Anulare act administrativ . Sentința 231/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 231/F/CA/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea cauzei în contencios administrativ, privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatara reclamantei, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 20.10.2009.
Mandatara reclamantei învederează instanței că aceasta nu înțelege să mai susțină cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, dat fiind faptul că în dosarul nr. 1257/2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat atât asupra neconstituționalității OUG nr. 37/2009 cât și a legii de aplicare.
Mandatara reclamantei declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, învederează instanței că ordinul atacat a fost emis în baza unui text normativ declarat neconstituțional, considerent față de care solicită a se face aplicarea prevederilor art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Învederează instanței că reclamanta își menține petitul acțiunii așa cum a fost formulat și reiterat în "Notele de ședință" depuse ca "Răspuns la întâmpinare" pentru termenul de judecată din data de 29.09.2009.
Mai arată că reclamanta a optat pentru ocuparea unei alte funcții în perioada de preaviz.
Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar - reclamanta a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Ordinului nr.468/23.04.2009 al MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE prin care s-a dispus desființarea funcției de inspector șef adjunct al ITM H,eliberarea reclamantei din funcție
- reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei și acordarea diferenței între drepturile salariale ce le-a încasat efectiv și drepturile salariale aferente funcției din care a fost eliberată începând cu 22 05 2009
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că reclamanta până la emiterea ordinului atacat deținut funcția de inspector șef adjunct al ITM Se arată că actele atacate sunt netemeinice și nelegale, fiind în contradicție cu dispozițiile Legii 188/1999 ce reglementează cazurile de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici. Se formulează critici și referitoare la.OUG nr. 37/2009 susținându-se neconformitatea acesteia cu Constituția, invocându-se inițial excepția de neconstituționalitate a acesteia, cererea de sesizare nemaifiind susținută față de decizia Curții Constituționale din 7. 10. 2009.
În drept se invocă dispozițiile Legii 188/1999 și Constituția României.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect având în vedere că anterior eliberării sale din funcție reclamanta a solicitat mutarea definitivă începând cu 25 05 2009 în funcția de -inspector de muncă.Pe fond se apreciază acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea acestei solicitări se susține că prin OUG37/2009 s-au adus modificări de structură funcției publice deținută de reclamantă, ceea ce a impus respectarea prevederilor legale nou apărute,desființarea funcției și încetarea raportului de serviciu al reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Reclamanta a fost numită prin Ordinul nr. 130/20 02 2006 al MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE în funcția de inspector șef adjunct al ITM H începând cu 24 02 2006 în urma promovării unui concurs.
Prin Ordinului nr.468/23.04.2009 al MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE s-a dispus desființarea funcției de inspector șef adjunct al ITM H,eliberarea reclamantei din funcție, încetarea raporturilor de serviciu și acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, perioadă în care reclamanta să beneficieze de prevederile art.99 alin. 5, 6 și după caz 7 din Legea 188/1999, invocându-se ca temei prevederile art. 99 alin.1 lit. b din Legea nr. 188/1999 și art. III alin.1 din nr.OUG 37/22.04.2009.
Prin Ordinul 793/22 05 2009 al pârâtului,luând act de cererea reclamantei și de nota Inspecției privind locurile vacante s-a modificat raportul de serviciu al reclamantei - inspector șef adjunct al ITM ,începând cu 22 05 2009 prin mutarea definitivă pe funcția publică de conducere -inspector de muncă. Este de remarcat că acest ultim ordin este consecința ordinului atacat,care i-a dat dreptul reclamantei ca în urma desființării funcției de inspector șef adjunct al ITM să opteze pentru o altă funcție vacantă.Aceasta nu constituie o alegere liberă a reclamantei de natură a lăsa fără obiect acțiunea sa în anularea ordinului atacat,astfel că reclamanta justifică în continuare interesul de a obține anularea ordinului,excepția invocată de pârât fiind nefondată.
Reclamanta a solicitat pe calea procedurii prealabile revocarea ordinului 468/2009, filele 9-12 din dosar, cerere ce a fost respinsă prin adresa nr. 64/2 06 2009 emisă de pârât,astfel că excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât prin întâmpinare este nefondată și va fi respinsă.
În esență temeiul juridic ce a stat la baza ordinului îl constituie OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care la art. III alin.1 prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".Funcția de conducere reclamantei este cuprinsă în anexa OUG 37/2009.
Prin Decizia nr. 1257 din 7.10.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanței, s-a constatat că această lege de aprobare a G nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanței de urgență prevăzute de art. 115 alin. 6 din Constituție și prin faptul că ordonanța conține la art. III prevederi care aduc atingere funcționării instituțiilor fundamentale ale statului. Aceasta presupune conform Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. /17.01.1995 că este declarată ca neconstituțională și OUG37/2009.
Curtea Constituțională a reținut că <LLNK 12009 37180 301 0 45>prin OUG 37/2009 așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului respectiv al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea.
Astfel, prin modificările <LLNK 11999 188 11 212 13 55>aduse de ordonanță articolului 13 alin.1 lit. d din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
S-a reținut că soluția de desființare a acestor funcții publice și asigurarea conducerii de către directori coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanță reprezintă construcție juridică deficitară și confuză care ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management"astfel că se"afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin <LLNK 11999 188 11 211 0 18> Legea 188/1999 republicată, și care se reglementează prin lege organică.
De altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile <LLNK 11991 0221 202 115 34>115 alin.6 din Constituție.
Totodată, Curtea a observat că, prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Instanța reține că întrucât OUG 37/2009 a fost declarată neconstituțională, efectele Deciziei Curții Constituționale se extind și asupra litigiilor aflate pe rolul instanțelor.
Așa fiind, prin cele hotărâte de Curtea Constituțională este lipsit de fundament legal ordinul nr. 468/23.04.2009, motiv pentru care acesta va fi anulat în întregime,atât în ce privește desființarea funcției publice de conducere cât și cu privire la încetarea raporturilor de serviciu,acordarea preavizului și eliberarea din funcție a reclamantei.
Întrucât nulitatea unui act administrativ, presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situației anterioare, vor fi admise pretențiile reclamantei în sensul că se va dispune reintegrarea acesteia în funcția de conducere deținută anterior emiterii ordinului nr.468/2009 și obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferența între drepturile salariale ce le-a încasat efectiv și drepturile salariale care i se cuveneau dacă ar fi exercitat funcția din care a fost eliberată începând cu 22 05 2009.
În aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul ca parte căzută în pretenții va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în D, B-dul -,.5,. C,. 93 împotriva pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1 și în consecință:
(continuare sentința nr. 213/F/CA/2009 pronunțată în dosar nr-).
Anulează Ordinul nr. 468/23.04.2009 emis de pârât, dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de conducere - inspector șef adjunct al Inspectoratului teritorial d e Muncă H și obligă pârâtul să plătească reclamantei diferența între drepturile salariale corespunzătoare funcției publice deținute anterior și drepturile salariale efectiv acordate începând cu 25.05.2009.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât.
Ia act că reclamanta nu-și mai susține cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG 37/2009.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 2500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Dact. /4 ex./2.12.2009
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
