Anulare act administrativ . Sentința 232/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.232
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, și,toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în P, str.-.-. nr.257, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiPROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1,--81,PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Princerereaînregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 28 august 2009, la nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pârâții Procurorul - șef al Direcției Naționale Anticorupție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, și au solicitat anularea în tot a deciziei nr.207/07.07.2009 emisă de Procurorul - șef al Direcției Naționale Anticorupție; anularea adresei nr.-/18.06.2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice; anularea adresei nr.l330/C/18.06.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în calitatea sa de ordonator principal de credite și a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție - în calitate de ordonator secundar de credite, conform art. 70 al. 4 din Legea nr. 304/2004, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal", pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al-II-lea al anului 2009; obligarea Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal", pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al-II-lea al anului 2009; obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să aloce în favoarea Direcției Naționale Anticorupție sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al-II-lea al anului 2009, începând cu luna iunie 2009, precum și obligarea Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție la repartizarea în favoarea reclamanților, personal auxiliar de specialitate și personal conex personalului auxiliar de specialitate, sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al-II-lea al anului 2009, începând cu luna iunie 2009.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin hotărâri irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și Direcția Națională Anticorupție, s-a recunoscut în favoarea lor dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând ca acesta să fie plătit și pe viitor. La data de 09.03.2009 a fost emisă Decizia nr. 84 Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate, prin care s-a dispus acordarea, începând cu data de 01.03.2009, a sporului de 50 % de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege, astfel că realizarea acestui drept s-a făcut în mod efectiv pentru viitor.
Dreptul salarial la care s-au referit, și care a fost constatat în favoarea acestora cu autoritate de lucru judecat, a fost refuzat prin Decizia nr. 207/07.07.2009, emisă la data de 07.07.2009 de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, această decizie întemeindu-se pe adresa nr. 1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care face referire la adresa nr. -/2009 a Ministrului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât aceasta plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2009.
Actul administrativ în cauză este de natură a vătăma în mod grav un drept recunoscut în favoarea acestora în mod incontestabil și legitim, motiv pentru care la data de 09.07.2009 s-au adresat procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție cu o plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 207/07.07.2009, solicitând revocarea acesteia, în temeiul prevederilor art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 27.07.2009, le-a fost comunicat faptul că aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a suplimentat fondurile necesare Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului în cauză în semestrul al-II-lea al anului 2009.
Atât Decizia nr. 207/07.07.2009 a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cât și actele administrative pe care se întemeiază aceasta, respectiv adresa nr.l330/C/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și adresa emisă de Ministerul Finanțelor Publice nr. 293.378/18.06.2009, sunt nelegale, fiind emise cu exces de putere, susținând că actele contestate contravin în primul rând prevederilor art. 15 al. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul neretroactivității legii.
În acest sens, reclamanții au susținut că deși Decizia Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție este emisă la data de 07.07.2009, prin acesta se dispune suspendarea aplicării Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 începând cu o dată anterioară, respectiv 01.06.2009 și, pe cale de consecință, se realizează o aplicare retroactivă a dispoziției de suspendare. Este evident faptul că munca prestata de angajați în luna iunie trebuie remunerata corespunzător actelor normative în vigoare la acel moment, chiar dacă plata se efectuează în cursul lunii următoare, întrucât în caz contrar nu s-ar realiza o plată integrală, ci una parțială.
Totodată, dispozițiile nr.OUG 71/2009 menționate în adresa Ministerului Finanțelor Publice nu pot fi aplicate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acesteia, or în speță se realizează o aplicare retroactivă a prevederilor art. 1 din nr.OUG 71/2009, atâta timp cât acestea sunt invocate și în ceea ce privește sporul aferent lunii iunie 2009.
De asemenea, Decizia nr.207/07.07.2009 contravine prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și anume dispozițiilor art. 14 din lege, care prevăd în mod clar și neechivoc procedura de suspendare a efectelor unui act administrativ. Pe cale de consecință, măsura suspendării Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 este lipsită de orice fundament legal, având în vedere faptul că niciun text de lege nu reglementează competența organului administrativ emitent de a dispune o asemenea măsura și, totodată, o atare măsură nu poate fi justificată nici pe considerentul că autoritatea administrativă are dreptul de a dispune revocarea actului administrativ, pe cale de consecință ar trebui să i se recunoască și posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai ușoare cum este revocarea.
Au mai susținut reclamanții că principiul qui potest plus potest minus nu este aplicabil în speță, având în vedere faptul că actul administrativ contestat a intrat în circuitul civil și a produs efecte, ca atare cu privire la acesta nu s-ar mai putea dispune de către autoritatea administrativă emitentă sancțiunea revocării, refuzul plății integrale a drepturilor salariale aferente lunii iunie 2009 încălcând în mod flagrant și dispozițiile art. 27 din OG nr. 8/2007, în conformitate cu care drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate pot fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale, neputând fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Or, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Deciziei nr.84/09.03.2009, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia nu se mai poate dispune.
acestui spor, parte componentă a drepturilor salariale, reprezintă o diminuare a acestor drepturi, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare, situație în care nu se află și care nu ar intră în competența Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție. Aceasta, cu atât mai mult cu cât o astfel de dispoziție nu poate avea efect retroactiv, vizând plata drepturilor salariale aferente lunii iunie 2009, actul de mai sus încălcând în mod flagrant dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în acest sens fiind și prevederile art. 164 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora nici o reținere din salariu nu poate fi operată, in afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege (. decizia civila nr. 3382/06.05.2004).
Astfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat faptul că obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, iar prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial au fost încălcate totodată prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973, potrivit cu care orice modificare adusă cu privire la plata salariului nu se poate face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională sau stabilite prin contracte colective de muncă.
O atare dispoziție încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire, drepturile salariale fiind asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil, iar refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
Au arătat reclamanții că în fundamentarea măsurii dispuse se invocă dispozițiile date de ministrul finanțelor publice, în condițiile în care acestea nu pot avea semnificația unor norme cu forță juridică obligatorie, în acest sens, apreciind că refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a da curs solicitării Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție de suplimentare a fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul Cheltuieli de personal, pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al-II-lea al anului 2009, cu motivarea că această plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, are caracter nejustificat, autoritatea în cauză acționând cu exces de putere.
În actele pe care le contestă s-a făcut mențiunea că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009, or, schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul salariatului, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului, orice întârziere nejustificată putând să atragă după sine obligarea la daune interese.
De altfel, prevederile nr.OUG 71/2009 invocate în motivarea refuzului de alocare a fondurilor nu sunt aplicabile în speță, actul normativ indicat mai sus referindu-se exclusiv la plata drepturilor salariale restante, prevăzute în titluri executorii și, în consecință, nr.OUG 71/2009 nu este aplicabilă în ceea ce privește dreptul salarial recunoscut ca atare pentru viitor, odată cu emiterea Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 și înscris în cărțile de muncă ale personalului auxiliar de specialitate și ale personalului conex personalului auxiliar de specialitate.
În ceea ce privește refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a aloca fondurile solicitate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, reclamanții apreciază că sunt îndrituiți să conteste actul administrativ de mai sus, având în vedere prevederile art. 1 al. 2 din 554/2004, conform cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.
Totodată, întrucât acesta are caracterul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în conformitate cu prevederile art. 7 al. 5 din Legea nr.554/2004 nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 8 al. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanții solicită anularea în tot a Deciziei nr. 207/07.07.2009 a Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție și, pe cale de consecință, anularea adreselor emise de Ministerul Finanțelor Publice nr. 293.378/18.06.2009, respectiv nr.1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acte administrative pe care se întemeiază decizia contestată, iar ca o consecință a anulării actelor de mai sus, reclamanții solicită obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cât și a Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009 și să repartizeze sumele în cauză în favoarea acestora, personal auxiliar de specialitate și personal conex personalului auxiliar de specialitate, începând cu luna iunie 2009, precum și obligarea în mod corespunzător a Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarei fondurilor necesare în acest sens.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar Decizia nr.84/09.03.2009 a Procurorului - șef al Direcției Național Anticorupție; Decizia nr. 207/07.07.2009 a Procurorului - șef al Direcției Național Anticorupție; adresa nr.1330/C/18.06.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 al. 1 din Legea 554/2004, art. 27 din OG nr. 8/2007, art. 154 155, 161 alin. 4 și art. 164 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât actele supuse controlului de legalitate prin prezenta acțiune a fost emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, respectiv procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție în urma adresei nr.293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care i s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel încât, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat.
În aceste condiții, nu se poate reține că emiterea ordinului atacat reprezintă un exces de putere din partea autorității emitente, așa cum este definit de art.2 alin.l lit.n din Legea nr.554/2004: "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
Precizează pârâta că un act administrativ, odată emis, obligă autoritatea emitentă la executarea acestuia. Or, în condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice refuză alocarea fondurilor necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, Ministerul Public se găsește în imposibilitate obiectivă de a executa în continuare Ordinul nr.526/2009, în aceste condiții, suspendarea executării acestui ordin fiind impusă de lipsa resurselor financiare.
Atâta vreme cât nu i se poate imputa Ministerului Public lipsa fondurilor necesare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu se poate vorbi despre emiterea actului administrativ cu exces de putere.
Referitor la acțiunea ordinului atacat în timp, pârâta precizează că reclamanții susțin în mod netemeinic că acesta retroactivează, deoarece drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 au fost scadente în cursul lunii iulie 2009, mai precis la data de 13 iulie.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, și a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de ordonator secundar de credite, conform art. 70 alin. 4 din Legea nr. 304/2004, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul II al anului 2009, pârâta învederează instanței faptul că prin scrisoarea nr.3733/C/2009 prin care s-a transmis proiectul bugetului Ministerului Public pe anul 2009 și estimări pentru anii 2010 - 2012, în anexa la fundamentarea propunerilor de buget pe anul 2009, Ministerul Publica prezentat Ministerului Finanțelor Publice și necesarul pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților, personalului asimilat acestora și personalului auxiliar, în sumă de 115.646 mii lei, iar în cadrul lucrărilor de definitivare a proiectului de buget al Ministerului Public pe anul 2009, în urma negocierilor purtate cu reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, s-au stabilit fonduri în sumă de 716.105 mii lei reprezentând necesarul de credite pentru acoperirea drepturilor de personal, sume destinate achitării titlurilor executorii precum și fonduri aferente plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de aceste propuneri, Ministerul Finanțelor Publice, în mod unilateral, a prevăzut fonduri în sumă de 503.271 mii lei, credite bugetare aprobate ulterior prin Legea bugetului de stat nr.18/2009, care cuprind la art.10.01 "Cheltuieli salariale în bani" iar în alin. 10.01.06 "Alte sporuri" și sume pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică calculate doar pentru trimestrul II al anului 2009, fără a fi luată în calcul posibilitatea acordării acestor drepturi în continuare până la finalul anului 2009.
Astfel, pârâta susține că prin adresa nr.1049/C/2009, Ministerul Publica solicitat majorarea fondurilor destinate achitării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, cu suma de 64.000 mii lei pentru semestrul II al anului 2009.
Ca urmare a acestei solicitări, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat Ministerului Public prin adresa nr.293.378/18.06.2009, că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În concluzie este evident faptul că Ministerul Publica solicitat Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu numai pentru luna iunie 2009 dar și în continuare.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulatcerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
A susținut pârâtul că potrivit Hotărârii de Guvern nr.736/2003 - privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și, astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate pârâtul susține că, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate și, din aceste motive, în situația în care acțiunea reclamanților va fi admisă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
De altfel, în conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii".
În concluzie, susține pârâta, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
În considerarea celor expuse, apreciază că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60-63 din Codul d e procedură civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pe anul 2009, motiv pentru care solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție, a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a cererii principale a reclamanților de anulare suspendare a Deciziei nr.207/07.07.2009 emisă de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție și, pe cale de consecință, respingerea ca atare a cererilor accesorii.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulatcerere de chemare în garanție a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea să se dispună prin aceeași hotărâre ca PICCJ, în calitate de ordonator principal de credite și Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Susține pârâta că potrivit art. 131, pct. 1 din Legea 304/2004 republicată privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Referitor la calitatea de ordonator secundar de credite a Direcției Naționale Anticorupție, precizează că potrivit art.4, alin 4, teza I și II din OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, așa cum a fost completată și modificată, "procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Direcției Naționale Anticorupție se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție."
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice este instituția care ar trebui să vireze în contul ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sumele de bani necesare plății unor drepturi salariale neavute în vedere la sfârșitul anului anterior, în momentul în care au fost estimate cheltuielile anuale, sume în care se includ și cele de față.
De altfel, în conformitate cu prevederile art.1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă." În baza art. 2 al aceluiași act normativ, "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Mai mult, conform art.4 alin.1 și 2 din OG 22/2002, (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. (2) de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale".
Totodată, pârâta precizează că în luna iunie 2009 fost aprobată OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar care derogă de la norma generală - respectiv OG 22/2002 - doar sub aspectul termenelor de executare a creanțelor, nu și din punct de vedere al modului și procedurilor de executare, menținându-se obligația MFP de includere în bugetul ordonatorilor de credite a sumelor ce constituie creanțe bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În aceste împrejurări, Ministerul Finanțelor Publice este obligat conform Legii nr.500/2002 coroborată cu dispozițiile OG 22/2002 și OUG 71/2009 să vireze către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor judecătorești. In aceste condiții, cererea de chemare în garanție a MFP este necesar a fi admisă, întrucât, în situația în care ordonatorii principali sau, după caz, secundari de credite ar depune toate diligentele în vederea obținerii de fonduri, iar MFP nu ar da curs solicitării acestora, ordonatorii principali de credite ar fi, fără culpă, cei executați silit.
Susține pârâta că Ministerul Finanțelor Publice deține practic și rolul de a asigura bugetele ordonatorilor, suplimentându-le ori cenzurându-le, după caz, iar sumele necesare executării creanțelor bugetare sunt prevăzute în capitol distinct al bugetului anual, cu siguranță că ar trebui să garanteze inclusiv executarea hotărârilor judecătorești în termenul legal prevăzut în OUG 71/2009, la solicitarea ordonatorilor principali.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Pad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că acțiunea constituie un litigiu de muncă în care părți pot fi, potrivit art. 282 Codul muncii, doar salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, Ministerul Finanțelor Publice fiind un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia. De asemenea, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Finanțelor Publice, curtea o va respinge, având în vedere, față de obiectul cererii de chemare în judecată, că acesta, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 din Legea 511/2004 răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, nu s-a solicitat obligarea la plată, ci la suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului a cărui suspendare s-a dispus prin actul administrativ contestat.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
La data de 09.03.2009 a fost emisă Decizia nr. 84 Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului auxiliar de specialitate, prin care s-a dispus acordarea, începând cu data de 01.03.2009, a sporului de 50 % de risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege.
Prin Decizia nr. 207/07.07.2009, emisă la data de 07.07.2009 de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție s-a dispus, începând cu data de 1 iunie 2009, suspendarea aplicării Deciziei nr. 84/9.03.2009.
În această Decizie se face referire la adresa nr. 1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat suspendarea începând cu data de 1 iunie 2009 deciziei de acordare a sporului de 50%, adresă care face referire la adresa nr. -/2009 a Ministrului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât aceasta plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2009.
La data de 09.07.2009 reclamanții s-au adresat procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție cu o plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 207/07.07.2009, solicitând revocarea acesteia, în temeiul prevederilor art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 27.07.2009 le-a fost comunicat faptul că aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a suplimentat fondurile necesare Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului în cauză în semestrul al-II-lea al anului 2009.
Cu privire la adresa nr. 1330/C/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, și adresa nr. -/2009, curtea constată, față de dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. c, art. 8 din Legea nr. 554/2004, că acestea nu sunt acte administrative.
Prin adresa nr. -/2009, Ministrului Finanțelor Publice a comunicat suspendarea solicitării Ministerului Public de plată în continuare a sporului în cauză, întrucât aceasta plată intră sub incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2009, iar prin adresa nr. 1330/C/2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat suspendarea începând cu data de 1 iunie 2009 deciziei de acordare a sporului de 50%, urmare adresei nr. -/2009 a Ministrului Finanțelor Publice, astfel că acestea nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, actul administrativ de natură a produce efecte juridice fiind Decizia nr. 207/07.07.2009 emisă de rocurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus suspendarea aplicării Deciziei nr. 84/9.03.2009
Pentru aceste motive, curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a celor două adrese care nu constituie acte administrative și nu pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește cererea de anulare deciziei nr.207/07.07.2009 emisă de Procurorul - șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus, începând cu data de 1 iunie 2009, suspendarea aplicării Deciziei nr. 84/9.03.2009, curtea constată că prin aceasta s-a dispus în mod retroactiv, la data de 7.07.2009, cu încălcarea principiului neretroactivității, asupra sporurilor cuvenite reclamanților, în baza Deciziei nr. 84/09.03.2009 a Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție pentru luna iunie, data de 10 iulie fiind numai data plății efective a salariului, și nu data nașterii dreptului reclamanților la plata salariului aferent lunii iunie.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004, odată intrat în circuitul civil, prin punerea în executare, și producerea de efecte juridice, actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 84/09.03.2009 a Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție nu poate fi anulat de către autoritatea emitentă, pe cale de consecință aceasta nu poate dispune nici suspendarea executării acestuia.
Susținerea de către pârâți a aplicării dispozițiilor nr.OUG 71/2009 este total nefondată, în condițiile în care schimbarea modalității de plată a salariului, în care este inclus și sporul recunoscut prin emiterea Deciziei nr. 84 din data de 09.03.2009 și înscris în cărțile de muncă, prin eșalonare, fără acordul salariatului, contravine principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță, în lipsa acordului angajatului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
Pentru aceste considerente, curtea constată că cererea de anulare a Deciziei nr. 84/09.03.2009 a Procurorului - șef al Direcției Naționale Anticorupție este întemeiată, o va admite și va dispunea anularea acesteia.
Ca și consecință a anulării Decizia nr. 207/07.07.2009, de suspendare a Deciziei 09.03.2009, în executarea acesteia din urmă, Curtea va admite cererea de obligare a Procurorului șef al DNA, în calitate de ordonator secundar de credite și a Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, să solicite Ministerului Finanțelor suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009.
De asemenea, față de considerentele menționate anterior, având în vedere că susținerea de către pârâți a aplicării dispozițiilor nr.OUG 71/2009 este total nefondată, în condițiile în care plata sporului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, iar plata eșalonată a fost stabilită în mod unilateral, fără acordul creditorului, ceea ce contravine, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului, curtea constată că refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a suplimenta fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009, este nelegal și va obliga Ministerul Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor menționate anterior prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009, urmând a obliga Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce în favoarea DNA sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009, și va obliga Procurorul șef al DNA, în calitate de ordonator secundar de credite, la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009.
Cu privire la cererile de chemare în garanție formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
S-a solicitat prin cererile de chemare în garanție ca Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele ce reprezintă sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru luna iunie 2009 și semestrul al II-lea al anului 2009.
Prin admiterea acțiunii, Procurorul al Direcției Naționale Anticorupție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ au fost obligați să solicite Ministerului Finanțelor suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009, fost obligat Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite să aloce în favoarea DNA sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009, și obligat Procurorul șef al DNA în calitate de ordonator secundar de credite la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009.
Conform dispozițiilor art. 131 și art. 132 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Potrivit art.4, alin 4, teza I și II din OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, "procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Direcției Naționale Anticorupție se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Având în vedere aceste prevederi legale, dar și dispozițiile art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, și art. 35, Ministerul Finanțelor Publice, care prevăd că, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern, curtea constată că cererile de chemare în garanție sunt întemeiate.
Mai mult, în ceea ce privește executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în conformitate cu prevederile art.1 din OG 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Iar conform art.4 alin.1 și 2 din OG 22/2002, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art.47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Pentru aceste considerente, curtea va admite cererea de chemare în garanție formulată de DNA și cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, urmând ca Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele ce reprezintă sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru luna iunie 2009 și semestrul al II-lea al anului 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Admite în parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, și,toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în P, str.-.-. nr.257, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiPROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1,--81,PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 5,-.
Anulează Decizia nr.207/7.07.2009 emisă de Procurorul șef al DNA.
Obligă Procurorul șef al DNA și Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ să solicite Ministerului Finanțelor suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009.
Obligă Ministerul Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor menționate anterior prevăzute în bugetul Ministerului Public pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% în semestrul al II-lea al anului 2009.
Obligă Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ să aloce în favoarea DNA sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009.
Obligă Procurorul șef al DNA la plata către reclamanți a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferente semestrului al II-lea al anului 2009 și pentru luna iunie 2009.
Respinge cererile de anulare a adreselor nr.-/18.06.2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și nr.1330/C/18.06.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ ca inadmisibile.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de DNA și cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, urmând ca Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea emiterii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele ce reprezintă sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru luna iunie 2009 și semestrul al II-lea al anului 2009.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
8 ex/16.12.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
