Anulare act administrativ . Decizia 222/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 222

Ședința publică din data de 10 februarie 2010

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în, Mr., nr. 29, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr.805 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în,-, Cod poștal -, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 196, Cod poștal -, Județ D, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, Cod poștal -.

Cererea de recurs timbrată cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar. La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul reclamantul intimații pârâți Administrația Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul Compartimentului Registratură o cerere de recurentul reclamant însoțită de chitanța nr. 46809/09.02.2010 în sumă de 20,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar, motivele de recurs precum și o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, ce au fost vizate și înregistrate la instanță sub nr. 2030/09.02.2010, 1986/09.02.2010 și respectiv sub nr. 1985/09.02.2010.

Curtea, respinge cererea formulată de recurentul reclamant pentru lipsă de apărare ca nedovedită, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, citația a fost primită la data de 21 ianuarie 2010, cu respectarea dispozițiilor art.1141pr.civ. având suficient timp pentru a-și angaja părător.

Totodată, Curtea din oficiu invocă excepția nulității recursului promovat de recurentul reclamant pentru nemotivare în termen, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3122/120/10.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice, județul D și Administrația Fondului pentru Mediu, pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 2640 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, sumă ce va fi reactualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății până la restituirea sumei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca AUDI A4 cu număr de înmatriculare -, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 2640 lei.

Reclamantul a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

În aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

A mai arătat reclamantul că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice, cerere care i-a fost respinsă.

Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D mandatată de către Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. S-a susținut că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.

Prin sentința nr. 805 din 23 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice D, DGFP D, Administrația Fondului pentru Mediu și, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, reclamantul a plătit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat marca AUDI A4 taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 în cuantum de 2640 lei.

Tribunalul a mai reținut că, cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare emisă sub nr.40154 depusă incomplet la fila 9, față de care reclamantul a luat la cunoștință din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța nr.-/08 10 2008 și cum decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcută numai in limita termenelor și a procedurii speciale prevăzută de OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

Art. 205 alin.1 din Codul d e procedură fiscală arată că împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar alin 2 stipulează că, este îndreptățit la contestație numai cel care se consideră lezat in drepturile sale.

Art.206,207,209 din Codul d e procedură fiscală arată in mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a soluționa.

Astfel, contestația se formulează in scris și va cuprinde datele de identificare ale contestatorului, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept, dovezile pe care se întemeiază și semnătura contestatorului. Aceasta se va depune in termen de 30 de zile, de la data comunicării actului administrativ, sub sancțiunea decăderii, la organul competent, care in speță era DGFP D, care la rândul său, avea obligația de a emite o decizie de soluționare.

Împotriva deciziei astfel emisă de organul competent, potrivit art.218 alin.2 din OG 92/2003, cel nemulțumit poate contesta la instanțele de contencios administrativ.

S-a concluzionat de tribunal că din verificarea actelor dosarului, respectiv cererea de restituire nr.35693/22 06 2009 rezultă că reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Codul d e procedură fiscală sus enunțate, obligatorii, motiv pentru care, acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ, fiind inadmisibilă, aceasta, cu atât mai mult cu cât prin decizia de calcul de care reclamantul a luat la cunoștință, este menționată procedura de urmat, dar pe care reclamantul nu a respectat-

Împotriva sentinței nr. 805/23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița declarat recurs reclamantul, la data de 24 noiembrie 2009, fără a motiva această cale de atac în termenul legal (fila 4)

La data de 09.02.2010 sunt depuse la Curtea de APEL PLOIEȘTI motivele recursului formulat de către reclamantul (filele 13 - 15).

La termenul de judecată din data de 10 februarie 2010, Curtea din oficiu a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.

Analizând excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:

Sentința nr. 805 din 23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost comunicată recurentului-reclamant la data de 15.12.2009 astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare existent la fila 53 din dosarul de fond.

Calea de atac împotriva sentinței este recursul în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum se menționează și în hotărâre, întrucât obiectul acțiunii este anulare act administrativ. Acest termen începe să curgă la data de 16.12.2009 și se încheie la data de 31.12.2009, având în vedere zilele de națională și cele nelucrătoare ce intervin în această perioadă. Conform art. 303 alin.1 pr.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Din aceste dispoziții rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă.

Recurentul declară calea de atac înainte de comunicarea hotărârii- 24.11.2009, însă în conținutul cererii de recurs nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac, menționându-se că vor fi depuse ulterior.

Motivele de recurs se formulează la data de 09.02.2010 peste termenul legal de formulare a acestora, termen care a expirat la data de 31.12.2009, astfel cum am arătat mai sus, depunerea acestora făcându-se cu încălcarea termenului legal pentru motivare.

Mai mult decât atât, dovada comunicării actelor de procedură nu se poate face prin probe extrinseci ci numai în condițiile prevăzute de art. 86.pr. civ. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 3021lit. c pr.civ., cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar potrivit art. 306.pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2 (motive de ordine publică).

Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 103.pr.civ., este decăderea. Totuși, ca efect al decăderii, recursul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va aplica sancțiunea specifică pentru această etapă procesuală, constatându-se nulitatea căii de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică și nici recurenta nu a invocat, în temeiul art. 3041și 312.pr.civ. Curtea va admite excepția și va constata nulitatea recursului pentru nemotivare în termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul, domiciliat în, Mr., nr. 29, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr.805 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în,-, Cod poștal -, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 196, Cod poștal -, Județ D, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, Cod poștal -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.DF/CMF

7 ex./26.02.2010

dos.fond - - Tribunal

jud.fond -

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 222/2010. Curtea de Apel Ploiesti