Anulare act administrativ . Decizia 2212/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2212
Ședința din Camera de Consiliu de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 22 octombrie 2008, privind recursurile declarate de pârâții - și Direcția Publică de Patrimoniu de pe lângă Consiliul Local al Municipiului -.J, împotriva sentinței nr. 1172 din data de 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 22 octombrie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 29 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 1172/19 mai 2008 Tribunalul Gorj Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea cu completările ulterioare formulată de -""- -
Au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face formulată de reclamantă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria Municipiului - J și a fost respinsă cererea pentru constatarea nulității absolute a contractului de concesiune formulată de reclamantă împotriva Primăriei Municipiului - J, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost admisă cererea pentru constatare nulitate contract de concesiune formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local - J și Direcția Publică de Patrimoniu din subordinea Consiliului Local -
S-a constatat nulitatea contractului de concesiune nr.17432 din 15 mai 2003, înregistrat la Primăria - J și au fost compensate parțial cheltuielile de judecată, fiind obligată pârâta - - J la plata sumei de 411 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivare, instanța a reținut că, în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanta este obligată, pentru a-și legitima pretențiile sale și a avea câștig de cauză, să dovedească faptul că este titularul dreptului de proprietate dobândit în oricare din modurile prevăzute de lege și că bunul revendicat se află în posesia nelegitimă a pârâtului.
În speța de față s-a constatat că reclamanta, la data pronunțării sentinței, nu a făcut dovada ocupațiunii spațiului în litigiu. Începând cu 1.01.2006 pârâta - a pierdut posesia spațiului.
Referitor la cererea pentru obligația de a face, instanța a avut în vedere raportul juridic intervenit între - SRL și - în baza căruia pârâta era îndreptățită să efectueze investiții în spațiul comercial pus la dispoziție de - SRL și să obțină despăgubiri pentru investiții înainte de împlinirea termenului de 7 ani.
Cum momentul intrării în vigoare a contractului a fost 16.11.1998, s-a constatat că, la momentul pronunțării sentinței, toate drepturile asupra investițiilor făcute de pârâtă au trecut în patrimoniul - SRL, situație în care în raport de capătul de cerere pentru obligație de a face, pârâta este lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de concesionare instanța a reținut din cuprinsul acestuia că părțile contractante sunt Primăria Municipiului --J în calitate de concedent, pe de o parte, și -, în calitate de concesionar, pe de altă parte, iar obiectul contractului îl reprezintă suprafața de 2,5 mp teren construibil situat în --J, str.-,.13, parter.
Așa cum a rezultat din concluziile raportului de contraexpertiză, terenul de 2,5 mp menționat în contractul de concesionare nu conține elemente de identificare în teren (vecinătăți, dimensiuni), motiv pentru care nu a putut fi amplasat în teren și precizat dacă se regăsește în spațiul de 18,72 mp folosit până în anul 2005 de către -.
Sub aspectul apărărilor făcute de intervenienta Primăria --J în sensul lipsei calității procesuale pasive a Primăriei --J, instanța a constatat că această excepție este întemeiată,întrucât proprietarul domeniului public și privat al unității administrativ - teritoriale este Municipiul --J, iar potrivit art.38 pct.2 lit. g din Legea 215/2001 Consiliul Local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică în condițiile legii.
Potrivit art. 91 din Legea 215/2001 Primăria este "o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale" astfel că această instituție nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care s-a și dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Municipiului --J prin Consiliul Local --J și Direcției Publice de Patrimoniul din Consiliului Local --
Pe fond, cererea privind constatarea nulității contractului de concesiune formulată de reclamanta - - s-a reținut că este întemeiată.
Conform art.68 pct. l lit. b și art.91 din aceeași lege primarul sau viceprimarul localității împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local aduc la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.
Conform acestui temei de drept pentru încheierea contractului de concesiune se impunea să existe o hotărâre a Consiliului Local care să fi stabilit concesionarea spațiului (terenului) de 2,5 mp situat în strada -,. 13, parter, în cuprinsul căreia terenul să fi fost identificat ca învecinări și dimensiuni, iar în baza acestei hotărâri contractul de concesiune trebuia încheiat între Consiliul Local --J, pe de o parte, în calitate de concedent, reprezentat prin primarul Municipiului --J în calitate de reprezentant al Consiliului Local (conform art.91 din Legea 215/2001), și - --J în calitate de concesionar, pe de altă parte.
Așa cum s-a arătat mai sus, contractul de concesionare a fost încheiat între Primăria --J pe de o parte, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului (în contradicție cu dispozițiile art.38 din Legea 215/2001), încercând să transmită pârâtei un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui bun care se află în patrimoniul altei entități juridice.
Chiar și pârâtele în întâmpinările formulate au susținut că terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 17431/15.05.2003, este proprietatea Municipiului --J, intrând în patrimoniul unității administrativ teritoriale, în baza decretului de expropriere nr. 485/1983 și prin urmare concesionarea acestui teren trebuia să se facă de titularul dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv Municipiul Târgu-J prin Consiliul Local --J, respectiv prin Direcția Publică de Patrimoniu din subordinea Consiliului Local --J( aspect ce reiese inclusiv din HCL NR.312/2002, invocată de pârâte (fila 108din dosar ).
S-a reținut că obiectul transmiterii este neclar, făcând referire la suprafața de 2,5 mp,situată la parterul blocului13, fără a fi identificată ca dimensiuni și învecinări, din constatările făcute prin lucrările de expertiză rezultând că la parterul blocului 13 suprafața de acces este mult mai mare decât cea de 2,5 mp ceea ce echivalează practic cu lipsa obiectului actului juridic.
În raport de cele reținute, instanța a apreciat că în cauză este vorba de o nulitate absolută a actului de transmisie a concesiunii, fiind vorba de o cauză nelicită (transmiterea unui bun care aparține unei alte persoane ), iar conform art. 948 Cod civil,coroborat cu art. 964 cod civil lipsa unui element esențial al actului juridic (în cauza de față lipsa obiectului) se sancționează cu nulitatea absolută, nulitate ce poate fii invocată de orice parte interesată,inclusiv instanță din oficiu
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 276 Cod proc civ coroborate cu dispozițiile art 274 Cod proc civ a compensat parțial cheltuielile de judecată constând în onorarii avocați și a obligat pârâta - --J la plata sumei de 411 lei, reprezentând onorarii experți și taxă de timbru pentru capătul de cerere privind constatare nulitate act.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 04.07.2008 pârâta Direcția Publică de Patrimoniu de pe lângă Consiliul Local al Municipiului - J, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare s-a arătat că terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr.17431 din 15.05.2003 este situat sub spațiul deținut de -, iar concesionarea lui a fost făcută în baza HCL nr.75 din 25.03.2002, modificată și completată prin HCL nr.312/20.12.2002, hotărâri neatacate până în prezent și care au fost la îndeplinire de Primăria Municipiului -
Terenul în litigiu este proprietatea Municipiului - J, în baza Decretului de expropriere nr.485/29.12.1983, fiind înscris și în cartea funciară.
Pentru terenul solicitat de reclamant nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către -""-, fapt confirmat prin expertizele efectuate în cauză.
În ce privește obiectul concesiunii, acesta este format din suprafața de 2,5 mp, cotă indiviză ce revine spațiului în litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței nr.1172 din 19 mai 2008 Tribunalului Gorja formulat recurs la 08.07.2008 și pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că judecătorul fondului a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se asupra capătului de cerere ce viza revendicarea și care a fost soluționat în urma disjungerii, prin sentința nr.3/13 ianuarie 2008.
S-a mai susținut că au fost reținute eronat concluziile pârâtului, că sentința de fond nu a fost motivată, ci a preluat motivarea dintr-o altă sentință pronunțată în aceeași cauză, că se face confuzie între nulitatea absolută și nulitatea relativă, că a fost reținută o stare de fapt greșită, suprafața în litigiu fiind individualizată prin anexele la contractul de concesiune și că se face confuzie între atribuțiile Consiliului Local și cele ale Primăriei.
O ultimă critică vizează obligarea la plata unor cheltuieli de judecată cu expertizele, în condițiile în care, în cauză, nu au fost efectuate expertize.
La 23.10.2008, reclamanta intimată -""- a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului - J - Direcția Publică de Patrimoniu, solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că HCL nr.75/25.03.2002 și HCL nr.312/20.12.2002 vizează alte situații decât cele întâlnite în cauză,neaplicându-se -, că Primăria Municipiului - J nu a făcut dovada că la data concesionării mai deținea terenul de 2,5 mp în proprietate, contractul de concesiune fiind încheiat pentru un teren ce nu îi aparținea, având la bază o cauză nelicită, fapt ce atrage nulitatea absolută conform art.948 Cod civil.
Tot la 23.10.2008, reclamanta intimată a depus la dosar și întâmpinare la recursul declarat de pârâta -, solicitând respingerea sa ca neîntemeiat.
În motivare s-a arătat că instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, iar recursul referitor la greșita soluționare de instanța de fond a capetelor de cerere având ca obiect revendicare și obligație de a face este lipsit de interes, aceste cereri fiind respinse.
Faptul că motivarea hotărârii se aseamănă cu cea din sentința nr.255/08.03.2007 a Judecătoriei - J nu reprezintă motiv de recurs, iar instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, referitoare la lipsa dovezii deținerii legitime a spațiului în litigiu de către recurenta -.
Conform înscrisurilor aflate la dosar, Primăria Municipiului - J nu a făcut dovada deținerii de teren în strada - - Centru, Bl.11,13,15 și astfel Primăria nici nu era îndreptățită să încheie contractul de concesiune.
Cât privește cheltuielile de judecată, acestea sunt cele făcute în cei 4 ani de judecată, începând cu dosarul nr.50/COM/2005 al Judecătoriei -
În concluzie, s-a solicitat respingerea recursului.
La dosar au fost depuse concluzii scrise de -, chitanța nr.66/10.10.2008 și, în copie, următoarele înscrisuri: schiță amplasament imobil, adresa nr.1388/05.05.2003 a Consiliului Local al Municipiului - J, contract de concesiune nr.17431/15.05.2003, proces verbal din 15.05.2003, declarații de înregistrare cadastrală, releveu, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis către -""-, seria - nr.0017 la 27.07.1994, raport de expertiză tehnică judiciară, sentința nr.420/16.06.2004 a Tribunalului Gorj, Secția comercială și de contencios administrativ, adresa nr.18811 din 12 mai 2004 Primăriei Municipiului - J - Direcția de Administrare Publică Locală.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursurile pârâtelor fondate, pentru următoarele considerente.
Prin sentința nr.1172 din 19 mai 2008 Tribunalului Gorj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea completată, formulată de reclamanta -"" - - J și au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face.
Această soluție este nelegală, instanța de fond, pe de o parte, pronunțându-se asupra unor cereri ce nu intrau în competența sa de soluționare conform dispozițiilor art.3 pct 1 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, respectivele cereri fiind soluționate prin încheierea nr.3/15.01.2008 a Tribunalului Gorj - Secția Comercială, pronunțată în dosarul nr-, dosar atașat la cauza soluționată de judecătorul fondului în contencios administrativ.
Raportat la aceste considerente, instanța va înlătura mențiunile referitoare la revendicare și obligația de a face cuprinse în sentința recurată.
Obiectul cauzei dedus judecății instanței de fond îl reprezintă cererea de constatare a nulității contractului de concesiune nr.17432 din 15.05.2003, înregistrat la Primăria -
Analizând acțiunea, instanța de fond apreciază că în cauză este vorba de o nulitate absolută a actului de transmisie a concesiunii, fiind vorba de o cauză ilicită în sensul că terenul ce face obiectul concesiunii, deși proprietatea municipiului - J, este concesionat de Primăria Municipiului - J (contrar dispozițiilor art.38 din Legea 215/2008), și nu de Municipiul - J, prin Consiliul local - J, respectiv prin Direcția Publică de Patrimoniu din subordinea Consiliului Local -
Instanța de fond face însă o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr.215/2001.
Astfel, conform dispozițiilor art.38 invocat în considerente: "Consiliul local are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local (.)", având ca atribuții principale, între altele și concesionarea bunurilor proprietate publică sau privată a orașului (art.39 alin.2 lit.g și h).
Ori, acest text a fost respectat, prin adoptarea HCL nr.75/25.03.2002 și HCL nr.312/20.12.2002, ambele în vigoare, producându-și efectele la data încheierii contractului de concesiune în litigiu.
În baza acestor hotărâri, Primăria municipiului - J, prin Primarul, încheie contractul de concesiune nr.17431 din 15.05.2003, cu pârâta -, respectând astfel dispozițiile Legii 215/2001.
În acest sens, conform dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea 215/2001 (forma în vigoare la data încheierii contractului de concesiune):"Comunele, orașele și județele sunt unități administrativ teritoriale, în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Conform dispozițiilor art.21 din Legea 215/2001, "autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive -".
Conform art.66 și 67 din același act normativ, primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și în controlează, primarul reprezentând comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție.
Art.91 din Legea 215/2001 (așa cum am mai precizat, se are în vedere numerotarea articolelor din Legea în vigoare la data încheierii contractului de concesiune) prevede că "Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local -".
toate textele de lege invocate, rezultă că, referitor la concesiunea bunurilor unității administrativ teritoriale - în speță orașul - J - hotărăște consiliul local, ca organ deliberativ, hotărârea sa fiind adusă la îndeplinire de primar, ca autoritate executivă, primarul fiind cel ce reprezintă orașul în raporturile cu terții sau în justiție.
În consecință, contractul de concesiune nr.17431 din 15.05.2003 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.215/2001.
Tot din textele legale invocate rezultă și că, în cauză, calitate procesuală pasivă avea și Primăria municipiului - J, reprezentată prin Primar, atât ca parte contractată în contracte de concesiune, cât și ca titulară a dreptului de proprietate a terenului concesionat, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.
Un alt motiv de nulitate a contractului de concesiune reținut de prima instanță este faptul că obiectul acestuia lipsește, deoarece suprafața de 2,5 mp nu este clar identificată ca dimensiuni și învecinări.
Și această susținere este însă eronată.
Din cuprinsul contractului de concesiune, rezultă faptul că acesta a fost încheiat în baza planurilor de situație întocmite de Serviciul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului prin care se identifică terenul (filele 47-53 dosar nr.50/COM/2005 al Judecătoriei -.J).
De altfel, tot în baza acestei identificări a fost întocmit și procesul verbal de predare-primire a spațiului (fila 53), ce a fost încheiat în aceeași zi cu contractul de concesiune, terenul concesionat către - fiind precizat prin vecinătăți, suprafață și poziționare la parterul blocului 13 din strada -.
Faptul că, în realitate, - ocupa o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în contractul de concesiune, așa cum se susține în considerentele sentinței recurate, nu are relevanță cu privire la valabilitatea contractului de concesiune.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu aplicarea greșită a legii, astfel încât, în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod pr.civilă, vor fi admise recursurile pârâtelor - și Direcția Publică de Patrimoniu de pe lângă Consiliul Local al Municipiului -.J și va fi modificată sentința, în sensul că se va înlătura dispoziția referitoare la revendicare și obligația de a face și pe fond se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele - și Direcția Publică de Patrimoniu de pe lângă Consiliul Local al Municipiului -.J, împotriva sentinței nr. 1172 din data de 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la revendicare și obligația de a face și respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/28.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie
