Anulare act administrativ . Decizia 2353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 2353
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Ungureanu Doina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele - pârâte COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, PRIN PREȘEDINTE - PREFECTUL MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1702 din data de 16.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, fiind consemnate in incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă di prezenta, cand Curtea, pentru a acorda posivilitatea părților de a depune concluzi scrise, a amanat pronunțarea pentru astăzi 16 noiembrie 2009, cand a hotarat următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 1702 din data de 16.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. - s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului Municipiului B și Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, anulat deciziile nr. 2280/14.11.2008 și nr. 2598/16.12.2008 emise de și Hotărârea nr. 2547/28.09.2005 emisă de Comisia Locală a Municipiului de aplicare Legii nr. 9/1998 și a obligat pârâtele să emită hotărârea de acordare de despăgubiri pentru bunurile abandonate de antecesorul reclamantului, bunuri enumerate în situația de avere imobiliară rurală și Declarațiune pentru defunctul și deciziei de validare pentru această hotărâre.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin hotararea nr. 2547/28.09.2005 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998- depusa la fila 41 dosar, au fost admise, in parte, pretentiile privind acordarea compensatiilor banesti formulate de reclamanta lordan - in calitate de mostenitoare a defunctului G, pentru bunurile acestuia din urma trecute in proprietatea statului bulgar. In cuprinsul acesteia s-a aratat ca valoarea totala a compensatiilor, stabilite in baza referatelor privind calculul compensatiilor si a Raportului Comisiei tehnice de evaluare si consemnata in proces verbal este de 2.631,73 lei pentru pravalie rurala si atelier fierarie 1,2 ha porumb diferenta de valoare intre locuinta si dependinte abandonate si locuinta si dependinente primite in tara ca despagubire.
Impotriva acestei hotarari, reclamanta a depus la parata contestatie la data de 02.11.2005 aratand ca nu s-au acordat despagubiri pentru toate bunurile abandonate iar bunurile primite de antecesorul sau nu au fost primite cu titlu de despagubiri ci doar in folosinta.
Ulterior, prin decizia nr. 2598/16.12.2008 s-a validat hotararea nr. 2547/28.09.2005 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru suma de 8.765,05 lei majorandu-se suma iniatiala cu motivarea ca au avut loc erori de calcul.
Prin decizia nr. 2280/14.11.2008 emisa de parata s-a respins contestatia reclamantei retinandu-se ca s-au calculat corect valoarea despagubirilor doar pentru bunurile emnumerate in hotarare deoarece prin contractul de vanzare-cumparare din 1947 de la Arhivele Nationale Constanta rezulta ca defunct Gap rimit la colonizare un teren agricol de 9,50 ha,un imobil de 4 camere si dependinte si teren intravilan de 7000 mp.
Din cuprinsul documentelor pe care Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 le-a avut in vedere la stabilirea compensatuiilor rezulta ca potrivit situatiei de avere a Comisiei mixte romano - bulgare, autorul Gad etinut in Bulgaria 10 ha teren agricol, un imobil de 5 camere si dependințe, o prăvălie, un atelier fierărie si teren intravilan de 2400 mp si 1,20 ha recolte porumb.
Prin contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 08.03.1948 incheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul National al, in calitate de vanzator si autorul reclamantei G, in calitate de cumparator, acesta din urma dobandeste in proprietate, un teren agricol in suprafata de 9,50 ha, un imobil cu 4 camere, dependinte si teren intravilan in suprafata de 7.000 mp, in virtutea calitatii de "colonist", pretul fiind, potrivit contractului de 220.000.lei, urmand a se achita fara dobanda de catre colonistul cumparator sau de urmasii, in termen de 10 ani incepand cu 1 ianuarie 1950.
Prin decretul nr. 553/1953 s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate dar erau datorate statului R de catre colonistii evacuati din D de Sud, drept pret, pentru terenurile si constructiile primite de acesti a potrivit contractelor incheiate in baza Legii nr. 766/1941.
In acest context apreciaza Tribunalul in speta autorul reclamantului si al intervenientilor, a fost "scutit" de catre legiuitor sa mai achite ratele datorate prin contractul de vanzare cumparare, pana la implinirea celor 10 ani stabiliti potrivit contractului. Totusi, in ceea ce priveste ratele deja achitate de catre colonistii beneficiari ai decretului, in speta de catre autorul reclamantului si al intervenientilor, pe parcursul celor 6 ani, respectiv 1948-1953, legiuitorul nu aduce nici o precizare sub aspectul acestora, motiv pentru care, in aprecierea caracterului "oneros" al acestui act pretul achitat ramane dobandit de vanzator, in absenta unei prevederi legale exprese de restituire.
Apararea paratei in sensul ca din verificarile efectuate se constata ca lipseste mentiunea platii pretului din cuprinsul contractului de vanzare cumparare si nu exista nici ștampila "achitat" pe acest act sau alte dovezi de apreciere a platii pretului (desi in alte acte din acea perioada exista _ situatie care nu doar ca excede cadrului procesual, dar nici nu se poate retine spre coroborare)Tribunalul o inlatura de la dosar, constatand ca peste cuprinsul unui act nu se poate aprecia, in conditiile in care acesta nu a fost contestat sub aspectul clauzelor stabilite de catre nici o parte.
Mai mult, fiind de natura insasi a contractului de vanzare cumparare, stabilindu-se atat pretul cat si termenele de plata nu este necesar, ca peste cuprinsul acestei clauze privind conditiile de plata sa se stipuleze "achitat", functionand prezumtia simpla de "plata a pretului", in conditiile stabilite in continutul contractului.
Tribunalul retine ca lamurirea "peste cuprinsul clazelor contractuale" a platii efectuate de autorul reclamantului si al intervenientilor excede pricinii, aplecare paratei spre interpretarea clauzelor contractuale, chiar si peste ceea ce cuprinde actul constituind un impediment spre corecta si legala sa solutionare.
Pentru cele aratate se constata ca valoarea totala a compensatiilor ce trebuie stabilita prin referatul privind calculul compensatiilor si a Raportului Comisiei tehnice de evaluare trebuie sa fie pentru bunurile abandonate de antecesor in Bulgaria nu se poate retine ca scaderea contravaloarea bunurilor cumparate de antecesor in tara. Aceste bunuri cumparate nu au fosț acordate ca si despagubiri in 1948 pentru bunurile abandonate.
Astfel urmeaza ca la emiterea noii decizii si a hotararii sa se aiba in vedere valoarea compensațiilor pentru bunurile menționate în situația de avere imobiliară rurală si din declaratiune a autorului reclamantei încheiată la 7.09.1940.
Instanta de fond a mai invocat dispozitiile art. 1 din legea nr. 554/2004, art. 2 lit o din aceeasi lege.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Comisa Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reprezentată prin Președinte - Prefectul Municipiului care a solicita admiterea recursului, modificarea sentintei recurate.
Sentința civilă nr. 1702/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în soluționarea dosarului nr- este netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond nu s- pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive Comisiei Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Instanța de fiind, în mod greșit a înțeles că odată cu anularea Deciziilor nr. 2280/14.11.2008 și nr. 25987/16.12.2008 să anuleze Hotărârea nr. 2547/28.09.2005.
Astfel, potrivit legislației in vigoare, in speță conform art. 7 alin. 2 din Legea nr.9/1998, republicată, "În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală. " iar potrivit art. 7 alin. 4,Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, În termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativa tribunalului În raza căruia domiciliază solicitantul."
În consecință actele administrative supuse controlului judecătoresc în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, republicată, sunt doar hotărârile comisiei centrale, în speță Deciziile nr. 2280/14.11.2008 și nr. 2598/16.12.2008, emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu și Hotărârea nr. 2547/28.09.2005 adoptată de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Conform dispozițiilor legale în vigoare, în urma emiterii unei noi decizii a Autoritătii Naționale pentru Restituirea Proprietăților în baza Sentinței Civile nr. 1702/06.05.2009, Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este obligată să adopte o nouă hotărâre care va respecta noua decizie.
In drept, a invocat dispozitiile art.299 și următoarele din codul d e procedură civilă, pe prevederile Legii nr.9/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, cu modificările și completările ulterioare.
A formulat recurs si parata care a invocat faptul ca din situatia de avere a Comisiei mixte romano-bulgare, reiese ca autorul Gh. a abandonat in Bulgaria 10 ha teren agricol, un imobil compus din 5 camere si dependinte, o pravalie, un atelier de fierarie si un teren intravilan in suprafata de 2400. si p. 1,20 ha recolte de porumb.
In baza contractului de vanzare-cumparare din 1947 solicitat de serviciul nostru Directiei Judetene a Arhivelor Nationale Constanta prin adresa nr. 12590/26.09.2008 s-a constatat ca autorul a primit la recolonizare (la stabilirea in tara) un teren agricol in suprafata de 9,5 ha, un imobil compus din 4 camere si dependinte (hambar si un porumbar) si un teren intravilan in suprafata de 7000 mp. in comuna, jud. Constanta.
De asemenea este foarte important de retinut faptul ca in cuprinsul art. 1 din lege se mentioneaza ca "cetatenii romani, prejudiciati in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit in continuare tratat, au dreptul la compensatiile stabilite potrivit prezentei legi, in masura in care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile - constructii si terenuri - pe car le aveau in proprietate in judetele si, ceda Bulgariei, precum si pentru recoltele neculese de porumb, -soarelui ". Continutul acestui articol defineste fara echivoc obiectul despagubirii care in opinia legiuitorului dar si in opinia noastra nu poate excede limitelor prejudiciului.
Asadar, consideram ca aceste reparatii se pot acorda numai in conformitate cu prevederile art.3 din Legea nr.9/1998 potrivit carora "in cazul in care, anterior, cei indreptatiti au fost despagubiti partial, in bani sau in natura, pentru prejudiciile suferite in urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, in limitele stabilite la art. 2".
Potrivit contractelor de vanzare-cumparare incheiate intre colonisti si statul R diferentele neachitate reprezentand datorii ale colonistilor catre stat urmau a fi esalonate in 10 rate anuale egale incepand cu noiembrie 1950.
In data de 23 decembrie prin Decretul 553/1953 s-a hotarat anularea sumelor datorate in masura in care nu au fost achitate.
Din contractul de recolonizare incheiat in anul 1947 intre statul R si colonistul reies in mod evident drepturile si obligatiile ce revin partilor contractante.
Astfel punctul 14 prevede că:
"Subsemnatul colonist, declar ca prin semnarea acestui contract, am luat in posesiune imobilul si locul de casa aratate si descrise la punctul a), b), si c), recunosc exactitatea intinderii si renunt la orice pretentiune in viitor de Statul R si ma oblig sa respect toate conditiile impuse prin legea asupra colonizarii din 25 Aprilie 1940 si prin acest contract".
Recurenta a mai precizat ca prin Decizia nr. 2598/16.12.2008 a fost validata Hotararea nr. 2547/28.09.2005 emisa de catre Institutia Prefectului Municipiului B acordandu-se compensarii banesti beneficiarei in cuantum de 8.765,05 RON. A aratat totodata ca valoarea compensatiilor a fost majorata intrucat s-au constatat erori de calcul cu privire la terenul agricol.
În consecință, a solicitat se se dispuna modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii anulări Deciziei nr. 2598/16.12.2008.
În drept, si-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, cu modificările și completările ulterioare, G nr. 753/1998 modificată și completată prin nr.HG 1277/2007, nr.OUG 25/2007.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul paratei COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 este nefondat.
Aceasta parata are calitate procesuala pasiva deoarece atunci cand instanta cenzureaza deciziile emise de in baza legii nr. 9/1998 in baza art. 7, cenzureaza implicit si hotararile comisiilor judetene.
Cu atat mai mult se retine ca parata are calitate procesuala pasiva atunci cand instanta se pronunta si asupra legalitatii hotararii comisiei.
In speta instanta de fond a anulat si hotararea nr. 2547/28.09.2005 emisa de aceasta recurenta parata, iar o astfel de anulare nu putea fi dispusa daca nu s-ar fi chemat in judecata si Comisia Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998.
Si hotararea acestei parate este un act administrativ, parata este o autoritate administrativa, astfel incat in mod corect s-a apreciat ca are calitate procesuala pasiva in cauza.
Daca nu ar fi fost citata in cauza nici nu ar fi fost obligata sa respecte hotararea instantei, pentru ca nu ar fi fost parte in proces.
Ca urmare se constata nefondat recursul paratei Comisia Municipiului B pentru aplicarea legii nr. 9/1998 si in baza art. 1 si 2 din legea nr. 554/2004 si art. 7 din legea nr. 9/1998 il va respinge ca atare.
Recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente.
In mod corect instanta de fond a retinut existenta contractului de vanzare cumparare incheiat la data de 08.03.1948 incheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul National al, in calitate de vanzator si autorul reclamantei G, in calitate de cumparator, acesta din urma dobandeste in proprietate, un teren agricol in suprafata de 9,50 ha, un imobil cu 4 camere, dependinte si teren intravilan in suprafata de 7.000 mp, in virtutea calitatii de "colonist", pretul fiind, potrivit contractului de 220.000.lei, urmand a se achita fara dobanda de catre colonistul cumparator sau de urmasii, in termen de 10 ani incepand cu 1 ianuarie 1950, precum si a decretului nr. 553/1953 prin care s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate, dar care erau datorate de catre colonistii evacuati din D de Sud drept ret.
Tot corecta este si retinerea ca autorul reclamantei a fost scutit de legiuitor sa mai achite ratele datorate.
Gresita este insa retinerea instantei de fond in sensul ca ar fi fost achitate rate aferente acestui contract, fara sa aiba nici o dovada in acest sens.
Mai mult daca existau rate achitate trebuia facuta o evaluare a acestora si a bunurilor ce au facut obiectul contractului si astfel din valoarea despagubirilor trebuia scazuta partea pentru care autorul reclamantei a fost scutit.
Prin urmare este total eronata obligarea paratelor de a emite hotarari si respectiv decizii prin care sa se includa in valoarea compensatiilor taote bunurile mentionate in situatia de avere si declaratiunea autorului reclamantei din 1940.
Este insa gresita si dispozitia de anulare a deciziilor emise de, deoarece pe de o parte nu s-a facut nici o dovada a achitarii unor rate aferente contractului incheiat in 8.03.1948 incheiat intre Statul R, prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul National al, in calitate de vanzator si autorul reclamantei G, in calitate de cumparator, iar pe de alta parte instanta de fond nu a retinut contextul istoric in care a fost emis Decretul nr. 553/1953, starea economica a tarii dupa cel de-al doilea razboi mondial, starea de ocupatie, foametea existenta si prin urmare lipsa banilor care ar fi putut face posibila achitarea unor rate din contractul sus indicat.
De altfel sarcina probei in privinta achitarii unor rate aferente contractului nu poate reveni decat reclamantei, deoarece doar aceasta poate face dovada unui fapt pozitiv, si nu paratei care nu poate face dovada faptului negativ al neachitarii sumelor reprezentand rate aferente contractului din 1948.
Asadar sunt gresite retinerile instantei de fond referitoare la interpretarea clauzelor contractului, deoarece instanta nu era chemata sa interpreteze clauzele contractului ci doar sa constate daca indiferent de denumirea contractului sumele aferente acestuia au fost achitate sau nu de catre autorul reclamantei si prin uraare daca direct sau indirect autorul reclamantului a beneficiat de compensatii pentru bunurile abandonate in Bulgaria.
Trebuia avut in vedere si caracterul reparator al legii in baza caruia a fost incheiat contractul din 1948.
de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul si in baza textelor de lege invocate si a art. 299 si urmatoarele, 3041cod procedura civila, va admite recursul acesteia si in baza art. 312 cod procedura civila va modifica in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge aactiunea precizata si completata formulata de reclamanta ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Municipiului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în B, B-dul - - nr. 47, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1702 din data de 16.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales în B, B-dul - nr. 43, -. A,. 8,. 39, sector 3 și intimata - pârâtă Instituția Prefectului Municipiului B, cu sediul în B, B-dul - - nr. 47, sector 5, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată și completată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 16.11.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Ungureanu Doina
