Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 250/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.250
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ cu sediul în B, str. -,. 11 D-E, Județul B, împotriva sentinței nr.1341 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, și intervenienta toți cu domiciliul ales în B, str. -,. 11 D-E, Județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic - pentru recurenții-reclamanți, G, -, -, -, și reprezentându-i, potrivit delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Direcția de Muncă și Protecție Socială B și intimații-reclamanți, -, - și intervenienta -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, arată că îi reprezintă pe toți intimații recurenți din prezenta cauză în acest sens depune la dosar împuternicirea de reprezentare și concluzii scrise semnate de toți intimații recurenți, după care invocă excepția tardivității depunerii recursului precizând că recurenta a înregistrat recursul la Tribunalul Buzău peste termenul de 15 zile, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 4.12.2008, iar recursul a fost formulat după expirarea termenului, respectiv la 23.12.2008.
Față de această situație, solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea față de dispozițiile art. 137 pr.civ. urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii și față de dispozițiile art.301 pr.civ. rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, G, -, -, -, -, -, funcționari publici și foști funcționari publici în cadrul B, au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului emis de pârâtă cu numărul 2347 din 7.07.2008, prin care s-a refuzat acordarea drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani ce reprezintă aceste suplimente în proces de 25 % din salariul de bază, începând cu 21.04.2003, sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea aceleiași pârâte să respecte în continuare prevederile art. 31 alin.1.lit.c și d din Legea nr.188/1999, în sensul acordării și pe viitor a acestor drepturi până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au sau au avut calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei, drepturile solicitate sunt prevăzute de art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, însă aplicarea prevederilor legale a fost suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004, și OG nr.2/2006, iar această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, o astfel de interpretare ar echivala cu o abrogare a reglementărilor în cauză, suspendarea fiind doar o cauză ce împiedică temporar exercițiul dreptului, art. 53 și 38 din Codul Muncii prevăzând că drepturile salariale nu pot fi restrânse în mod abuziv, iar salariații nu pot renunța la aceste drepturi.
Printr-o cerere separată depusă împreună cu cererea principală, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în condițiile Legii nr.142/1998, pentru perioada ianuarie 2003- decembrie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la plata efectivă, întrucât au solicitat angajatorului acordarea tichetelor de masă, acesta cu adresa nr. 2320 din 7.07.2008 le-a comunicat că nu se poate acorda contravaloarea acestor tichete, întrucât în bugetul instituției nu au fost incluse sumele necesare.
La data de 15.10.2008, numita - a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând ca pârâta să fie obligată să îi acorde aceleași drepturi solicitate de reclamanți, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cererea de intervenție fiind admisă în principiu prin încheierea din 17.10.2008.
Prin întâmpinarea depusă la 16.09.2008, pârâta a solicitat respingerea acțiunilor ca neîntemeiate, întrucât, pentru perioada 2004-2006, prevederile art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, iar pentru anii 2007-2008 nu au fost prevăzute aceste sume în fondul de salarii, în ceea ce privește drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2007, s-a arătat că în bugetele instituțiilor publice nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.1341 din 14.11.2008, prin care a admis acțiunea reclamanților în parte, respectiv a obligat pe pârâta B să plătească fiecărui reclamant suplimentul postului în proces de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 21.04.2003 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la data plății efective, a respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor, a obligat aceeași pârâtă să plătească fiecărui reclamant sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2007 actualizate în raport de același indice de inflație calculat de la data scadenței și până la cea a plății efective. Hotărârea instanței de fond, respectiv practicaua, considerentele și dispozitivul au fost îndreptate prin încheierea din Camera de Consiliu din 10.12.2008, în sensul că a fost inclusă în cuprinsul acestora și reclamanta, care are o astfel de calitate, prin semnarea cererilor de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că, în conformitate cu art. 40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, acordarea drepturilor ce decurg din lege din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, este obligația angajatorului, reclamanții sunt funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu Legea nr188/1999 și au dreptul să primească cele două sporuri reglementate de art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea privind statutul funcționarului public, aceștia nu au primit sporurile respective, cum a recunoscut pârâta prin întâmpinare, B neavând o justificare de utilitate publică pentru această îngrădire. Prima instanță a apreciat că, deși prevederile legale au fost suspendate în mod succesiv prin art. 44 din OUG nr.92/2004 și art. 48 din OG nr.2/2006, această măsură nu echivalează cu înlăturarea drepturilor, niciun act normativ nu conține vreo referire cu privire la desființarea drepturilor, acestea sunt câștigate, derivate dintr-un raport de muncă, nu pot fi anulate prin actele normative de suspendare, aceste drepturi au calitatea de bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, astfel că, pârâta are obligația să plătească fiecărui reclamant cele două suplimente de la data solicitării și până la data pronunțării hotărârii, însă nu și pentru viitor, întrucât creanța nu îndeplinește cele trei condiții prevăzute de lege, respectiv nu este certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la contravaloarea tichetelor de masă, aceeași instanță a reținut că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și cele din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice ce încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi alocații individuale de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, reclamanții și intervenienta sunt funcționari publici într-o instituție bugetară, aveau și au dreptul să primească alocația de hrană lunară, sub forma tichetelor de masă, împrejurarea că actul normativ nu prevede obligația în sarcina angajatorului de acordare a tichetelor de masă, nu echivalează cu împrejurarea că reclamanții nu au un astfel de drept, iar faptul că au fost sau nu prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, nu are relevanță, în condițiile în care pârâta are obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta DMIS B, solicitându-se admiterea căii de atac, casarea sentinței civile nr.1341/2008, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-a arătat că pentru perioada 2004-2006, prevederile art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, referitoare la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate, sume cu această destinație nu au fost aprobate în fondul de salarii, nefiind prevăzute nici sume cu destinația - acordare tichete de masă -.
Prin întâmpinarea depusă la 22.01.2009 intimații-reclamanți și intervenientă au solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect, prima instanță a acordat cele două suplimente în procente de câte 25% din salariul de bază, prin neacordarea acestor drepturi, intimații fiind prejudiciați.
În ședința publică din 16.02.2009, oral și prin concluziile scrise, intimații au invocat excepția tardivității promovării recursului, arătându-se că acesta a fost înregistrat la Tribunalul Buzău peste termenul legal de 15 zile (fila 5,6 și 62).
În conformitate cu art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac de prisos, în tot sau în parte, analizarea pe fond a pricinii, astfel că, va cerceta excepția tardivității promovării căii de atac.
Potrivit art. 301 pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile ce curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen fiind imperativ, legal și absolut, ce se calculează pe zile libere, conform art. 101, alin.1 pr.civilă, neintrând în calcul ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește.
În cauza de față, hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtei la 4.12.2008, conform dovezii de primire aflată la fila 156 dosar fond, de la această dată începe să curgă termenul de 15 zile calculat pe zile libere, ce s-a împlinit la 20.12.2008, recurenta a depus cererea de recurs la Tribunalul Buzău pe data de 23.12.2008, dată la care se împlinise termenul prevăzut de art. 301 pr.civilă.
Având în vedere că recurenta pârâtă a promovat calea de atac a recursului, după împlinirea termenului imperativ, legal și absolut de 15 zile prevăzut de art. 301 pr.civilă, Curtea constată că excepția tardivității invocată de către intimați este întemeiată, urmând să o admită și pe cale de consecință, să respingă recursul ca tardiv formulat, nemaiimpunându-se cercetarea pe fond a motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimați.
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtulDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂcu sediul în B, str. -,. 11 D-E, Județul B, împotriva sentinței nr.1341 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, și intervenienta toți cu domiciliul ales în B, str. -,. 11 D-E, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.02.2009
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
