Anulare act administrativ . Decizia 2272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2272
Ședința publică de la 09.11.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Voicu
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.160/F/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la data de 02.11.2009, iar apoi la 09.11.2009.
CURTEA,
Asupra recursului de fata:
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.160 F/26.02.2009 pronuntata in dosar nr- Tribunalul I- Sectia Civila a admis cererea formulată de reclamantul împotriva deciziei nr.97/17 aprilie 2008 emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, dispunand anularea acestei decizii si a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii, prin care s-a stabilit În sarcina reclamantului suma de 581 lei. Totodata, a fost obligat reclamantul către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul lalomița la plata sumei de 1.030 lei - diferență onorariu expert, iar parata a fost obligata către reclamant la plata sumei de 1.430 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tinand seama de actele și lucrările dosarului, susținerile părților depuse în scris și reiterate oral la dezbaterea pe fond a pricinii, prevederile legale incidente, concluziile raportului de expertiză fiscală judiciară și suplimentului la acesta prin care s-a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâtă ( raport dispus de instanță prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2008 ), instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin deciziile de impunere nr.-/04 ianuarie 2008, nr.-/04 ianuarie 2008, nr.-/04 ianuarie 2008, nr.-/04 ianuarie 2008, emise de Administrația Finanțelor Publice S, pentru plata cu întârziere a impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, a impozitului din profesii liberale și comerciale, a stabilit în sarcina reclamantului majorări de întârziere în sumă totală de 581 lei.
Prin adresa nr. -/18 martie 2008, reclamantul a contestat măsurile dispuse prin aceste decizii de impunere la. - lalomița Biroul Soluționare Contestații care prin Decizia nr.97/17 aprilie 2008 respins în totalitate contestația pentru această sumă reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe venit.
Prin depunerea contestației a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Din concluziile expertizei fiscale judiciare al cărei obiectiva fost să stabilească dacă sumele reținute în sarcina reclamantului sunt datorate (Cap.I), cât și din actele doveditoare depuse de reclamant, tribunalul a retinut că acesta a plătit în plus impozit pe venit din activități independente suma de 6.172 lei și majorări de intârziere la plată de 130 lei, sume corespunzătoare deciziilor de impunere aferente acestor sume.
În ceea ce privește deciziile de nr.-/04 ianuarie 2008 și nr.-/04 ianuarie 2008 prin care s-au stabilit majorări de întârziere în sumă totală de 2 lei, tribunalul a stabilit, cum de altfel s-a reținut și prin raportul de expertiză, că reclamantul beneficiază de art.178 alin.2 din nr.OG92/2003 de impunere republicată conform cărora "creanțele fiscale aflate în sold la data de 31 decembrie a anului mai mici de 10 lei se anulează".
Impotriva acestei solutii, considerand-o netemeinica si nelegala, au declarat recurs parata DGFP I, invocand prevederile art. 304 pct. 5 si 9. proc. civ.
S-a sustinut, in primul motiv de recurs, ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 din Astfel, instanța de fond, având în vedere obiectul sesizării cuprins in cererea de chemare in judecata a reclamantului, respectiv anularea Deciziei nr.97/17.04.2008 emisa de către DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE I, dar si anularea deciziei nr. -/4.01.2008; deciziei nr. -/4.01.2008; deciziei nr. -/4.01.2008; deciziei nr. -/4.01.2008 emise de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, prin care s-a stabilit obligația de plata in cuantum de 581 lei reprezentând majorări de întârziere, a dispus si anularea acestor din urma acte administrative, fara a cita la niciun termen de judecata emitenta acestor decizii de calcul accesorii, respectiv ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
In al doilea motiv de recurs, intemeiat pe disp, art. 304 pct. 9. s-a sustinut, ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșită a legii. Astfel, in motivarea soluției date, instanța de fond a reținut ca, potrivit raportului de expertiza fiscala judiciara si din actele doveditoare depuse de reclamant, acesta a plătit in plus impozit pe venit din activități independente in cuantum de 6.172 lei si majorări de întârziere de 130 lei, iar, in ceea ce privește deciziile nr. -/4.01.2008 si nr. -/4.01.2008, prin care s-au stabilit majorări de întârziere in suma de 2 lei, instanța a reținut ca reclamantul beneficiază de prevederile art. 178 alin. 2 din OG nr. 92/2003. Ori, in opinia recurenti, instanța de fond si-a însușit in mod eronat concluziile expertului contabil, care nu a avut in vedere faptul ca atât plata efectuata cu chitanța nr. -/9.10.2006 in suma de 748 lei, cat si soldul la data de 1.01.2008 in suma de 4703 lei, reprezentând diferența de impozit anual de regularizat stabilita in minus pe anul 2006, nu sunt aferente impozitului pe venit din activități independente (cod 51-cont -) conform situației analitice debite plați solduri 2004-2008, ci acestea sunt aferente impozitului pe venit anual (regularizări cod 63-cont -), fiind incluse in mod eronat in raportul de expertiza fiscala judiciara la cod 51-cont -. Ori, reclamantul a contestat deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii emise de către S la 4.01.2008 aferente deciziei de impunere pentru plați anticipate privind venitul din activități independente(cod 51-cont -) si nu debite aferente impozitului pe venitul anual (regularizări - cod 63-cont -). Plata in plus la impozitul pe venit din activități independente (cod 51-cont -) la data de 31.12.2007, in suma de 1835 lei, este aferenta numai plaților si deciziilor de impunere pentru plați anticipate. In data de 5.10.2004, Administrația Finanțelor Publice Sae mis decizia de impunere anuala pentru persoanele fizice pe anul 2003. Conform 2 ex. acestei decizii, diferența stabilita in minus in suma de 13.254 lei se compensează cu obligațiile neachitate in termen din anul fiscal curent, iar restul se restituie, după caz, potrivit legii. Din aceasta suma, 5213 lei a rămas in evidenta la impozit pe venit anual, fiind datorata bugetului de stat, iar pentru restul de 8.041 lei s-a emis înștiințarea de plata din data de 5.10.2004, primita de contestator la 6.10.2004. In data de 10.11.2006, S comunica reclamantului somație prin care este înștiințat cu privire la suma de 6.171 lei de plata, conform confirmării de primire, petentul luând cunoștință de aceasta in data de 19.01.2007. In data de 24.07.2007, se emite somație prin care reci amantul este înștiințat cu privire la obligația de plata a sumei de 8.122 lei impozit pentru venituri din activități comerciale. Prin Nota de compensare din 21.01.2008, Sac ompensat veniturile încasate in plus cu alte obligații de plata la buget in suma de 5.255 lei, compensarea efectuându-se din oficiu.
In continuare, recurenta a invocat disp. art. 116 alin. 4 din OG nr. 92/2003, potrivit carora organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constata existenta unor creanțe reciproce. Pentru anul 2007, reclamantul a efectuat plați in contul impozit pe venituri din activități independente conform deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pe anul 2007, la termenele stabilite si in cuantum mai mare decât cel stabilit. In fisa rol a contribuabilului existau insa obligații neachitate către bugetul de stat, astfel încât aceste plați au stins o parte din debite cat si din majorările de întârziere, dar nu au stins în totalitate debitele, conform ordinii de stingere a datoriilor prevăzută de art.111, actualul art.115 din nr.OG92/2003, adică în ordinea vechimii. Înștiințarea în scris a debitorului despre măsura compensării este obligatorie, potrivit act. 116 alin. 9 din OG nr. 92/2003 numai in situația prev. de 116 alin. 3 din OG nr. 92/2003, adică atunci când compensarea se face la cererea debitorului.
Ca atare, sustine recurenta, concluzia expertului contabil potrivit căreia impozitul pe venit din activități independente plătit in plus este in suma de 6.172 lei, iar majorările de întârziere aferente acestuia sunt in cuantum de 130 lei, însușita de către instanța de fond, este eronata, întrucât:
- soldul preluat in raportul de expertiza contabila in suma de 333 lei, cu termen de plata la 9.12.2002, este eronat, corect fiind cel de 740 lei, cu termen de plata la 15.12.2003, conform situației analitice debite plați solduri 2004;
- plata efectuata cu chitanța nr. -/9.1 0.2006 in suma de 748 lei este eronat menționata la impozit pe venit activități independente, aceasta fiind plata aferenta deciziei de impunere anuala;
- soldul la data de 1.01.2008, in suma de 4.703 lei nu este aferent impozitului pe venit din activități independente, conform situației analitice debite plați solduri 2008; suma de 4.703 lei reprezintă diferența de impozit de regularizat stabilita in minus, conform deciziei de impunere anuala -/8.10.2007.
Plata in plus la impozit pe venit din activități independente la data de 31.12.2007 este in suma de 1835 lei, conform anexei aflata la dosarul cauzei.
Pe de alta parte, avand in vedere cuantumul sumei care formeaza obiectul cererii deduse judecatii, de 581 lei si complexitatea expertizei fiscale judiciare, recurenta considera ca onorariul de expert, precum si suma stabilita in sarcina acesteia cu titlu de cheltuieli de judecata sunt supradimensionate. Astfel, instanta a obligat recurenta-parata la plata sumei de 1430 de lei, cuantum care nu se justifica decat partial, intrucat onorariul de expert a fost in cuantum de 1030 lei, la care se adauga taxa de timbru si timbrul judiciar, care nu depasesc 5 lei. Totodata, instanta de fond a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecata mentionate, desi reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul d e procedura civila. Asa cum reiese din dispozitivul hotararii recurate, reclamantul nici nu a achitat onorariul de expert in termenul statornicit de catre instanta, fapt care, potrivit art. 170 alin. 3 din Codul d e procedura civila, atrage decaderea din dovada incuviintata.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, in considerarea unor argumente similare celor prezentate si in cererea de chemare in judecata.
Analizând motivele de recurs în raport de disp. art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciaza ca recursul este fondat exclusiv in considerarea celui de-al doilea motiv de recurs si numai in ceea ce priveste solutia privind obligarea recurentei-parate la cheltuieli de judecata catre intimatul-reclamant, urmând a fi admis sub acest aspect.
Primul motiv de recurs, intemeiat pe disp. art. 304 pct. 5. nu este fondat, intrucat instanta a solutionat cauza in limitele investirii, anume in considerarea cadrului procesual indicat de reclamant in cererea de chemare in judecata, dispunerea anularii deciziilor referitoare la obligatiile de plata accesorii fiind o consecinta a principiului accessorium sequitur principalae.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs in privinta solutionarii fondului litigiului, Curtea apreciaza ca instanta de fond a dat o justa apreciere probelor administrate in cauza retinand in mod corect ca, din concluziile expertizei fiscale judiciare- al cărei obiectiv a fost să stabilească dacă sumele reținute în sarcina reclamantului sunt datorate (Cap.I), cât și din actele doveditoare depuse de reclamant, rezulta ca acesta a plătit în plus impozit pe venit din activități independente suma de 6.172 lei și majorări de intârziere la plată de 130 lei, sume corespunzătoare deciziilor de impunere aferente acestor sume, iar, in ceea ce privește deciziile de nr.-/04 ianuarie 2008 și nr.-/04 ianuarie 2008- prin care s-au stabilit majorări de întârziere în sumă totală de 2 lei-,că reclamantul beneficiază de art.178 alin.2 din nr.OG92/2003 republicată conform cărora "creanțele fiscale aflate în sold la data de 31 decembrie a anului mai mici de 10 lei se anulează".
Criticile aduse de recurenta hotararii recurate, sub aspectul gresitelor concluzii in raportul de expertiza contabila, apar in lumina tribunalului ca nefiind fondate. Astfel, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a dat o justa apreciere probelor administrate in cauza, concluzia corecta fiind aceea ca intimatul-reclamant a plătit în plus impozit pe venit din activități independente suma de 6.172 lei și majorări de intârziere la plată de 130 lei, sume corespunzătoare deciziilor de impunere aferente acestor sume. In acest sens, tribunalul constata ca motivele de fapt si drept retinute de prima instanta in admiterea actiunii si, ca atare, in respingerea argumentelor paratei, sunt judicioase si, drept consecinta, Curtea le insuseste, concluzionand ca sunt nefondate criticile din recurs, axate pe un aspect principal pe faptul ca concluzia expertului contabil potrivit căreia impozitul pe venit din activități independente plătit in plus este in suma de 6.172 lei, iar majorările de întârziere aferente acestuia sunt in cuantum de 130 lei, însușita de către instanța de fond, ar fi eronata.
In schimb, este fondata critica recurentei-parate referitoare la solutia pronuntata de instanta de fond asupra cheltuielilor de judecata. Astfel, intrucat din examinarea dosarului de fond se constata ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata, tribunalul nu putea acorda mai mult decat s-a cerut.
Pentru aceste considerente, constatând că există motive de modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va respinge cererea privind cheltuielile de judecata, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale hotararii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.160/F/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifica in parte sentinta recurata, in sensul:
Respinge cererea privind cheltuielile de judecata.
Mentine celelalte dispozitii ale hotararii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red./Tehnored.
2 ex.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Voicu
