Anulare act administrativ . Sentința 222/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 222/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre pronunțare hotărârea în soluționarea cererii în contencios administrativ având ca obiect anularea parțială a Anexei nr.4 din nr.HG1705/2006 formulată de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C- în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 4 lei RON taxă judiciară de timbru și 0,30 lei RON timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că s-au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 13 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2007 sub nr. de mai sus și n temeiul disp. art. 112. pr. civ, reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, reprezentat prin PRIMAR si MUNICIPIUL C-N, reprezentat prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMANIEI i MINISTERUL APARARII NATIONALE, au solicitat ca, după citarea legală a părtilor si administrarea probatoriului necesar cauzei, să se dispună anularea parțială a Anexei nr. 4 din nr.HG 1.705/2006, respectiv a poziției din anexa care privește imobilul 3.192 situat în municipiul C-N, cod clasificație 8.29.09, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea acțiunii, s-a arătat, în fapt, că prin nr.HG 283/1992 s-a aprobat transmiterea, fără plată, din administrarea unităților detinătoare, în administrarea Ministerului Apărării Nationale, a bazei materiale de instrucție a gărzilor naționale. În aplicarea acestei hotărâri, prin nr. 59/1992 s-a aprobat transmiterea, fără plată, din administrarea Primăriei Municipiului C-N, în administrarea Ministerului Apărării Naționale, prin Comandamentul Militar Județean Cat erenurilor si construcțiilor din de instrucție a gărzilor naționale, situat în municipiul C-N, imobil înscris în nr. 3.140, nr. topo. 1.870, 1.872/1, 1.873, 1.871/1/1 si 1.866/1/1, dreptul de proprietate apartinând, conform înscrierilor de, Municipiului C- Potrivit " cu terenul poligonului întocmită după planșele de la.", scara 1:3600, vizată de C, în perimetrul poligonului sunt cuprinse nr. topo. 1.870, 1.871, 1.872/1,1.873, 1.866/1, totalizând o suprafață de 136.600 mp.
Au mai precizat reclamanții că prin nr. 4/2007, Consiliul Local al Municipiului C-N a retras dreptul de administrare al Ministerului Apărării Nationale asupra terenurilor si construcțiilor din de instructie a gărzilor nationale, situat in C-N, dispunând trecerea acestora în administrarea consiliului local.
Prin adresa înregistrată sub nr. 14.946/22.02.2007, Ministerul Apărării Nationale a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea nr. 4/2007, comunicând totodată reclamanților că imobilul face parte din domeniul public al statului fiind înscris în " centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin nr.HG 1.705/2006, având nr. 106.676, cod clasificatie 8.29.09 ".
In aceste conditii, prin adresele nr. 14.946, 14.947/303/12 martie 2007, reclamanții s-au adresat Guvernului României cu plângere prealabilă, în sensul de a revoca parțial anexa care vizează imobilul în litigiu, fiind astfel îndeplinită procedura prev. de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin adresa nr. 15A/1142/CA/14.05.2007, Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului a comunicat că, raportat la disp. art. 136 alin. 3 din Constituție si la prev. Pct. I din Anexa la Legea nr. 213/1998, nr.HG 1.705/2006 este legală și, ca atare, se impune menținerea ei.
In opinia reclamanților și față de aspectele învederate mai sus, nr.HG 1.705/2006 încalcă disp. Legii nr. 213/1998, imobilul în litigiu fiind inclus, în mod abuziv, în inventarul centralizat al domeniului public al statului, fiind încălcate disp. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, care prevăd că: "trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local ".
Desi Guvernul României a invocat, în răspunsul la plângerea prealabilă, disp. pct. I nr. 28 din anexa la Legea nr. 213/1998 pentru a argumenta regimul juridic al imobilului in litigiu, ca fiind domeniul public al statului, reclamanții apreciază că apartenența bunului la domeniul public al statului nu operează "ex lege", ci trebuie urmată procedura instituită de disp. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, aceste dispoziții legale nefăcând distincție între bunurile care, conform anexei la Legea nr. 213/1998, constituie domeniul public al statului si celelalte bunuri care constituie domeniul public al unității administrativ-teritoriale si care nu sunt în mod expres indicate în anexa Legii nr. 213/1998, trebuind urmate pentru orice fel de bun aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale, inclusiv pentru cele prevăzute în anexă.
Pe de altă parte, susțin reclamanții, dreptul de proprietate publică al statului si dreptul de administrare al Ministerului Apărării Nationale asupra imobilului în litigiu nu au fost înscrise în pentru a le face opozabile terților, în nr. 3.140 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea Municipiului C-
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 112 -114. pr. civ. art. 1,8,11 din Legea nr. 554/2004 și art. 9 din Legea nr. 213/1998.
Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, apreciind actul administrativ contestat ca fiind temeinic și legal.
În sprijinul apărărilor formulate s-a invocat și excepția tardivității introducerii plângerii prealabile precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, acestea fiind respinse de către instanță, pentru motivele consemnate în încheierea ședinței publice din data de 13 februarie 2008.
Pe fondul cauzei, pârâtul reiterează că Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constitutia României, republicată, și al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice care, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 208/2005, cu modificările ulterioare era, la data adoptării actului administrativ contestat, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplica strategia și programul de guvernare în domeniul finanțelor publice, printre funcțiile principale ale acestuia fiind și cea de asigurare a evidenței centralizate a bunurilor ce constituie domeniul public al statului.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin.(6) din Regulament: "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Proiectul acestui act administrativ a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 1081/0R.O8.2006.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale precum și de autoritățile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri. acestui inventar se realizează de către Ministerul Finanțelor și se supune spre aprobare Guvernului, lucru concretizat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 2060/2004. Astfel, bunul la care se referă reclamanții, fiind în administrarea Ministerului Apărării Naționale, a fost inclus în Anexa nr. 4 la această hotărâre, aIături de celelalte bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea acestei autorități.
Deoarece dispozițiile Legii nr. 213/1998, în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de guvern se aprobă inventarele bunurilor din domeniul public al statului, Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 nu are efect constitutiv de drept de proprietate.
Reclamanții nu invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată a statului, ci încălcarea unui drept al lor asupra unui imobil. Însă, prin această hotărâre de guvern nu se delimitează proprietatea statului de proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin acest act administrativ se stabilește doar regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile statului, iar hotărârea nu au nici un efect asupra proprietății private a altor persoane, dobândită în condițiile legii.
Sub acest aspect trebuie reținute dispozițiile art. 3 alin. ( 1) și 6 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege și de orice alte bunuri, care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unități administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Prin urmare actul administrativ atacat nu vatămă nici un drept al reclamanților, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
Se consideră că, în situația în care reclamanții ar face dovada dreptului lor de proprietate asupra bunului imobil respectiv, drept pretins și de către autoritățile care au întocmit și, respectiv, centralizat listele cu bunurile aflate în domeniul public al statului, cenzurarea valabilității titlurilor este de competența instanțelor de drept comun.
Se precizează, de asemenea, că guvernul a adoptat Hotărârea Guvernului nr. 283/1992 privind transmiterea în administrarea Ministerului Apărării Naționale a bazei materiale de instrucție a gărzilor naționale, în calitatea sa de gestionar al domeniului public al statului.
Astfel, la punctul 1 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, între bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului se află și cele enumerate la nr. crt. 23, respectiv terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea, între alte instituții, unități ale Ministerului Apărării Nationale.
Totodată, potrivit aceluiași act normativ, inventarierea bunurilor aparținând domeniului public al statului și a celor din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se actualizează anual, iar imobilul care face obiectul acestei cereri de chemare în judecată este înscris în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale începând cu Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2000 și transcris succesiv în toate inventarele aprobate de executiv, respectiv nr.HG 1.326/2001, nr.HG 45/2003, nr.HG 15/2004, nr.HG 2.060/2004, inclusiv în nr.HG 1.705/2006.
În întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Apărării se olicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de Consiliul local al Municipiului C-N și Municipiul C-N, cerându-se și introducerea în cauză, în temeiul art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 și art. 64-66.pr.civ. a Statului Român, prin Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de titular al dreptului dedus judecății.
În ceea ce privește regimul juridic al imobilului în litigiu, se reiterează susținerile din întâmpinarea guvernului, iar în ceea ce privește obiectul litigiului, se arată că n anul 2007, Consiliul Local al Municipiului C-N emite Hotărârea nr. 4/30.01.2007, prin care se aprobă retragerea dreptului de administrare a Ministerului Apărării, prin Comandamentul militar Cluj, asupra terenului și construcțiilor din de instrucție a gărzilor naționale, situat în municipiul C-N, pe
Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Apărării, prin 01463, formulat o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat revocarea Hotărârii nr. 4/2007 a C-N, în considerarea faptului că terenul obiect al hotărârii se află în domeniul public al statului, cu drept de administrare în favoarea Ministerului Apărării, aspect care rezultă din nr.HG 283/1992 și din Anexa Ia L egii nr. 213/1998, fiind înscris în centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin H 1705/2006.
Plângerea prealabilă a fost soluționată nefavorabil. Drept urmare, pârâtul s-a considerat îndreptățit, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să solicite instanței de contencios administrativ competente, potrivit art. 10 alin. (1) din aceeași lege, anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 4/2007, deoarece, prin actul administrativ atacat afost afectat dreptul de administrare al Ministerului Apărării asupra imobilului în cauză, în sensul art. 1 al Legii nr. 554/2004, fiind creată o paguba în gestiunea 01463, ce reprezintă contravaloarea acestui imobil, cerere ce face obiectul dosarului nr-, cauză ce a fost suspendată ca urmare a promovării prezentei acțiuni.
După cum s-a subliniat, imobilul 3192 face obiectul exclusiv al proprietății publice a statului, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(2) din Legea nr. 213/1998 și se află în administrarea Ministerului Apărării, conform nr.HG 283/1992.
Contrar susținerilor reclamanților, raportându-se la temeiul legal invocat de aceștia, respectiv art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, se consideră că această procedură nu se impune, deoarece, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.213/1998, apartenența acestui bun la domeniul public al statului a operat ope legis.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 554/2004, art. 64-66, 115 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 213/1998, HG1705/2006, nr.HG 283/1992.
Analizând cererea formulată, Curtea reține următoarele:
Terenul în litigiu este înscris în nr. 3.140: nr. top. 1.866 - în suprafață de 90.818 mp. 1.870 - în suprafață de 7.710 mp. 1.871 - în suprafață de 15.071 mp. 1.872 - în suprafață de 1.401 mp. 1.873 - în suprafață de 21.600 mp. titular al dreptului de proprietate fiind Municipiul C, suburbia C -.
El a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în conformitate cu prevederile art. 1 din "Legea pentru reforma agrară din Transilvania, și M ", aprobată prin Decretul nr. 3.610 din 31 iulie 1921, publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 30 iulie 1921.
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 283 din 28 mai 1992, s-a aprobat transmiterea, fără plată, din administrarea unităților deținătoare, în administrarea Ministerului Apărării, a bazei materiale de instrucție a gărzilor naționale.
Această hotărâre de guvern a fost pusă în aplicare, în ceea ce privește terenul și construcțiile din de instrucție a gărzilor naționale situat în municipiul C N, pe, înscris în mai sus arătată, prin Hotărârea Consiliului local al municipiului C-N nr. 59 din 27 noiembrie 1992.
Trecând în administrarea Ministerului Apărării, acest imobil a devenit cazarma 3192, necontestându-se de către reclamanți faptul că pe teren au fost edificate construcții care sunt utilizate pentru nevoi militare.
Reclamanții susțin că, date fiind înscrierile din, terenul se află în proprietatea publică a Municipiului C-N, motiv pentru care prin nr. 4/2007, Consiliul Local al Municipiului C-N a retras dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naționale, atât asupra terenului cât și asupra construcțiilor, dispunând trecerea lor în administrarea consiliului local.
Pentru a soluționa litigiul dintre părți este necesar a fi stabilit, cu prioritate, cine este titularul dreptului de proprietate asupra acestor imobile, pârâții susținând că ele se află în proprietatea Statului Român, fiind incluse în domeniul public de interes național.
În susținerea acestui punct de vedere s-a învederat că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, legiuitorul a delimitat clar domeniul public al statului de cel al unităților administrativ-teritoriale.
Se consideră că sunt incidente dispozițiile art. 135 alin. (4) - în prezent art. 136 alin.(3) - din Constituție, în cuprinsul căruia sunt prevăzute, în afara celor acolo enumerate, și alte bunuri stabilite de legea organică, care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Dispoziția constituțională nu stabilește un criteriu de departajare a bunurilor proprietate publică a statului de cele proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, iar în aceste condiții, criteriul este prevăzut de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care stabilește la art. 3 alin.(2) că omeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. "(4) din Constituție, evenit art. 136 alin. 3, după republicare, din cele prevăzute la pct. 1 din anexa, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege."
Astfel, la punctul 1 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, între bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului se află și cele enumerate la nr. crt. 23, respectiv terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea, între alte instituții, unități ale Ministerului Apărării Naționale.
Prin art. 7 din Legea nr. 213/1998, se consacră, în deplină conformitate cu prevederile art. 645 din Codul Civil, ca moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică, exproprierea pentru cauză de utilitate publică și legea.
De asemenea, potrivit art. 3 alin. (4) din lege, domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local,dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
Prin art. 120 din Legea nr. 215/2001, republicată, se stipulează că aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public șinu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Astfel, imobilul a fost validat ca făcând parte din " bunurilor din domeniul public al statului" prin Hotărârea Guvernului României nr. 1.045/06.11.2000, în conformitate cu prevederile art. 19 și art. 20 din Legea nr. 213/1998, inventar aprobat succesiv prin mai multe hotărâri ale guvernului, respectiv nr.HG 1.326/2001, nr.HG 45/2003, nr.HG 15/2004, nr.HG 2.060/2004, ultimul inventar centralizat fiind aprobat prin nr.HG 1705/2006, act normativ a cărui anulare s-a solicitat prin prezenta acțiune.
Pe de altă parte, reclamanții susțin faptul că includerea imobilelor în litigiu în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes național, este nelegală întrucât, date fiind înscrierile din, era necesar a fi urmată procedura prev. de art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, respectiv era nevoie de o hotărâre a consiliului local care să dispună trecerea bunurilor din domeniul public al municipiului, în acela al statului.
Curtea apreciază că această interpretare nu poate fi reținută, întrucât, deși este adevărat că în urma decretului de expropriere, terenul a devenit proprietatea Municipiului C, nu este mai puțin adevărat că, sub imperiul din 1952 și 1965, nu se făcea distincție între domeniul public de interes local și cel de interes național, existând doar proprietatea publică a statului.
Astfel, actele normative care au fost aplicabile în perioada comunistă au avut același efect asupra domeniului public al unităților administrativ-teritoriale cu cel asupra proprietății particulare, nemaiputându-se pune în discuție un drept de proprietate al orașelor.
Aceste este și motivul pentru care imobilele în litigiu au fost date în administrarea Ministerului Apărării, prin hotărâre de guvern, iar abrogarea dispozițiilor constituționale mai sus menționate nu au avut ca efect, de plano, revenirea la situația anterioară perioadei comuniste, raporturile juridice privind dreptul de proprietate publică fiind reglementate abia prin intrarea în Legii nr. 213/1998, lege organică în acest domeniu.
În opinia instanței, acesta este punctul de reper de la care trebuie să se pornească pentru stabilirea regimului imobilelor în litigiu, iar în ipoteza în care actul normativ indică expres terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Ministerul Apărării ca aparținând domeniului public de interes național, în acord cu prevederile constituționale, Curtea achiesează la interpretarea dată de către pârâți prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
În consecință, contrar susținerilor reclamanților, în ceea ce privește temeiul legal invocat de aceștia, respectiv art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, se consideră că această procedură nu se impune, deoarece, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, apartenența acestui bun la domeniul public al statului a operat ope legis, terenurile destinate exclusiv instrucției militare, deci și poligonul militar, fiind indicate în mod expres în Anexa nr. I la lege, adică în proprietatea publică exclusivă a statului.
În același context, sunt nefondate și afirmațiile reclamanților potrivit cărora dreptul de proprietate publică al statului și dreptul de administrare al Ministerului Apărării nu sunt înscrise în cartea funciară pentru a le face opozabile terților întrucât, aceste drepturi intră sub incidența excepției prevăzute de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, conform cărora sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin expropriere și prin efectul legii.
De remarcat este și faptul că reclamanții nu au dovedit că imobilul 3192 ar figura în bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C-N, astfel cum a fost acesta însușit prin nr. 133 din 14.03.2005, cu modificările și completările ulterioare.
Văzând și faptul că la adoptarea nr.HG 1.705/2006 a fost urmată întocmai procedura prev. de art. 20 și 22 din Legea nr. 213/1998, astfel cum rezultă din analiza documentației care a stat la baza emiterii acestui act ( 26, 28), acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cererea de arătare a titularului dreptului formulată de către pârâtul Ministerul Apărării, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi admisă, în temeiul art. 64.pr.civ și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, raportat la soluția dată cererii principale și care echivalează cu recunoașterea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N, ambii cu sediul în C-N,-, jud., formulată în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1 și MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B,- - 5, sector 5.
Admite cererea de arătare a titularului dreptului formulată de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII, în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./8 ex./26.03.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
