Anulare act administrativ . Sentința 250/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă numărul 250
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta, cu sediul în G,-, -. 1,. 6, jud. G, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, ambele cu sediul în-, jud. G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G consilier juridic și pentru Administrația Finanțelor Publice G consilier juridic, lipsă fiind reclamanta G,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind reprezentanții pârâtelor nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul autorității pârâte G solicită pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar respingerea acțiunii ca nefondată.
Reprezentantul autorității pârâte G depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și oral, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta G în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G - și Administrația Finanțelor Publice G -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 3929/26.05.2008, a deciziei de impunere fiscală cu același număr și în consecință recunoașterea dreptului său la deducere a TVA înregistrat în contabilitatea proprie.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că prin Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere contestate, au fost stabilite obligații suplimentare în contul impozitului pe profit suma de 12.105 lei și accesorii de 5.606 lei precum și TVA pentru care s-a refuzat rambursarea în sumă de 703.960 lei prin neacordarea dreptului de deducere plus accesorii în sumă de 5.394 lei. În opinia reclamantei greșit s-a apreciat că cheltuielile cu diferența de curs valutar în sumă de 95.044 lei nu ar fi deductibile. Organele de control au omis să facă o corectă evaluare a gradului de îndatorare care în realitate ar fi fost zero. Astfel în mod greșit în raportul de inspecție fiscală s-a apreciat că deductibilitatea se limitează doar la cheltuielile aferente împrumuturilor pe termen, contrar dispozițiunilor art. 23 alin. 3 din Codul fiscal. Așa fiind, greșit au fost calculate datoriile sale fiscale, precum și accesoriile acestora.
În privința deducerii TVA, conform propriei documentații reclamanta a achiziționat mărfuri de la firmele furnizoare cu documente valabile, a căror autenticitate nu era obligată să o verifice. Împrejurarea că aceste firme au fost declarate inactive nu-i este imputabilă iar organele de control nu au făcut o verificare corectă a acestora, limitându-se doar să constate inactivitatea lor.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere fiscală nr. 3929/26.05.2008, din care rezultă că în sarcina acesteia au fost stabilite obligațiile fiscale menționate mai sus.
Mai rezultă din Decizia nr. 83/7.08.2008 a G că a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva celor două acte de impunere fiscală.
Prin întâmpinare, autoritățile pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciindu-se ca fiind corectă interpretarea dată de organele fiscale potrivit căreia reclamanta nu ar beneficia de deductibilitate pentru TVA aferent cheltuielilor diferențelor de curs valutar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
În privința impozitului pe profit, curtea apreciază corectă aprecierea organelor de control fiscal, atât în privința cuantumului sumelor datorate cât și în ceea ce privește corecta aplicare a legii.
cheltuielilor aferente diferențelor de curs valutar este stabilită de art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit acestui text, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Potrivit aceluiași text, prin capitalul împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare. De asemenea, ar. 23 alin. 3 menționează că în cazul în care gradul de îndatorare este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt nedeductibile. Or, calculele efectuate de către reclamantă, potrivit căreia gradul de îndatorare ar fi fost zero nu au avut în vedere toate elementele de determinare prevăzute de art. 23 sus citat, atâta vreme cât aceasta, la fila 2 din acțiune l-a menționat ca fiind un raport dintre sume zero împrumutate și capitalul propriu, fără a menționa însă și sumele înregistrate în balanțele anuale ca fiind și realitatea operațiunilor înscrise în documentele prezentate debite către terți.
În ceea ce privește TVA, din verificările încrucișate efectuate cu ocazia controlului s-a constatat că documentele prezentate de reclamantă nu sunt valabile. Potrivit verificărilor întreprinse de către B, rezultă că societățile cu care aceasta a efectuat tranzacții erau declarate inactive cu mult înainte de perioada verificată, în care reclamanta a pretins că ar fi achiziționat mărfuri. În acest fel, nu s-a putut constata legalitatea și realitatea operațiunilor înscrise în documentele prezentate, acestea pe bună dreptate fiind înlăturate de către organele fiscale.
Cum reclamanta nici în cursul judecății nu a produs contra dovezi în acest sens, Curtea apreciază că sunt justificate constatările din Raportul de inspecție fiscală. Așa fiind, Curtea apreciază că sumele în privința cărora au fost stabilite obligații suplimentare în sarcina reclamantei au fost corect determinate, astfel încât urmează să respingă ca nefondată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în G,-, -. 1,. 6, jud. G, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE, ambele cu sediul în-, jud. G, având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./22.02.2010
Dact. 5 ex./ 22.02.2010
Comunicat 3 ex./23.02.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
