Anulare act administrativ . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.251
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, B-dul 1 - 2.. 6B,. 18, Județ B, împotriva sentinței nr. 1363 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații pârâții DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, -, nr. 209, Județ B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, nr. 17.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 22 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile: reclamantul, Direcția Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentului și întâmpinări din partea intimatelor Direcția Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice, cât și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr.-/18.04.2008, cu obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3098 lei, cu plata dobânzii legale aferente sumei de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că în luna februarie 2008 importat un autoturism marca Opel Astra, an de fabricație 2004, adus din Franța, stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul a arătat că în temeiul art.2141- 2143din Codul Fiscal înmatricularea autoturismului său a fost condiționată de plata unei taxe speciale de primă înmatriculare în cuantum de 3.098 lei, taxă pe care a achitat-o dar pe care o consideră nelegală deoarece prin aplicarea ei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru automobilele aduse din statele membre E în scopul reînmatriculării în România, față de situația în care automobilele deja înmatriculare în România nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și reînmatriculării lor pe teritoriul altui stat membru
Reclamantul a susținut că pe lângă evidentul caracter discriminatoriu al acestei taxe este evident și aspectul protejării indirecte a vânzării de autoturisme autohtone sau al celor străine care se vând direct prin filialele sau reprezentanțele marilor firme producătoare sau care comercializează automobile străine. Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepute numai pentru autoturismele înmatriculare în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după introducerea acestora în țară.
Astfel, diferența de aplicare a taxei introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Pentru termenul din 27.10.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul micșorării câtimii obiectului cererii de la suma de 3098 lei la suma de 1106 lei.
Arată reclamantul că după formularea acțiunii, în urma apariției nr.OUG50/2008 prin care s-a prevăzut o procedură de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare și noua taxă de poluare, i-a fost restituită suma de 1992 lei, dar întrucât el a achitat taxa specială în temeiul art.2141- 2143Cod Fiscal în vigoare la acea dată, este îndreptățit să solicite restituirea integrală a sumei achitate, respectiv și a sumei de 1106 lei.
În cauză pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B iar actul contestat a fost emis de aceasta.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietari unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
A mai arătat pârâta că în contextul apariției OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantului i-a fost restituită suma de 1992 lei, prin noul act normativ legiuitorul dispunând restituirea în parte a taxelor achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, actul atacat
neconstituind un act administrativ în sensul art.1 din Legea nr.544/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât plata taxei s-a făcut în baza unor dispoziții legale imperative, în vigoare la data efectuării plății, iar în prezent, ca urmare a apariției OUG nr. 50/21.04.2008, legiuitorul a prevăzut procedura legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare și noua taxă de poluare pentru autovehicule, astfel încât nici sub acest aspect nu se justifică restituirea integrală a taxei.
Prin sentința nr.1363/24.11.2008, Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de către pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că atât B cât și G- B se află în subordinea MEF iar în privința excepției inadmisibilității acțiunii, actul atacat are natura unui act administrativ fiscal putând fi supus controlului judiciar atât în temeiul Legii 554/2004 cât și a Codului Fiscal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.-/18.04.2008, reclamantul a achitat suma de 3098 lei, cu titlu de taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Se motivează că, această taxă specială a fost încasată în temeiul disp. art.
2141-2143din Codul Fiscal și în urma apariției OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantului i s-a restituit suma de 1992 lei din cuantumul taxei totale de 3098 lei.
În final, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, taxa ce a rămas nerestituită acestuia fiind datorată în temeiul unui act normativ nou ce reglementează taxa de poluare.
Împotriva sentinței nr. 1363/24.11.208, Tribunalului Buzăua formulat recurs reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea recursului, acesta învederează că prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-au încălcat dispozițiile art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art.1 alin.4 din Codul Fiscal și art. 4 alin.2 pct.37 din HC 495/2007.
Astfel, recurentul precizează că a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143din Codul Fiscal, în vigoare la acea dată, iar nu în temeiul OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, astfel încât se consideră îndreptățit să solicite restul sumei achitate de acesta și nerestituite, respectiv suma de 1106 lei, iar nu doar a diferenței dintre suma achitată și taxa de poluare pentru autovehicule.
Un prim motiv de recurs este acela că Ordonanța de urgență nr.50/2008 nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modificarea Codului Fiscal, de la 1.07.2008, nefiind abrogate dispozițiile art. 2141-2143din Codul Fiscal, care continuă să-și producă efectele juridice, instituindu-se numai o taxă de poluare.
Un alt motiv de recurs este acela că art.11 din OUG nr.50/2008 este
inaplicabil litigiilor care au ca obiect restituirea sumelor calculate în perioada
01.01.2007-30.06.2008, încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 01.01-2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic.
Ca atare, recurentul precizează că statul român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în întreaga perioadă cuprinsă între 01.01.2007 și 30.06.2008, iar persoanele care și-au înmatriculat autoturismele în această perioadă, au făcut acest lucru în temeiul reglementărilor în vigoare în această perioadă, achitând taxa stabilită potrivit art. 2141-2143din Codul Fiscal. Pe cale de consecință, recurentul învederează că, este îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Un ultim motiv de recurs este acela că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este discriminatoare, deoarece se aplică diferit unor situații juridice identice, fără a exista o justificare obiectivă pentru acest lucru.
În final, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul de a se dispune anularea actului administrativ fiscal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1106 lei, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare nelegal achitate, actualizate cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
Intimatele au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând în esență că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate, diferența reprezentând taxa datorată în temeiul OUG nr.50/2008 primind instituirea taxei de poluare.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În data de 18 aprilie 2008, recurentul a achitat Trezoreriei Municipiului B suma de 3098 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu chitanța nr. -, seria -, ca urmare a achiziționării unui autoturism adus din Franța, stat membru al UE, în vederea reînmatriculării în România.
Această taxă a fost percepută de organele fiscale în baza art. 2141-2143din Codul Fiscal, reprezentând o taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele de ocazie înmatriculate în alt stat membru al UE.
Ulterior și anume la în data de 8.09.2008, cu înștiințarea de restituire nr. 22471, s-a restituit reclamantului suma de 1992 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxă de poluare.
Așadar, în sarcina sa a mai rămas de plată doar taxa de poluare, reglementată prin OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Potrivit art. 11 din actul normativ de mai sus, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ian.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza
procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Ca atare s-a dat eficiență acestui act normativ, prin care s-a stabilit necesitatea achitării unei taxe de poluare, aferente și perioadei 1.01.2007- 30.06.2008, fiind compatibilă cu normele comunitare.
Astfel, potrivit înscrisului de fila 34 dosar ( nr. 5899/26.06.2008 a Reprezentantei Permanente a României de pe lângă UE ) taxa de poluare a autovehiculelor este conformă cu criteriile comunitare, iar legiuitorul a înțeles să reglementeze expres instituirea acestei taxe și pentru perioada 1.01.2007-30.06.2008, textul de lege nefiind declarat neconstituțional.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.312(1) pr.civ. Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul de reclamantul, domiciliat în B, B-dul 1 - 2.. 6B,. 18, Județ B, împotriva sentinței nr. 1363 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimații pârâții DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, -, nr. 209, Județ
B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, nr. 17.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - -, - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. DR
Tehnored. DL
2 ex./26.02.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
