Anulare act administrativ . Sentința 2249/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.2249
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
GREFIER - - -
...
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBETREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns reclamanta și pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBETREA DISCRIMINĂRII.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, reclamanta a depus la dosar în data de 25.05.2009 concluzii scrise, prin serviciul registratură.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 19.01.2009, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBETREA DISCRIMINĂRII, a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie anulată hotărârea nr.723 emisă de pârâta comisie la 15.10.2008.
În motivarea cererii, timbrată în condițiile legii cu taxele judiciare de timbru, contestatoarea arată că a formulat o sesizare înregistrată la nr.3230/25.02.2008, prin care a sesizat CD pentru faptul că a fost tratată în mod discriminatoriu de către angajatorul Agenția Națională pentru cadastru și Publicitate Imobiliară pentru că a fost îngreunat accesul la un concurs de promovare și i-a fost aplicat un tratament diferit față de celelalte persoane.
Prin Hotărârea nr. -.10.2008 s-a dispus clasarea dosarului motivat de faptul ca faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform Ordonantei de Guvern nr. 137/2000.
Arată reclamantă că, conform art. 2 alin 4 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 se prevede că "orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust ori degradant o persoană, un grup de persoane sau comunitați, atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe."
Codul muncii prevede la art. 5 alin (1) "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii" și alin (4) "Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin(2) dar care produc efectele unei discriminări directe.
Cadrul legal fiind stabilit, în mod greșit în hoăârâre s-a retinut la descrierea faptei de discriminare CNCD, că plângerea sa se referă la refuzul de a fi încadrată ca registrator gradul II, că a fost refuzată decontarea transportului, că, cerere salarizare ca și registrator deoarece există diferențieri la plata salariilor și că lucrările scrise la examenul de promovare au fost evaluate precar.
În hotărârea contestată, față de cele invocate mai sus,CNCD a motivat că aceste fapte reclamate sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată. Această precizare a făcut-o și aceasta care a arătat că a depus la dosar o precizare expresă a plângerii și prin care a arătat că celelate capete ale plângerii au fost expuse cu titlu de exemplificare, dar acestea au fost obiectul unui litigiu de muncă.
Acest litigiu de muncă a fost soluționat definitiv și irevocabil de către Tribunalul Argeș prin pronunțarea sentinței civile nr. 698/CM din 21 August 2008 - rămasă definitivă și irevocabila prin decizia nr. 610/R-CM/09 Octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Față de prevederile art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2008, text de lege care prevede că "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intra sub incidența legii penale", și art. 5 alin (1) și alin (4) din CODUL MUNCII, texte de lege care prevăd "In cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii" și respectiv " Constituie discriminare in directă actele și faptele Întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin(2) dar care produc efectele unei discriminări directe" apreciază că faptele relatate și situația de fapt dovedită cu probele administrate corespund pe deplin cerințelor legale pentru ca să fie admisă.
În susținere a atașat copia documentelor la care a făcut referire.
A fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și prevederile legale incidente, va respinge contestația, pentru următoarele considerente:
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea-tuturor formelor de discriminare, prevede la definiția discriminării, că tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1 ("Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta; handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate,
a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.") și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute in textul de lege.
În acest sens, potrivit art. 1, alin 3 din O,G, nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile. "
Potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior. Așa cum reiese din motivația invocată mai devreme pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit datorită unui criteriu.
De reținut faptul ca sintagma "orice alt criteriu" nu înseamnă lipsa oricărui criteriu, nu putem înțelege că faptă de discriminare ar putea exista fără un anumit criteriu, inexistența unui criteriu nu ar putea determina săvârsirea presupusei fapte de discriminare.
Ba mai mult, natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge din faptul că diferența de tratament este determinată de existența unui criteriu, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit indus și criteriul interzis de lege.
Coroborând art. 2 alin. 1 și 3 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare (în continuare art.2 alin. 3:"Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fata de alte persoane, în afară cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.", și faptele care fac obiectul petiției, reținem imposibilitatea încădrării recalmantei pe aceste doua posturi deoarece acestea au fost ocupate de persoanele care au obținut primele două note.
Din datele aflate la dosar constatăm că contestatoarea a participat la concursul pentru ocuparea postului de registrator coordonator împreună cu alte două persoane și a obținut nota 8,13, a treia notă în concurs, astfel că nu a putut ocupa postul pentru care candidase, astfel nu se poate invoca aplicarea unui tratament diferit între petentă si celelalte două persoane deoarece toate persoanele au avut acces la concurs în mod egal.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în str.G-ral G nr.5, județ A, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBETREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în--3, sector 1,
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.GG
EF/4ex.
26.10.2009
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe
