Anulare act administrativ . Decizia 2479/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2479
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței numărul 1868 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL prin avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP D lipsind intimații pârâți Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL arată că la momentul importului au fost îndeplinite toate formele legale de către exportator, așa cum rezultă din acte.
Solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În subsidiar, solicită admiterea în parte a acțiunii în sensul și exonerarea de la plata amenzii.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DGFP D solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1868 din 30 septembrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr.10/05.02.2008, emisă de DGFP D, s-a respins contestația reclamantei - INTERNAȚIONAL SRL
În perioada supusă controlului, reclamanta a efectuat prin birourile vamale C și Târgu - J, un nr. de 19 operațiuni vamale de import - mărfuri second hand - în baza declarațiilor vamale de import, menționate în anexa 1 la procesul-verbal de control din 19.12.2007, mărfurile fiind importate din Germania, beneficiind la import de un regim preferențial.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că mărfurile nu sunt originare, în sensul prevederilor Protocolului 4 anexa la Acordul European și, ca atare, nu pot beneficia de regimul preferențial.
În urma controlului "a posteriori" efectuat asupra dovezilor de origine, administrația vamală germană a comunicat faptul că exportatorii nu au prezentat documente pentru a se dovedi originea preferențială a mărfurilor acoperite de respectivele dovezi de origine.
În acest fel, culpa contestatoarei este stabilită în baza verificării făcute de autoritatea vamală germană și în conformitate cu prevederile legale, respectiv art.3 lit.s din Legea 141/1997 - Codul vamal și art.40 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, declarația vamală semnată de importator având valoarea unei declarații pe propria răspundere, în ceea ce privește, printre altele, autenticitatea documentelor anexate, plasarea mărfurilor sub regim preferențial.
Dovada că mărfurile importate nu sunt originare, o constituie adresele nr.63600/15.11.2007 și 65282/15.11.2007 emise de Autoritatea Vamală Germană.
Apărarea reclamantei, în sensul că obligația privind întocmirea documentelor revenea exportatorului, s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta, prin declarațiile date pe propria răspundere, a acceptat că mărfurile importate sunt originare, fapt însă contrazis de Autoritatea Vamală Germană.
Totodată, reclamanta a contestat și cuantumul sumei de 92.919 lei, pentru o faptă neimputabilă, arătând că vinovăția aparține exportatorilor.
S-a reținut că drepturile vamale de import s-au calculat pe baza elementelor de taxare aflate în vigoare la data nașterii datoriei vamale conform art.148 din Legea 141/1997 - Codul Vamal și conform art.237 alin.1 din Legea nr.86/2006 - de aprobare a Codului Vamal, fiind aplicabile și dispozițiile art.17 și 21 din Protocol.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL.
Se arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că mărfurile importate de contestatoare nu sunt originare, în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul European, și ca atare nu pot beneficia de regimul preferențial.
Mai arată curenta că la data importurilor, conform actelor justificative, lucrătorii biroului vamal au acordat liber de vamă, în urma controlului fizic și documentar și s-a stabilit că marfa importată este cea declarată și cuprinsă în documentele însoțitoare ale declarațiilor vamale de import,iarîn atare condiții nu există nicio culpă imputabilă societății din punct de vedere al respectării dispozițiilor art.40, respectiv art.45 din HG 1114/20012, obligațiile privind întocmirea documentelor ce stabilesc originea mărfurilor revenind în totalitate exportatorului.
Precizează recurenta că instanța de fond nu a dat nicio relevanță faptului că Autoritatea Vamală din Germania nu menționează de ce a apreciat că mărfurile nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului 4, iar bunuri care sunt fabricate exclusiv în Germania sunt considerate ca nefăcând parte din comunitatea europeană.
Intimatele nu au depus întâmpinări, deși au fost citate cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Reclamanta a importat mărfuri second-hand iar în baza dovezilor de origine a beneficiat de un regim tarifar preferențial fiind scutită de plata taxelor vamale, accize și comisioane.
La controlul ulterior, Autoritatea Vamală Română a solicitat relații, cu privire la originea mărfii, iar cu adresele nr.63600/15.11.2007 și nr.65282/15.11.2007, Autoritatea Vamală Germană, a comunicat că mărfurile furnizate de către exportatorul IMPORT EXPORT INTERNAȚIONAL Germania și de către exportatorul EXPORT, Germania nu sunt originare, în sensul prevederilor Protocolului 4, anexă la Acordul European și astfel nu pot beneficia de regimul preferențial prevăzut de acord.
În conformitate cu art. 16 din Protocolul nr. 4 ratificat de România prin OUG nr. 192/2001, bunurile importate din țările membre ale Uniunii Europene beneficiază de facilități vamale, dacă importatorul prezintă organului vamal un certificat de circulație al mărfurilor EUR 1 sau declarație pe factură dată de exportator.
Potrivit art. 105, 106 și 107 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, preferințele tarifare stabilite prin acordurile ori convențiile internaționale se acordă la depunerea certificatului doveditor al originii mărfurilor, iar în cazul în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realității datelor din dovada de origine, poate solicita autorității emitente a certificatului, verificarea acestuia, urmând ca, în situația în care acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, să ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale, prin întocmirea de acte constatatoare.
Prin actele constatatoare, taxele vamale și comisionul vamal se stabilesc cu ocazia controlului ulterior, iar TVA-ul se determină în raport de acest moment, baza de impozitare constituind-o aceste taxe și nu cele de la momentul efectuării importului, în acel moment s-a apreciat că nu se datorează taxe.
Ca urmare, dobânda și penalitățile se stabilesc tot raportat la momentul controlului ulterior.
Prin înlăturarea beneficiului scutirii acordate pentru produsele originare din Comunitate, exigibilitatea dobânzii și penalităților calculate, se raportează la data stabilirii datoriei prin actele constatatoare întocmite și nu la data importului definitiv, cum greșit au procedat organele vamale.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va admite recursul declarat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, va odifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va anula decizia nr.10 din 5 februarie 2008, emisă de DGFP D, decizia pentru regularizarea situației nr.40057 din 19 decembrie 2007, emisă de C și procesul verbal de control nr.40054 din 19 decembrie 2007 încheiat de, în ceea ce privește majorările de întârziere.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței numărul 1868 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și anulează decizia nr.10 din 5 februarie 2008, emisă de DGFP D, decizia pentru regularizarea situației nr.40057 din 19 decembrie 2007, emisă de C și procesul verbal de control nr.40054 din 19 decembrie 2007 încheiat de, în ceea ce privește majorările de întârziere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/30.06.2009
Jud.fond:.
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
