Anulare act administrativ . Sentința 223/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.223/CA
Ședința publică de la 17 martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" S, cu sediul în b-dul - -, bloc 31,. D,. 3, județul I, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
C R E
Asupra acțiunii în contencios administrativ;
Prin cererea adresată Curții de APEL CONSTANȚA la 17.10.2007 instanța a fost învestită cu o contestație formulată de către împotriva deciziei nr.269/2007 a Ministerului Economiei și Finanțelor - ANAF -Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor și suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere 3907/2005 și anularea acesteia în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - ANAF și DGFP
În fapt:
S-a motivat de către contestatoare că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.3907/2005 întocmită de DGFP C - Autoritatea de Control Fiscal ce a avut ca obiect suma de 3.092.197 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere la acestea,iar în urma verificării efectuate la L,organele de inspecție fiscală au înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, procesul verbal având aceleași constatări ca cele din raportul de inspecție fiscală și care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate.
Prin decizia nr. 132/7.07.2005, emisă de Direcția Generală de soluționare la contestațiilor din cadrul ANAF, s-a suspendat soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.3907/2005 până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, pentru suma de 3.092.197 lei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății SRL, pentru infracțiunea prevăzută de art.11 alin.1 lit. c din Legea 87/1994.
La 3.04.2007, contestatoarea a solicitat reluarea procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere prin care a arătat următoarele:
- referitor la TVA-ul aferent facturilor emise de, în sumă de 426.963 lei, SRL, în calitate de cumpărător era obligată să verifice numai întocmirea corectă a documentelor, ori aceste facturi sunt înseriate și numerotate și au completate toate datele de identificare ale furnizorului, date menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate;
- SRL nu și-a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat în anii 2000 - 2002 iar bilanțurile contabile nu sunt opozabile societății, și nejustificându-se măsura de neductibilitate a TVA-ului înscris în facturile emise de societatea furnizoare;
- referitor la suma de 407.989 reprezentând TVA aferentă facturilor emise de, SRL și-a îndeplinit obligația de a solicita copie după documentul legal ce atestă calitatea acestuia de plătitor TVA, document primit de la SRL,iar împrejurarea că urmare a demersurilor efectuate de organele fiscale s-a constatat că SRL avea un alt sediul decât cel înscris în documentul ce atestă calitatea de plătitor de TVA, nu-i poate fi imputată, neavând obligația, competența și mijloacele necesare pentru verificarea procurării facturilor de către acest furnizor;
- în ceea ce privește suma de 169.434 lei reprezentând TVA aferentă facturii fiscale emise de SRL, SC SRL a arătat că măsura neacordării deductibilității TVA- ului înscrisă în această factură este abuzivă întrucât ea îndeplinește condițiile de document justificativ, fiind o copie conformă cu originalul;
- relativ la suma de 464.354 lei reprezentând TVA aferent facturilor fiscale emise de SRL a arătat că acestea sunt documente legal aprobate;
Suspendarea deciziei 3907/2005 s-a solicitat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, motivat de faptul că în situația obligării la achitarea unei sume nedatorate,paguba este evidentă și iminentă.
La 15.XI.2007 contestatoarea și-a formulat precizări la obiectul acțiunii sale, arătând că a învestit instanța cu anularea deciziei nr.269/2007 a Ministerului Finanțelor și Economiei - ANAF precum și a procesului verbal de inspecție fiscală din 14.04.2005, anularea deciziei nr.3907/2005 a DGFP C, cu consecința obligării intimatei la restituirea sumei de 848.513 Ron ridicată din conturile reclamantei,din bancă.
În drept, s-au invocat disp. art. 19 și 15 din OUG 17/2000, HG704/1993, l 345/2002, OG92/2003.
S-a solicitat totodată să se ia act de renunțareala judecata capătului nr.2 respectiv, suspendarea executării executării actului administrativ fiscal - decizia de impunere 2907/2005.
Intimata ANAF a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
La dosar s-a anexat documentația ce a stat la baza emiterii actelor administrativ-fiscale contestate.
În dovedirea contestației sale SRL s-a prevalat de proba cu înscrisuri și de expertiza contabilă efectuată de expert contabil.
Din concluziile lucrării de specialitate rezultă, în esență că:
- SRL și-a îndeplinit obligația legală de identificare și solicitare de documente legale de funcționare ale, SRL, SC SRL și și a evidențiat în contabilitate achizițiile de mărfuri de la cei patru furnizori,pe baza notelor de intrare recepție ca documente justificative ce la rândul lor certifică o stare de fapt ce asumă responsabilitatea gestionarului și comisiei de recepție privind realitatea operațiunii.
- factura - nu a fost reconstituită ci reprezintă chiar orginalul,ea nefiind copie certificată după celelalte exemplare originale iar operațiunea este reală.
- contestatoarea are drept de deducere pentru TVA înscrisă în facturile primite de la furnizori.
Ambele părți au anexat la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând contestația așa cum a fost precizată la 15.XI.2007, prin prisma probatoriilor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.3907/2005, intimata, în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la 14.04.2004 și anexa la aceasta, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina societății obligația de plată a unei taxe pe valoarea adăugată în sumă de 1.468.750 lei, majorări de întârziere în sumă de 597.628 lei, dobânzi de 729.049 lei și penalități de întârziere de 296.770 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.04.2005, organele de inspecție fiscală au efectuat verificarea modului de constituire și virare a impozitelor, taxelor și fondurilor speciale datorate bugetului general consolidat și a modului de organizare și aducere a evidenței contabile în perioada septembrie 2000 - decembrie 2004, ca urmare a solicitării C, prin adresa nr.-/10.01.2003.
Prin decizia nr. 269/21.09.2007 a fost respinsă contestația formulată de împotriva deciziei de impunere 3907/2007 întocmită în baza raportului de inspecție fiscală din 14.04.2004.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență, organul fiscal abilitat să cerceteze apărările reclamantei că analiza facturilor în baza cărora s-a solicitat deducerea sumei reprezentând TVA și accesoriile aferent debitului nu cuprind elementele principale prev. la pct.119 din HG704 /1991 pentru aprobarea Regulamentului de aplicarea legii contabilității societatea neavând dreptul la deducerea acestor sume înscrise în facturile emise de SRL, SC SRL și ca urmare a nerespectării prevederilor art.25 pct. b lit. b din OUG17/2000 privind TVA.
În ceea ce privește accesoriile aferente debitului de 1.468.750 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar, s-a reținut că stabilirea plății acestora în sarcina contestatoarei reprezintă o măsură necesară în raport cu debitul, conform principiului de drept " accesorium sequitur principale ".
În perioada 20.10.2002 reclamanta a dedus TVA în sumă de 1.299.316 lei înscrisă în facturile emise de, și SRL reprezentând achiziție de motorină și combustibil lichid ușor tip IV, organul de control fiscal reținând că nici una din din facturile pentru care s-a executat dreptul de deducere a TVA nu îndeplinește condiția de document justificativ, așa cum este el definit de prevederile pct. 119 din Regulamentul de aplicare legii contabilității aprobat prin HG704/1993 și de cele a art.29 lit. 3 din Legea 345/2002 privind TVA.
Măsura respingerii contestației formulate ca nefondată,dispusă de organele fiscale abilitate este reținută de către instanță ca fiind una legală.
Aceasta pentru că, disp.art.19 din OUG17/2000 precizează că pentru efectuarea dreptului de deducere a TVA aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligați să justifice suma taxei privind documentele întocmite conform legii de către contribuabilii înregistrati ca plătitori de TVA.
În același sens sunt și prevederile art.24 alin.1 din Legea 345/2002 privind TVA, în vigoare de la 01.06.2002.
Mai mult, în cuprinsul art.29 din această lege s-au instituit obligații pentru persoanele impozabile ce realizează operațiuni taxabile sau operațiuni scutite de drept de deducere, specificându-se la lit. a și 3 de la punctul B: modul în care ele trebuie să consemneze livrările de bunuri și/ sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate, completarea în mod obligatoriu a anumitor date,obligația pentru persoanele plătitoare de TVA de a solicita de la furnizori sau prestatori facturile fiscale și de verifica întocmirea corectă a acestora sub sancțiunea pierderii dreptului de deducerea TVA aferentă, dacă nu au fost respectate cerințele de înregistrare în contabilitate.
Astfel în ceea ce privește facturile emise de SRL se reține că ele nu au completate rubrica privind datele de identificare ale furnizorului, respectiv sediul societății furnizoare ce a întomit facturile, sediul societății beneficiare, numărul de înmatriculare înregistrul comerțului, iar unor facturi ( -, -, -, -) le lipsește și data emiterii acestora.
Referitor la suma de 464.345 lei, reprezentând TVA înscrisă în facturile fiscale emise de furnizorul și pentru care organele fiscale au constatat că reclamanta nu are drept de deducere,instanța împărtășește concluzia organelor fiscale întrucât nici una din aceste facturi nu are completată rubrica privind datele de identificare ale furnizorului respectiv, sediul societății furnizoare ce a întocmit facturile și sediul societății beneficiare.
Pe de altă parte o serie de facturi emise de acest furnizor nu au completate datele de expediție, data efectuării acesteia, nr. de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului, contul societății furnizoare și al societății cumpărătoare.
Aceeași situație este întâlnită și în cazul facturilor emise de furnizorul în sensul că facturile emise de aceasta nu cuprind elementele principale prevăăzute de disp. legale amintite mai sus,elemente pe care legiuitorul prevăzut să fie conținute obligatoriu.
Nu poate fi primită afirmația reclamantei conform cu care organul fiscal a respins dreptul de deducere motivat de existența unei neconcordanțe între scrisorile de trăsură și notele de greutate, întrucât reiese din actele și lucrările dosarului că organele fiscale au respins dreptul de deducere a TVA pentru facturile emise de furnizorul SRL, tocmai pentru nejustificarea sumei taxei cu documente întocmite potrivit legii de către contribuabili înregistrați ca plătitori de TVA precum și pentru nerespectarea obligației cumpărătorului de a verifica întocmirea documentelor justificative.
Referitor la suma de 169.434 lei reprezentând TVA aferentă facturii emise de B se reține că în mod temeinic a fost respinsă deducerea TVA, întrucât reclamanta a dedus TVA din factura reconstituită prin aplicarea pe copia xerox a unei ștampile cu mențiunea "conform cu originalul".
Pentru aceste situații excepționale, de pierdere a facturii fiscale, legiuitorul a prevăzut că există posibilitatea pentru contribuabili de a-și justifica dreptul de deducerea TVA-ului, în baza unei facturi reconstituite însoțită de alte documente ce dovedesc că operațiunea a avut loc, respectiv notă de recepție, aviz de însoțire a mărfii, contract, comandă aferentă facturii etc.
Ori în speță reclamanta a prezentat ca document justificativ scrisoarea de trăsură pentru grupuri de vagoane seria - - nr.- anexă facturii, ce avea ca furnizor Rafinăria și nu SRL.
În ceea ce privește deducerile calculate de organele de inspecție fiscală aferente sumei de 1.468 lei reprezentând TVA se reține că stabilirea acestora se impune, ca măsură accesorie prevăzută de legiuitor.
În ceea ce privește concluziile expertului contabil ce a efectuat o lucrare în cauză, instanța. nu va reține concluziile acestuia,motivat de faptul că aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale privind respectarea obligațiilor reclamantei, cu incidență asupra speței,fiind atributul instanței de judecată.
De altfel, în sensul celor reținute mai sus s-a pronunțat și, prin decizia nr. V/5.01.2007, prin care,admițându-se recursul în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art.21 alin.4 lit. f și ale art. 145 alin.8 lit. a și b din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal,precum și ale art.6 alin.2 din Legea Contabilității nr.82/1991,taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiuni pentru care se solicită deducerea de TVA.
Față de toate cele arătate, contestația formulată este nefondată,ea urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta "" S, cu sediul în b-dul - -, bloc 31,. D,. 3, județul I, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18 martie 2008
red.Hot. jud.- 24.04.2008
tehnored.Gref.
5ex/30.04.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli
