite de compartimentele de specialitate ale acestei instituții.
La termenul de judecată din 10 februarie 2010, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la deciziile de calcul a taxei de poluare nr. 29292/21.08.2008, 33093/30.09.2008, care nu au fost contestate de către recurenta reclamantă.
Cum această excepție primează, Curtea a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată în baza art. 162 pr.civ. reținând următoarele:
Prin decizia nr. 29292/21.08.2008 de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice G s-a stabilit că, pentru autovehiculul marca IVECO tip, an fabricație 2002, achiziționat de către intimata reclamantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, intimata a achitat suma de 11983 lei cu titlu de taxă de poluare, la prima înmatriculare în România, conform chitanței seria - 2A nr - din 21.08.2008 - fila 9 dosar fond. Intimata nu a contestat această decizie,solicitând abia cu cerea înregistrată sub nr.40947/08-12-2008 la G restituirea taxei achitate-fila23 dosar fond.
Prin decizia nr. 33093/30.09.2008 G, a calculat o taxă de poluare de 14.567 lei, pentru punerea în circulație a unui autovehicul IVECO, an fabricație 2004, achiziționat de către intimata reclamantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, intimata a achitat suma de 14.567 lei cu titlu de taxă de poluare, la prima înmatriculare în România, conform chitanței seria - 4A nr - din 30.09.2008.Intimata nu a contestat această decizie,solicitând abia cu cerea înregistrată sub nr.40946/08-12-2008 la G restituirea taxei achitate-fila 11 dosar fond.
Decizia de calcul a taxei de poluare este un act administrativ fiscal, care poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit disp. art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, așa cum de altfel s-a indicat în cuprinsul acestei decizii, comunicată intimatului reclamant.
Procedura specială de contestare este prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, decizia putând fi atacată cu plângere prealabilă, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în situația în care persoana în cauză se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale prin răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru solicita anularea în
tot sau în parte a actului administrativ și repararea pagubei cauzate, în termenul prev. de art. 2 lit. h, din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 8 din lege.
De altfel, prin deciziile de calcul a taxelor de poluare menționate anterior, de care intimata reclamantă a luat cunoștință, achitând în aceeași zi, sumele menționate în cuprinsul acestora, este menționata procedura de urmat, dar pe care aceasta nu a respectat-
In speță, intimata reclamantă nu a atacat deciziile de calcul a taxelor de poluare cu plângere prealabilă și apoi cu acțiune, în termen de 30 de zile de la comunicarea lor, astfel acestea au dobândit caracter de titlu executoriu, valabilitatea lor nemaiputând fi pusă în discuție pe o altă cale, decât cea specială, reglementată de lege, așa cum s-a arătat anterior.
Astfel fiind, Curtea apreciază ca întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu în recurs de către instanță, urmând să admită recursurile celor două pârâte, în temeiul disp. art. 312 al. 1 și 2 civ. să modifice în parte sentința recurată, să admită excepția de inadmisibilitate și să respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, în privința taxelor de poluare în valoare de 11.983 lei și 14.567 lei, plătite potrivit deciziilor de calcul a taxei de poluare necontestate, menționate anterior.
Curtea, consideră însă, ca nefondate motivele de recurs care vizează cealaltă decizie a taxei de poluare nr. 11464/12.12.2008, în baza căreia intimata a achitat o taxă de poluare în valoare de 14.180 lei, cu chitanța seria - 3A nr. -, pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă COM SRL, a achitat taxă de poluare de primă înmatriculare în sumă de 14.180 lei, cu chitanța - 3A nr. -/12-12-2008-fila 21 dosar fond, pentru înmatricularea în România a autoturismului Mercedes Benz Sprinter 412 D, fabricat în 1997,pe care a contestat-o imediat, iar la data de 14.12.2008 a fost înștiințată de către pârâta G că i se restituie suma ce reprezintă diferență între taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare reglementată ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008.
Prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României, instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar, membru a
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă,Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare a tratatului și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008,cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare OUG 50/2008, aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, aplicându-se principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, reclamantul intimat având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații,CJCE a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Instanța de recurs constată că este nelegală măsura reținerii unei părți din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008, cu încălcarea normelor de drept comunitar și compensarea în parte a acesteia,cu o altă taxă, stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, cu alt mod de calcul și altă destinație, percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne, contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și art.1 cod civil,situație inadmisibilă într-un stat de drept.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Astfel, fiind Curtea urmează să respingă recursurile pârâtelor ca nefondate, cu privire la taxa de poluare în valoare de 14.567 lei, achitată în baza deciziei de calcul nr. 11464/12.12.2008 și să mențină soluția primei instanțe, de restituire a acestei taxe, intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN MANDATAR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294 Corp A, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 535 din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă COM SRL cu sediul în com., sat. de M, Județ D și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în G,. 30 parter, Cod poștal -, Județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința,în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge capetele de cerere din acțiunea introductivă privind anularea deciziilor 33093/30.09.2008 și 29292/21.08.2008, ca inadmisibile și înlătură obligația de restituire a sumelor de 14567 lei și respectiv 11983 lei, aferente acestor decizii de calcul.
Menține restul dispozițiilor sentinței,privind anularea deciziei nr. 11464/12.12.2008,emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G și obligația acesteia de a restitui intimatei taxa de poluare în valoare de 14.180 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Dact. DD
6 ex/26.02.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
