Anulare act administrativ . Decizia 2518/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2518
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 2295 din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Biroul Notatului Public și pârâtul.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, avocat pentru intimatul reclamant Biroul Notarului Public și avocat pentru intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul reclamant Biroul Notarului Public solicită respingerea recursului, conform motivelor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr. 30 reprezentând onorariul de avocat.
Avocat pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2295 din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamantul BIROUL NOTARULUI PUBLIC, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și.
A fost anulată decizia nr. 101/2008 emisă de DGFP D și decizia nr. 27951/29.02.2008 și raportul de inspecție fiscală cu același număr în ceea ce privește diferența impozit pe venit din transferul proprietății imobiliare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul, tribunalul a considerat-o neîntemeiată, fiind nevoie ca hotărârea să-i fie opozabilă acestuia, având în vedere raportul juridic existent între părți.
Prin decizia nr. 27951/2008 și raportului de inspecție fiscală cu aceeași dată, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 49753 lei cu titlu de impozit pe venitul din transferul proprietății imobiliare, precum și suma de 34032 lei, majorări de întârziere.
Prin decizia nr. 101/2008 a DGFP Daf ost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale enumerate mai sus.
S-a stabilit de organele de control că pentru perioada 01.01.2006-31.12.2006, reclamanta a calculat eronat impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, oferind ca exemplu situația pârâtului.
S-a arătat că nu este întemeiată critica reclamantei în sensul că nu există motiv pentru reverificarea tranzacției respective, atâta vreme cât dispozițiile art. 105 alin. 3 din Codul d e proc. fiscală prevăd situația de excepție în care se poate decide reverificarea unei anumite perioade.
De asemenea, s-a arătat că nu este întemeiată nici invocarea dispozițiilor art. 771alin. 3 deoarece acesta este prevăzut de OUG 110/2006 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, deci ulterior perioadei vizate de control.
Instanța constată însă că în mod corect notarul a reținut și calculat impozitul la tranzacția efectuată având în vedere valoarea de piață a imobilelor tranzacționate, suma având la bază raportul de constatare și evaluare tehnică din 01.03.2006 întocmit de.
Astfel, construcția respectivă nu era terminată pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 771alin. 4 lit. c) în sensul că "valoarea de bază pentru construcții noi reprezintă costul acestora la data realizării dovedit prin raportul de expertiză la care se adaugă valoarea terenului aferent".
Reclamanta a făcut aplicarea art. 151 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal care statuează că "pentru construcțiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză care va cuprinde valoarea construcției neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părți, dar nu mai puțin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condițiile legii."
La actele anexă ale tranzacției imobiliare respective se află raportul de evaluare întocmit de expertul autorizat, precum și lista lucrărilor neefectuate.
Organul de inspecție fiscală a avut în vedere valoarea declarată prin formularul "declarație privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizației de construire în cazul persoanelor fizice și juridice potrivit Legii 571/2003 rep".
Instanța de fond a apreciat că, ulterior procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 16.11.2005 este emisă Anexa 2 din care rezultă lucrările ce mai trebuie efectuate având termen pentru finisare 16.02.2006.
Raportul de constatare și evaluare tehnică din data de 01.03.2006 întocmit de arată situația reală a imobilului, în sensul că această construcție nu era terminată.
Conform art. 77, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003, în vigoare la data de 20.01.2006, " venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
(1) Sunt supuse impozitării veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de orice fel și terenul aferent acestora, care se înstrăinează în termen de până la 3 ani inclusiv, de la data dobândirii, precum și veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de orice fel, fără construcții, dobândite după 1 ianuarie 1990.-
(2) Valoarea de bază a bunurilor imobile prevăzute la alin. (1) în funcție de modalitatea de dobândire, se stabilește avându-se în vedere: -
c) pentru construcțiile noi, costul acestora la data realizării, dovedit prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii, la care se adaugă valoarea terenului aferent, stabilită în condițiile prezentei legi".
În consecință s-a arătat că în mod greșit a reținut organul de soluționare a contestațiilor că valoarea de circulație a imobilului precizată în raportul menționat are în vedere valoarea de piață a acestuia, fără a reflecta costul construcției noi, potrivit art. 77, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 deoarece notarul public a aplicat în mod corect dispozițiile legale referitoare la construcțiile neterminate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În primul rând, în ceea ce privește încadrarea construcției care a făcut obiectul tranzacției în categoria construcțiilor neterminate, s-a arătat că lucrările la care se face referire în raportul de expertiză sunt lucrări de finisare ("pardoseala este nefinisată", "imobilul prezintă instalație de apă și canalizare dar fără racord".) și nu lucrări care să împiedice recepția la terminarea lucrărilor, astfel că imobilul din speța de față era la data tranzacției o construcție terminată, nouă.
S-a precizat și că a fost întocmit în data de 16.11.2005 procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor prevăzut de Legea nr. 50/1991, conform acestuia lucrările fiind executate conform proiectului și autorizației de construire.
Raportat dispoziții legale cuprinse în art. 37 alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 50/1991 și art. 1 și 3 din HG nr. 273/1994 s-a arătat că din momentul întocmirii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fără obiecțiuni, imobilul este o construcție nouă, finalizată, asupra căreia se pot efectua intervenții pentru finisare fără însă ca acestea să ducă la concluzia că imobilul ar fi neterminat.
În aceste condiții, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 771alin. 4 lit. c din Codul Fiscal în vigoare la data de 20.01.2006.
S-a subliniat și faptul că raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cauză nu se referă la costul construcției la data realizării ci la valoarea de circulație (de piață) a imobilului, valoare care nu poate și nu trebuie să fie avută în vedere la calculul valorii de bază.
În lipsa unui raport de expertiză care să răspundă acestui obiectiv "în mod corect și legal organul de control s-a raportat la valoarea reală a construcției, valoare declarată de către una din părțile contractante prin formularul "declarație privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizației de construire în cazul persoanelor fizice și juridice." întocmită în data de 16.11.2005 (data recepției și nu data eliberării autorizației cum eronat se susține), respectiv 116.389 lei.
Raportat la această valoare de bază, organul fiscal a stabilit diferențele suplimentare de impozit pe venit și accesoriile legale, calculele nefiind în nici un fel contestate de către petenta din prezenta speță.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
La data de 24.04.2009 intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D-C deoarece notarul a aplicat în mod corect dispozițiile legale referitoare la construcțiile neterminate.
În acest sens s-a arătat că recurenta însăși apreciază că ".din momentul întocmirii procesului-verbal de recepție, la terminarea lucrărilor, fără obiecțiuni, imobilul este o construcție nouă, finalizată", neluând în considerare faptul că formularul însuși de proces-verbal de recepție, la punctul 4.2 prevede - cantitatea de lucrări care nu au fost executate - și care în speță sunt enumerate expres în Anexa 2.
Anexa 2 la Procesul-verbal de recepție enumeră expres lucrările neexecutate, care nicidecum nu pot fi apreciate, ca fiind considerate finisaje (finisajele nu constituie o categorie de lucrări care să privească recepția finală a unei construcții și pentru care în niciun caz nu se acordă de către comisia de recepție termen de executare, acestea fiind lucrări de estetică, de finețe care nu se referă la funcționalitatea construcției.)
În speță acest termen a fost stabilit la 90 zile.
De altfel Anexa 2, prevede expres la punctul 3 ca lucrare ce urmează a fi executată (pe lângă celelalte) " finisaje", deci celelalte lucrări, neexecutate și menționate în Anexa 2 și în raportul de expertiză, nu sunt și nu pot fi considerate finisaje, ci elemente care definesc funcționalitatea și folosința imobilului.
Astfel nu poate fi folosită o construcție fără racordare la utilități, fără compartimentare (fără ziduri interioare), fără hidroizolație, fără dotări sanitare și electrice, etc.
La actele anexă care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166/2006 se află raportul de expertiză, întocmit de un expert autorizat, conform prevederilor legale în vigoare, la acea dată, pe cheltuiala vânzătorului-respectiv a contribuabilului.
S-a invocat și că perioada supusă controlului și pentru care s-a emis decizia de impunere, a mai fost verificată la un control anterior, iar atunci organul de control nu a considerat că suntem în situația unui calcul greșit, respectiv în situația vânzării unei construcții noi și nu a unei construcții neterminate.
S-a susținut și că în mod greșit recurenta invocă faptul că instanța de fond nu trebuia să aibă în vedere raportul de expertiză, întocmit cu ocazia încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166/2006, în condițiile în care în art. 771, lit. e, al. 3, din Codul fiscal în vigoare la data de 13 martie 2006, se prevede expres "pentru construcțiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea de bază se va stabili pe baza unui raport de expertiză, care va cuprinde valoarea construcției neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent, în condițiile legii, raport ce se va întocmi pe cheltuiala contribuabilului, de un expert autorizat."
Deci nu se prevede în lege, nici valoarea construcției din autorizație și nici valoarea de piață, pe care notarul trebuia să o aibă în vedere la încheierea tranzacției.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În raport de actele și lucrările dosarului se constată că în mod temeinic instanța de fond a constatat că notarul public la care s-a realizat tranzacția imobiliară a făcut aplicarea art. 151 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal care statuează că "pentru construcțiile neterminate, la înstrăinarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiză care va cuprinde valoarea construcției neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de părți, dar nu mai puțin decât valoarea stabilită pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiză va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în condițiile legii."
Raportul de expertiză impus de dispozițiile legale mai sus citate a fost întocmit de către expert ing. și din acesta rezultă că la data acestuia imobilul evaluat nu putea fi reținut ca o construcție finalizată.
În acest sens din raportul de expertiză se reține că la acea dată imobilul nu era racordat la apă și canalizare, pardoseala interioară nu era finisată, lipsea compartimentarea și tocăria interioară precum și obiectele sanitare.
De asemenea și din procesul verbal de recepție nr. -/16.11.2005 invocat prin motivele de recurs, rezultă aceeași împrejurare în sensul că la dat încheierii acestui proces verbal se impunea completarea pardoselilor imobilul neavând nici: balustradă la scară, hidroizolație la terasă, jgheaburi și burlane, obiecte sanitare și accesorii electrice.
De altfel chiar prin motivele de recurs se recunoaște că imobilul poate fi considerat o construcție finalizată din momentul semnării procesului verbal de recepție fără obiecțiuni, ori în cauză la întocmirea procesului verbal de recepție a lucrării au existat obiecțiuni, în sensul celor precizate în paragraful precedent și cuprinse în anexa 2 la procesul verbal de recepție a lucrării.
Prin urmare în cauză fiind aplicate în mod corespunzător dispozițiile art. 151 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal în vigoare la data încheierii tranzacției, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, în speță se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 2295 din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Biroul Notatului Public și pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
25 Mai 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
