Anulare act administrativ . Decizia 2216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2216
Ședința publică de la 05.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Canacheu
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta - reclamantă - ROMANIA SRL și de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.621/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.21.651/3/CA/2007.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.621/20.02.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția inadmisibilității contestării deciziei nr.137/31.07.2007, a deciziei nr.135/2007 si a deciziei nr.1962/2007 privind accesoriile, a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 si Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului
A anulat decizia nr.2/31.01.2007 si adresa nr.36979/10.11.2006 emise de Administratia Finantelor Publice Sector 3.
A obligat Administrația Finanțelor Publice Sector 4 sa emită o decizie prin care sa compenseze impozitul pe profit datorat de reclamantă la data de 30.09.2006 in cuantum de 164.812 lei cu parțial de TVA de rambursat, conform decontuluinr.72870 l/25.1 0.2006.
A respins capătul de cerere privind anularea accesoriilor ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.1962/18.01.2007 s-au stabilit în sarcina reclamantei accesorii - dobânzi pentru neplata la termenul legal a impozitului pe profit și a impozitului pe venituri suplimentare. Prin deciziile nr.135 și 137 emise la 31.07.2007 s-au stabilit, de asemenea, în sarcina reclamantei dobânzi pentru neplata la termen de impozitului pe veniturile din concesiuni și închirieri și impozitul pe profit.
Din cuprinsul actelor dosarului rezulta ca reclamanta nu a formulat plângere prealabila pe art.7 din legea 554/2004 sau contestație administrativa speciala pe art.205 cod procedura fiscala, motiv pentru care atacarea acestor acte fiscale direct la instanța de contencios administrativ este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanța retine ca reclamanta a depus la parata Administrația Finanțelor Publice Sector 3, ca si organ fiscal, declarația 300 " Decontul privind taxa pe valoarea adăugat a pe luna 9 anul 2006". Ca urmare reclamanta a depus la data de 25.10.2006 cerere de compensare a sumei de 164.812 lei din soldul sumei negative de TVA la data de 30.09.2006 cu impozitul pe profit datorat la 30.09.2006.
Prin adresa nr.36979/10.11.2006 parata Administrația Finanțelor Publice Sector 3 refuzat realizarea compensării arătând ca efectuarea compensării se poate realiza doar din oficiu numai după exprimarea opțiunii de rambursare conform 967/2005. Împotriva acestei adrese reclamanta a formulat contestație înregistrata sub nr.746/9.01.2007 prin care s-a invocat că temeiul de drept al respingerii cererii nu are legătura cu soluționarea acțiunii si ca cererea sa se întemeiază pe art.112 din codul d e procedura fiscala.
Prin decizia nr.2/31.01.2007 parata Administrația Finanțelor Publice Sector 3 respins contestația reținând ca nu au fost respectate de către reclamanta art.149 alin.5 din Codul fiscal.
Din analizarea contestației nr. 746/9.01.2007 depusă de reclamanta si a deciziei nr.2/31.01.2007 a paratei Sector 3, instanța constata ca aceasta parata și-a depășit competenta materiala de soluționare a contestației având in vedere art.209 alin.3 Cod procedura fiscala. Adresa nr.36979/10.11.2006 este un refuz nejustificat de emitere a notei de compensare a TVA-ului de rambursat cu impozitul pe profitul datorat de către reclamanta, contestație care astfel revenea spre competenta soluționare organul ierarhic superior organului fiscal care a emis adresa, adică pârâtei Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului
Fată de adresa nr.36979/10.11.2006 emisa de sector 3 instanta constata ca refuzul paratei este nelegal raportat la faptul ca reclamanta îndeplinea la data depunerii cererii de compensare din 25.10.2006 condițiile prev. de art.112 Cod procedura fiscala: are calitatea de creditor deoarece deține o creanța certa, lichida si exigibila împotriva statului constând in suma de TV A de rambursat paratele necontestând existenta TVA-ului de rambursat, a formulat cererea de compensare către organul fiscal iar creanțele pentru care se solicita compensarea sunt datorate către același buget central - impozit pe profit si TV
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. Administrația Finanțelor Publice sector 3 arătat că persoana impozabilă înregistrată ca plătitoare de TVA poate solicita rambursarea soldului sumei negative de TVA din perioada fiscală de raportare prin bifarea căsuței corespunzătoare din decontul de TVA, conform art.149 alin.5 din Lg.571/2003.
Numai în momentul în care contribuabilul își exprimă opțiunea de rambursare prin depunerea decontului de TVA dobândește calitatea de creditor, după acest moment fiind îndreptățit să solicite compensarea.
Recurenta a mai precizat că în decontul de TVA la data depunerii cererii de compensare - 25.10.2006, reclamanta nu avea calitatea de creditor întrucât nu solicitase rambursarea sumei negative de TVA.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civ. DGFPMB a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de împrejurarea că suma de 164.812 lei a făcut obiectul Notei de compensare nr.59266/19.11.2007.
A susținut că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de emitere a notei de compensare a TVA-ului de rambursat cu impozitul pe profit datorat de reclamantă, astfel încât adresa nr.36979/10.11.2006 emisă de sector 3 reprezintă un alt act administrativ fiscal, contestația formulată împotriva acestuia fiind soluționată de organul fiscal emitent conform art.209 alin.2 din OG 92/2003.
Recurenta a apreciat că față de motivele pentru care instanța de fond anulat decizia nr. 2/2007 emisă de sector 3, aceasta nu mai avea dreptul de a se pronunța asupra legalității adresei sector 3.
Întrucât reclamanta nu a optat pentru rambursarea soldului sumei negative din decontul de TVA de la 30.09.2006, în mod corect sector 3 nu a procedat în acel moment la compensarea sumei de 164.812 lei.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 4 invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu este nici emitentul actului administrativ fiscal ce face obiectul cauzei și nu are nici măcar competență în ceea ce privește administrarea reclamantei care este contribuabil mijlociu și care se află în administrarea DGFPMB, unica instituție care poate emite acte administrative fiscale cu privire la acest contribuabil.
Astfel, sentința este inaplicabilă în fapt raportat la organul fiscal competent conform nr.2847/2008.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, actele administrative fiscale emise de 3 fiind legale și temeinice.
În motivarea cererii de recurs întemeiată în drept pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. reclamanta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziilor prin care au fost stabilite accesoriile la impozitele fiscale.
Prin contestația înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sector 3 sub nr.746/09.01.2007 a solicitat atât compensarea sumei de 164.812 Ron, cât și anularea oricăror majorări de întârziere (obligații aferente impozitului pe profit).
Prin Decizia nr.2/2007 contestația sa a fost respinsă și cu privire la aceste accesorii, fiind îndeplinită procedura prealabilă prev.de art.205 alin.1 pr.fiscală.
Recurenta a mai precizat că deciziile de stabilire a obligațiilor accesorii au fost emise în intervalul cuprins între data înregistrării contestației la FP sector 3 (09.01.2007) și data emiterii deciziei nr.2/2007 (31.01.2007).
Prin întâmpinările formulate, recurenta reclamantă a solicitat respingerea recursurilor formulate de FP sector 3 și arătând că acțiunea nu a rămas fără obiect întrucât compensarea din 2007 nu a reprezentat o soluționare pozitivă a cererii de compensare nr.34625/25.10.2006, ci o soluționare ca urmare a unei noi solicitări a reclamantei, prin depunerea decontului de TVA aferent lunii martie 2007 înregistrat sub nr.-/25.05.2007, decont prin care s- solicitat rambursarea întregii sume reprezentând TVA de rambursat.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat de sector 4 se reține că actele administrativ fiscale contestate de reclamantă au fost emise de sector 3 care, pentru termenul din 24.10.2007, a depus la dosar o cerere de scoatere din cauză și de introducere în cauză a sector 4 având în vedere că reclamanta și-a mutat sediul social în sectorul 4, în susținerea cererii fiind invocate disp.art.33 din OG 92/2003.
Instanța de fond a admis cererea și a dispus citarea în calitate de pârâtă a sector 4 care la rândul său, a solicitat scoaterea din cauză și citarea în calitate de pârâtă a față de împrejurarea că reclamanta se află în lista societăților comerciale considerate contribuabili mijlocii, dosarul fiscal al acesteia fiind preluat de DGFPMB.
Instanța de fond a admis cererea, iar reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea DGFPMB la emiterea actului administrativ fiscal prin care să dispună compensarea sumei de 164.812 Ron reprezentând impozit pe profit datorat, cu parțial din TVA de recuperat.
Se constată că instanța de fond nu a avut în vedere această precizare a acțiunii și a obligat sector 4 la emiterea deciziei de compensare, deși la data pronunțării sentinței recurate - 20.02.2008, reclamanta era contribuabil mijlociu, dosarul său fiscal fiind preluat de DGFPMB conform nr.1074/2006, actualizat prin 1355/2007.
Administrația Finanțelor Publice sector 4 nu a emis actele administrative contestate de reclamantă și nu avea competența de administrare a reclamantei la momentul pronunțării sentinței recurate, astfel încât nu există identitate între această pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, singura instituție care poate emite acte administrativ fiscale cu privire la acest contribuabil fiind.
În consecință, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a FP sector 4 și va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la recursurile formulate de sector 3 și DGFPMB, Curtea constată că reclamanta a solicitat anularea adresei nr.36979/10.11.2006 emisă de FP sector 3 și a deciziei nr.2/31.01.2007 emisă de aceeași autoritate publică prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva acestei adrese.
Adresa contestată reprezintă răspunsul sector 3 la cererea prin care reclamanta îi solicita compensarea sumei de 164.812 Ron reprezentând impozit pe profit datorat pentru trimestrul III 2006 cu parțial din TVA de recuperat, conform decontului de TVA, la 30.09.2006.
Chiar dacă în această adresă pârâta redă conținutul art.111 alin.5 cap.2, titlul VI din OG 92/2003, în fapt, ea exprimă refuzul de emitere a notei de compensare, astfel încât competența de soluționare a contestației împotriva acestui refuz revenea DGFPMB conform art.209 alin.3 din OG 92/2003 potrivit căruia contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Procedura contestării actelor administrativ fiscale reglementată de pr.fiscală este o cale administrativă de atac, o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie urmată conform art.7 din Lg.554/2004.
Sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, în condițiile Lg.554/2004, conform art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, deciziile sau dispozițiile emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor administrative și nu în mod direct actele administrativ fiscale ce constituie obiectul contestației administrative.
Instanța de fond avea competența de a analiza decizia prin care a fost soluționată contestația împotriva adresei menționate, iar asupra legalității acestei adrese, se putea pronunța în măsura în care decizia era emisă de un organ competent.
În condițiile în care a anulat decizia nr.2/2007 a sector 3 pe considerentul că a fost emisă de un organ necompetent, nu putea proceda la analizarea legalității adresei contestate.
Procedând în acest mod, instanța de fond a examinat legalitatea unui act administrativ fiscal fără ca acesta să fi fost analizat în cadrul contestației administrative obligatorii conform pr.fiscală întrucât nu se poate considera că procedura prealabilă a fost parcursă, în condițiile în care asupra sa s-a pronunțat un organ necompetent.
Anularea deciziei nr.2/2007 a sector 3 pentru necompetența organului care a emis-o impune obligarea organului fiscal competent, respectiv DGFPMB, să soluționeze contestația reclamantei împotriva adresei care exprimă refuzul de emitere a notei de compensare.
Față de aceste considerente, nu va fi analizat primul motiv de recurs invocat de DGFPMB referitor la lipsa de obiect a acțiunii determinată de faptul că suma de 164.812 lei a fost obiectul unei compensări din TVA conform Notei de compensare nr.-/19.11.2007.
Acest motiv vizează fondul cauzei, respectiv temeinicia cererii de compensare formulată de reclamantă și urmează a fi analizat cu ocazia soluționării contestației administrative, în prezenta cauză putându-se analiza doar legalitatea deciziei nr.2/2007 a FP sector 3 nu și a adresei nr.36979/10.11.2006 emisă de FP sector 3.
Cu privire la recursul reclamantei, Curtea reține că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității contestării deciziilor nr.137/31.07.2007, 135/2007 și 1962/2007 privind accesoriile cu motivarea că reclamanta nu a formulat plângere prealabilă pe art.7 din Lg.554/2004 sau contestație administrativă specială pe art.205 pr.fiscală.
Se constată însă, că în contestația împotriva refuzului nejustificat de a aproba compensarea reclamanta a solicitat soluționarea acestei cereri, dar și anularea oricăror majorări de întârziere instituite în fișa sintetică de plătitor, astfel încât excepția inadmisibilității nu poate fi reținută.
Celelalte capete ale acțiunii precizate având ca obiect anularea adresei nr.36979/10.11.2006 a sector 3, constatarea dreptului reclamantei de a i se soluționa pozitiv cererea de compensare, obligarea DGFPMB la emiterea actului administrativ fiscal prin care să se dispună compensarea și anularea obligațiilor de plată accesorii vor fi respinse, putând fi analizate de instanța de contencios administrativ numai după soluționarea contestației administrative împotriva refuzului de emitere a notei de compensare.
În raport de aceste considerente, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în temeiul disp.art.312 alin. 1 și 3 cod pr.civ. va admite recursurile, va modifica în tot sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a sector 4 și va respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Curtea va respinge excepția inadmisibilității, va admite în parte acțiunea, va anula decizie nr.2/2007 emisă de sector 3 și va obliga să soluționeze contestația formulată de reclamantă, respingând celelalte capete din acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta - reclamantă - ROMANIA SRL și de recurenții pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.621/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.21.651/3/CA/2007.
Modifică în tot sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 4 și respinge acțiunea formată în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite în parte acțiunea.
Anulează Decizia nr.2/2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice sector 3 și obligă Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul B să soluționeze contestația formulată de reclamantă.
Respinge celelalte capete din acțiunea precizată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.CCM GREFIER
EF/6ex.
18.11.2009
Tr.-09
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Bîcu Vasile, Canacheu
