Anulare act administrativ . Decizia 2512/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr. 2512
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
*************
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I-PENTRU ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 543 din data de 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă PREPARARE SRL-ȚĂNDĂREI
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 23 noiembrie 2009, fiind consemnate in incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amanat pronunțarea pentru astăzi 30 noiembrie 2009, cand a hotarat următoarele.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. -, reclamanta " PREPARARE" în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I si ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA I, a solicitat anularea deciziei nr.323/19,12.2008 emisă de DGFP ca urmare a contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat la 13.10.2008 si deciziei de impunere privind drepturile fiscale suplimentare de plată nr.880/13.10.2009.
Reclamanta a contestat la DGFP I suma totală de 35987 lei din care:
- TVA de plata - 28.602 lei;
- majorări de întârziere aferente TVA - 3.688
- impozit pe profit - 2.730
- majorări de întârziere aferente impozit pe profit - 917
Prin decizia nr.323/10.12.2008 s-a desființat în parte decizia de impunere nr.5880/13.10.2008, pentru suma de 2730 lei,impozit pe profit și majorările de întârziere aferente acestei sume.
In motivarea cererii sale reclamanta precizează că a fost verificată de inspectori fiscali din cadrul Activității de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP I, cu privire la calcularea și înregistrarea obligațiilor către buget fiind întocmit raportul de inspecție fiscală încheiat la 13.10.2008,
Diferența în sumă de 28.652 lei reprezentând TVA necolectată provine din neîntocmirea facturilor fiscale și de prestări servicii,în baza contractelor încheiate aferente anului 2007,menționându-se că s-au încălcat prev. art.155 al. 1 Cod fiscal din Legea nr.571/2003- privind Codul Fiscal căruia "persoana impozabilă care efectuează o prestare de servicii trebuie să emită factură fiscală către beneficiar, cel mai târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a luat naștere faptul generator al taxei și art.129 al.4 lit. din același act normativ care stipulează că, sunt asimilate prestări de servicii, serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile prestate pentru uzul altor persoane.
In ceea ce privește asertiunea organului fiscal în sensul că reclamanta trebuia să factureze prestări de servicii, se arata ca un asemenea punct de vedere se poate susține numai în condițiile existenței unor contracte de prestări servicii și efectuarea lor efectivă,aspect care nu se regasete în speta In conformitate cu al.49 lit. din Codul d e procedură fiscală, organul fiscal trebuia să dovedească în condițiile art.1169 cod procedură civilă că au existat încheiate contracte de prestări servicii. Reclamanta,începând cu 01.12.2007 și până la data promovării acțiunii nu a avut încheiate contracte de prestări servicii cu alte societăți în calitate de beneficiară. Or,neavând încheiate contractele de prestări servicii, nu avea cum să factureze contravaloarea acestor servicii.
Pârâta DGFP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata,aratand ca reclamanta a avut încheiate două contracte de prestări servicii din 08.01.2007, încheiate cu " PREPARARE" și contractul nr.2 din 15 mai 2007 încheiat cu SRL
In baza acestor contracte organul de inspecție fiscală a procedat la stabilirea diferența taxei pe valoarea adăugată necalculată în cuantum de 28.652 lei, conform specificațiilor din cele două contracte menționate, având în vedere că nu au fost întocmite facturi lunare de prestări servicii. Ulterior efectuării controlului și solicitării inspectorilor fiscali foilor colective de prezență, cărțile de muncă și atribuțiile fiecărui angajat din cadrul societății, reclamanta a depus și actele adiționale la contractele nr.1 și 2 la care s-a făcut referire în precedent, acte adiționale ce au avut ca unic scop rezilierea contractelor de prestări servicii. In aprecierea pârâtei, faptul că aceste acte adiționale nu au fost prezentate inițial sau împreună, ca și anexe la contractele de prestări servicii, rezultă că acestea au fost încheiate ulterior desfășurării activității de control.
In ceea ce privește contestarea sumei de 2983 lei, din aceasta contestându-se numai suma de 2730 lei,pârâta precizează că aceasta este compusă din 2753 lei-cheltuieli nedeductibile ce nu sunt realizate în scopul realizării de venituri impozabile, încălcându-se astfel prev. Cap.1.25 cu privire la impozitul pe profit,iar 253 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile cu majorări de întârziere încălcând prev. art.21(4) lit. din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentinta civilă nr.543/F/28.05.2008,Tribunalul a admis actiunea, a constatat ca reclamanta nu datorează obligațiile fiscale suplimentare către bugetul statului în sumă de 32.340 lei reprezentând și majorări de întârziere șaa nulat Decizia nr.323 din data de 10 decembrie 2008, Raportul de inspecție fiscală din data de 13 octombrie 2008 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.880 din data de 13 octombrie 2008.
Totodata,a luat act că pentru sumele de 2.730 lei reprezentând impozit pe profit și 917 lei majorări de întârziere aferente, reclamanta a fost scutită de plată ca urmare a soluționării contestației prin decizia nr.323 din data de 10 decembrie 2008.
S-a dispus obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 1.000 lei onorariu expert.
Pentru a pronunta acesta solutie,Tribunalul a retinut ca,în perioada 05.09.2003 - 30.06.2009, reclamanta a fost verificată de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Publice Tăndărei,verificare materializată prin raportul de inspecție înregistrat sub nr.- /13.10.2008 și decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată nr.880/13.10.2008.
Reclamanta formulat contestație împotriva acestor acte administrative, pentru suma totală de 35.987 lei. Prin decizia nr.323/10.12.2008, s-a desființat în parte decizia de impunere nr.880/13.10.2008 pentru suma de 2730 lei,reprezentând impozit pe profit și majorările de întârziere aferente acestei sume.
In condițiile art.201 Cod procedură civilă,tribunalul, prin încheierea de ședință din data de 05.02.2009,a încuviințat proba cu expertiză financiar contabilă cu urmatoarele obiective:
- să se stabilească dacă organul fiscal, în conformitate cu prev. art.40 din OG nr.92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală,a administrat mijloace de probă cu înscrisuri, din care să rezulte și să facă dovada că, începând cu data de 01.12.2007, reclamanta, în calitate de prestator, a avut încheiate contracte de prestări servicii;
- dacă răspunsul la prima întrebare este nu, să se precizeze dacă cheltuielile cu personalul, înregistrate în evidența contabilă începând cu data de 01.12.2007, sunt cheltuieli nedeductibile în conformitate cu prev. art.21 al.4 lit. din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată și completată prin Legea nr.343/2006,
- având în vedere răspunsurile la întrebările nr.1 și 2, să se precizeze dacă reclamanta trebuia sau nu să factureze prestări de servicii;
- în funcție de răspunsurile la întrebările 1,2 și 3,să se stabilească, începând cu data de 01.12.2007, care sunt obligațiile de plată sau nu,reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente TVA pe care reclamanta le datorează sau nu bugetului de stat;
- dacă suma totală de 35.987 lei este datorată sau nu de reclamantă cu titlu de TVA de plată,impozit pe profit și majorări de întârziere aferente acestor obligații; în caz afirmativ să se stabilească întinderea acestor obligații.
Din actele dosarului, rapoartele de expertiză financiar contabile,omologate de instanță, răspunsul la obiectivele raportului de expertiză formulate de expert și expertul parte, tribunalul a reținut că reclamanta nu a datorat această sumă pentru perioada controlată.
Mai reține tribunalul că în perioada 01.12.2007 - 30.06.2008, reclamanta nu a înregistrat venituri, iar cheltuielile ocazionate de plata salariilor au fost posibile datorită creanțelor pe care reclamanta le-a avut de încasat în contul prestări servicii aferente anterior datei de 01.12,2007, facturate și înregistrate la capitolul venituri, la acea dată.
Pârâtele au formulat recurs împotriva sentintei anterior mentionate,
În motivare,recurentele au aratat ca hotararea instantei de fond este lipsita de temei legal, a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, conform art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civila.
Astfel,se sustine ca in mod gresit instanta de fond a stabilit in dispozitivul hotararii ca pentru sumele de 2.730 lei impozit pe profit si 917 lei majorari de intarziere aferente impozit pe profit reclamanta a fost scutita de la plata ca urmare a solutionarii contestatiei prin decizia nr. 323/10.12.2008, iar in considerente a aratat ca in cauza nu au fost ridicate exceptii pentru a fi analizate in raport de prevederile art. 137 din Codul d e procedura civila.
In intampinarea depusa la dosarul cauzei, paratele au invocat la pagina 4 exceptia lipsei de interes a actiunii cu privire la capatul de cerere privind impozit pe profit si accesorii,în conditiile în care organul de solutionare a contestatiei a desfiintat partial actul administrativ atacat pentru suma de 2730 lei, reprezentand impozit pe profit, urmand ca organul de inspectie fiscala sa stabileasca corect baza de impunere, sa precizeze in noul act administrativ pe care il va incheia componenta si provenienta sumei de 2730 lei, motivul de fapt si temeiul de drept pentru care a fost stabilit. Totodata s-a stabilit ca, in urma reanalizarii impozitului pe profit contestat in suma de 2730 leii pentru care a fost desfiintat partial actul administrativ atacat, se vor recalcula si majorarile de intarziere aferente acestuia
Solutia instantei privind TVA si accesorile este apreciata de catre recurente ca neîntemeiata,de vreme ce societatea a avut incheiate 2 contracte de prestari servicii.Avand in vedere ca nu au fost întocmite facturi lunare de prestari servicii,organul de inspectie fiscala a procedat la calculul diferentei de 28.652 lei taxa pe valoare adaugata necolectata, conform specificatiilor din cele doua contracte mentionate mai sus,
In data de 26.10.2008, organul de inspectie fiscala a solicitat contestatorului, prin adresa nr. -, sa-i puna la dispozitie copii de pe foile colective de prezenta, cartile de munca si atributiile fiecarui angajat din cadrul societatii. Urmare acestei adrese, PREPARARE depune si Actele aditionale nr. I si 2, din care rezulta ca au fost reziliate contractele de prestari servicii cu cele doua societati, contracte ce au fost mentionate mai sus.
Avand in vedere faptul ca actele aditionale nr.1 si 2 /26.11.2007, privind rezilierea contractelor de prestari servicii(incepand cu data de 01.12.2007) nu au fost prezentate organului de control in sustinere la intocmirea raportului de inspectie fiscala nr. 403.246/13.10.2008 si implicit la intocmirea deciziei contestate, se apreciaza ca acestea au fost încheiate ulterior finalizarii actului de control.
Pentru aceste considerente, organul de inspectie fiscala, in baza art. 155 alin. I din Legea nr. 571/2003 si art. 67 din OG nr. 92/2003, a determinat prin estimare veniturile aferente prestarilor de servicii care se presupune ea s-au efectuat si pe perioada lunii decembrie 2007 si trimestrele I si II 2008, perioada pentru care societatea a platit salarii si contributii.
Analizand recursul reclamantelor,avand în vedere si dispozițiiile art.304 ind.1 proc.civ,Curtea constata ca este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Solutia instantei de fond în sensul că a luat act reclamanta a fost scutita de plata sumei de 2730 de lei reprezentand impozit pe profit,respectiv 917 lei,reprezentand majorari de întarziere,ca urmare a solutionarii contestatiei sale împotriva titlului de creanta reprezentat de decizia nr.880/13.10.2009,nu se înscrie printre cele susceptibile a fi pronuntate de instanta de contencios administrativ,conform art.18 din Legea 554/2008.
Într-adevar potrivit articolului anterior mentionat(1) Instanța, soluționând cererea la care se referăart. 8alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Mai mult,organul fiscal investit cu solutionarea contestatiei nici nu a analizat pe fond criticile SC PREPARARE SRL cu privire la faptul stabilirii în sarcina sa a debitului în cuantum de 2730 de lei reprezentand impozit pe profit,respectiv 917 lei,majorari de intarziere,ci,fata de imprejurarea ca in raportul de inspectie fiscala si anexele acestuia "nu se regasesc componenta si documentele pe baza careia a fost determinata",a dispus desfiintarea partiala a actului,conform art.216(3) proc.fiscala care stipuleaza caPrin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
De altfel,aceasta parte a deciziei nici nu a facut obiectul contestatiei la instanta de contencios administrativ,ci exclusiv acea parte privind sumele datorate cu titlul de TVA si majorari aferente,astfel cum rezulta din întreaga motivare a actiunii reclamantei.
Din aceasta perspectiva,apare cu evidenta ca nu se poate sustine lipsa de interes a reclamantei în formularea cererii.
Curtea constata, de asemenea, ca solutia de anulare a raportului de inspectie fiscala din data de 13.10.2008 este nelegala,un astfel de capăt de cerere fiind inadmisibil pentru considerentele ce vor fi aratate.
Astfel, inadmisibilitatea unei actiuni poate interveni numai atunci cand dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau cand conditiile de admisibilitate ale caii procedurale exercitate nu sunt indeplinite in raport cu reglementarea legala, situatii regasite in cauza.
Din aceast punct de vedere,apare ca inadmisibila actiunea privind anularea procesului-verbal de inspectie fiscala, intrucat acesta nu are natura unui act administrativ fiscal, astfel cum este definit prin OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala. Potrivit dispozițiilor art.14 alin. (1) dinOG 92/2003, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Asadar, actul administrativ apare ca fiind exteriorizarea vointei interne a unui organ al administratiei publice de a produce in mod direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii. Pentru a fi in prezenta actului administrativ, manifestarea autoritatii administratiei publice trebuie a fie expresa, neindoielnica in a schimba ceva din ordinea juridica existenta pana in momentul manifestarii ei,delimitandu-se,astfel,de operatiunile tehnico-administrative.
In cauza,procesul-verbal de inspectie nu da nastere prin el insusi la vreo obligatie fiscala in sarcina reclamantei,ci este un act premergator deciziei de impunere, pe care o fundamentează.
Asa fiind,instanta de contencios administrativ nu poate dispune anularea acestuia,ci,în conformitate cu art 18 alin.2 din Legea 554/2004,poate analiza legalitatea operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
Pe de altă parte,Curtea retine ca solutia instantei de fond în sensul anularii deciziei nr.323/10.12.2008 si a deciziei de impunere privind obligatiile suplimentare de plata nr.880/13.10.2008,în privinta debitului în cuantum de 32.340 lei,reprezentand TVA,precum si a celui în cuantum de 3688 lei,reprezentand majorari de întârziere aferente,este legala si temeinica.
În acest sens se retine ca la stabilirea sumelor anterior mentionate,organul fiscal a avut în vedere cele două contracte de prestarii servicii-contractul nr.1 din 09.01.2007 încheiat cu SC MATERIAL SRL,respectiv contractul nr.2/15.05.2007 încheiat cu SC SRL.
Avand în vedere ca reclamanta nu a întocmit facturi lunari pentru serviciile prestate în baza celor două contracte amintite,a fost calculata diferenta de taxa pe valoare adaugata necolectata,baza de impunere fiind estimata conform celor prevazute în cuprinsul contractelor.
,dispozițiile legale în vigoare permit organului fiscal un astfel de demers,astfel cum rezulta din dispozițiile art.67 din OUG 92/2003,însă,în cauza,acesta nu a avut în vedere împrejurarea ca cele două contracte au fost reziliate,astfel cum rezulta actele aditionale nr.1/26.11.2007,respectiv 2/26.11.2007,prin care se stipula fara echivoc data rezilierii acestora,respectiv 01.12.2007.
Asa fiind,apare cu evidenta nelegalitatea stabilirii de catre organul fiscal a obligatiei de plata a TVA,începând cu data de 01.12.2007.
Simpla împrejurarea ca actele aditionale anterior mentionate nu au fost prezentate cu ocazia controlului efectuat la societatea reclamanta,nu permite,prin ea însăsi, concluzia ca acestea au fost încheiate ulterior finalizarii actului de control.
Aceasta cu atat mai mult,cu cat actele aditionale au primit numar de înregistrare la societatea reclamanta,iar faptul înregistrarii la o altă data decat aceea precizata in cuprinsul lor nu a facut obiectul cercetarii organelor abilitate de lege.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,în temeiul art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 proc.civ,Curtea va admite recursul,va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei si va anula în parte decizia nr.323/10.12.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și decizia de impunere nr.880/13.10.2008 în privința sumei de 32.340 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente,urmand a respinge capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală ca inadmisibil.Totodata,va menține dispozițiile privitor la plata cheltuielilor de judecată (onorariu expert) de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I-PENTRU ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 543 din data de 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, in dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă PREPARARE SRL-ȚĂNDĂREI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că,
Admite în parte acțiunea reclamantei PREPARARE SRL-ȚĂNDĂREI, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I-PENTRU ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
Anulează în parte decizia nr.323/10.12.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și decizia de impunere nr.880/13.10.2008 în privința sumei de 32-340 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală.
Menține dispozițiile privitor la plata cheltuielilor de judecată (onorariu expert) de către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tr.B-09
Jud.SG
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Patraș Bianca Laura, Ion
