Anulare act administrativ . Decizia 2611/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2611
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
XXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 3 2008, privind recursurile formulate de pârâtele SC ALBĂ C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR și C, împotriva sentinței nr. 1491 din data de 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 3 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ca face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.1491/25 iunie 2008 Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC" Albă" SRL și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții C, SC ALBĂ"SA C, Primăria Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1511/05.07.2005 încheiat de pârâte.
În motivare, instanța a reținut, în ce privește excepțiile invocate, că reclamanții justifică interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, dat fiind că aceștia au solicitat reconstituirea în natură cu privire la imobilul în litigiu, iar reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe invocarea unei nulități absolute (încălcarea unor norme imperative ale legii), iar nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană.
A reținut instanța că prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr. 4470/22.04.2005, înscris sub semnătură privată, încheiat între pârâta C și pârâta SC Albă SRL, s-a convenit vânzarea spațiului comercial situat în municipiul C,-, -asa Albă, în suprafață desfășurată de 450,65 mp. din care utilă 346,65 mp. și a terenului aferent în indiviziune în suprafață de 88,05 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare garantat cu ipotecă, autentificat sub nr. 1511/05.07.2005, încheiat între Municipiul C, prin administrator Consiliul Local C, reprezentat de C, și pârâta SC Albă SRL, s-a convenit vânzarea spațiului comercial situat în municipiul C,-, -asa Albă, jud. D, în suprafață utilă de 352,65 mp.
În privința întemeierii acțiunii formulate de către reclamanți pe dispozițiile art. 21. alin. 5 din Legea 10/2001, instanța constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză.
Reținând dispozițiile art. art. 24 alin. 1 și 2 di Legea 550/2002, instanța reține că textul de lege dispune că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu încălcarea dispozițiilor alin. 1 sunt lovite de nulitate absolută, dată fiind formularea textului care sugerează incidența nulității absolute.
Faptul că reclamanții au formulat cerere de reconstituire în natură cu privire la spațiul comercial cu privire la care s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 393/20.04.2007, pronunțată de către Tribunalul Dolj, aflată în apel la Curtea de APEL CRAIOVA, astfel încât se constată că nu este finalizată procedura de restituire cu privire la imobilul în litigiu, procesul fiind pendinte.
Justificarea pârâtei conform căreia contractele au fost încheiate în baza sentinței civile nr. 779/08.12.2003, pronunțată de către Tribunalul Dolj, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care s-a dispus completarea listei spațiilor comerciale și de prestări servicii cu imobilul situat în C, str. -, nr. 1, -asa Albă, și declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare a acestui imobil în conformitate cu prevederile Legii 550/2002, nu este întemeiată de vreme ce această sentință nu este opozabilă reclamanților care nu au luat parte la judecarea cauzei ce s-a finalizat cu pronunțarea acestei hotărâri judecătorești.
Totodată, în art. 3 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 se prevede că,laart. 3alin. (1) lit. b) din lege sintagmaasociați ai persoanei juridicese va considera ca având semnificația și de "acționari la persoana juridică", deoarece altfel ar însemna o abordare restrictivă care ar viza numai asociații din cadrul unei societăți cu răspundere limitată (regimul unor astfel de societăți nu era reglementat în perioada vizată - 1948) sau al unei societăți în participațiune. Textul se va corobora și cu prevedereaart. 31alin. (3), (4) și (6) din lege, care face referire la "acțiuni" (deci nu la "părți sociale" sau "aporturi"), astfel încât, în raport de aceste prevederi legale, trebuia suspendată procedura în baza Legii 550/2002.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr. 4470/22.04.2005, ce constituie înscris sub semnătură privată, încheiat între pârâta C și pârâta SC Albă SRL, s-s constatat că acest contract este lovit de nulitate absolută și în raport de prevederile art. 2 din Legea 54/1998, în vigoare la data încheierii contractului de către părți, ulterior abrogată prin Legea 247/2005 (în prezent constituind art. 2 alin. 1 din titlul X), care prevedea obligativitate încheierii unui contract autentic în cazul în care se transmitea dreptul de proprietate cu privire la terenuri, în speță fiind înscrisă în contractul sub semnătură privată și înstrăinarea terenului aferent spațiului comercial, în indiviziune, în suprafață de 88,05 mp. neprocedându-se la autentificarea contractului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 23.07.2008 pârâta SC Albă SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că instanța de fond, în considerente, a copiat susținerile invocate de reclamanți prin precizarea la acțiune formulată la data de 23.04.2008, fără a-și exprima o argumentație proprie și fără a face vreo referire la apărările formulate, respectiv excepțiile invocate.
S-a mai susținut că au fost ignorate dispozițiile sentinței nr.779/08.12.2003 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.32/18.01.2008 a Curții de APEL CRAIOVA.
Aceste hotărâri au analizat toate aspectele invocate de reclamanți prin acțiunea precizată, iar opozabilitatea hotărârilor este "erga omnes", neputân- du-se reveni la dispozițiile cuprinse în acestea.
Cât privește motivarea referitoare la nulitatea absolută a vânzării terenului, aceasta este străină de natura cauzei, întrucât nici contractul de vânzare-cumpărare și nici cererea de nulitate formulată de reclamanți nu fac vorbire de teren.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7,9 și 10 Cod pr.civilă.
La 29.08.2008 a fost formulat recurs de pârâta Primăria municipiului C, prin Primar, solicitând admiterea acestuia, hotărârea instanței de fond fiind nelegală.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a făcut greșit trimitere la dispozițiile art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.550/2002, cât timp vânzarea imobilului în litigiu s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare, ocazie cu care au fost analizate condițiile de legalitate, pentru încheierea contractelor de înstrăinare a imobilului conform dispozițiilor Legii 550/2002.
Sentința nr.779/08.12.2003 se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, prevăzută de art.1200 Cod civil, recurenta fiind obligată să o pună în aplicare, acționând cu bună-credință conform art.45 alin.2 din Legea 10/2001.
S-a mai arătat că instanța de fond a depășit cadrul procesual prin argumentația sa, acțiunea reclamanților fiind lipsită de interes.
O altă greșeală a instanței de fond constă în reținerea eronată a lipsei actului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, deoarece în acest sens există contract autentificat sub nr.1511/05.07.2005 la BNP.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 și 3041Cod pr.civilă.
La 11.09.2008 a fost înregistrat recursul pârâtei C, prin care a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.5 din Legea 10/2001, însă contractele au fost încheiate la 22.04.2005 și respectiv la 05.07.2007, înainte de introducerea acestor prevederi prin Legea 247/2005.
Contractele de vânzare-cumpărare au fost întocmite în baza sentinței nr.779/08.12.2003 a Tribunalului Dolj, iar susținerile reclamanților au fost cercetate cu ocazia pronunțării acesteia.
La 27.10.2008, reclamanții intimați, și au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor.
Prezentând situația de fapt și reluând argumentația din acțiunea precizată, intimații au arătat, față de recursul Primăriei Municipiului C, că aceasta este în eroare deoarece, prin sentința civilă nr.779/08.12.2003, nu a fost obligată să vândă imediat spațiul în litigiu, ci doar să declanșeze procedurile de vânzare, ocazie cu care procedura de vânzare trebuia suspendată de drept în baza art.24 din Legea 550/2002.
S-a mai arătat că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, că nulitatea instituită de art.24 alin.2 din Legea 550/2003 este o nulitate absolută expresă, care nu putea fi acoperită de dispozițiile art.45 alin.2 din Legea 10/2001, iar pârâtele nu au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cât privește excepția lipsei de interes, aceasta este eronat invocată, intimații având vocație la restituirea în natură a imobilului, iar instanța de fond reținând corect că, în cauză, fiind susținută nulitatea absolută, aceasta putea fi invocată de orice persoană interesată.
Un ultim argument se referă la faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4470/22.04.2005, s-a transmis dreptul de proprietate și nu au stabilit doar prețul și modalitatea de plată.
În ce privește recursul formulat de pârâta SC" Albă"SRL, s-a arătat că prima critică este nefondată, instanța de fond motivând temeinic hotărârea.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că hotărârile judecătorești invocate nu sunt opozabile reclamanților, iar analizarea argumentelor din acțiune și de primele instanțe a fost părtinitoare sau indusă în eroare de pârâți.
Un alt argument vizează faptul că între sentința nr.149/25.06.2008 a Tribunalului Dolj și sentința nr.779/2003 nu există nici identitate de obiect, nici de cauză, iar sentința nr.779/2003 nu are opozabilitate erga omnes, nefiind o hotărâre confirmativă sau constitutivă de drepturi, principiul inopozabilității fiind oricum prioritar efectului erga omnes.
A fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
La 28.11.2008 a fost depusă la dosar o completare la întâmpinare, față de recursul pârâtei C, arătând că instanța de fond nu a invocat ca principal temei al soluției dispozițiile art.24 alin.5 din Legea 10/2001, ci dispozițiile art.24 din Legea nr.550/2002.
Pe de altă parte, pârâta nu a fost obligată să vândă prin sentința nr.779/2003, ci doar să declanșeze procedurile de vânzare.
S-a solicitat respingerea și a acestui recurs, arătând că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse, în copie, decizia nr.277/16.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, Tablou de Acționari al Băncii Comerțului SA C din 31 1945, Decizia nr.1055/09.10.2008,pronunțată de Curtea Constituțională.
Părțile au depus la dosar și concluzii scrise.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursurile fondate, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.1491/25 iunie 2008 Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții SC" Albă"SA C, C și Primăria Municipiului C - Consiliul Local al Municipiului C, constatându-se nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.4470/22.04.2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1511/05.07.2005, încheiat de pârâte.
Soluția instanței este întemeiată pe dispozițiile art.24 alin.1 și 2 din Legea 550/2002, reclamanții formulând cerere de reconstituire în natură cu privire la imobilul în litigiu, dar și pe faptul că dispozițiile sentinței nr.779/08.12.2003 a Tribunalului Dolj nu era opozabilă reclamanților, care nu au fost părți în acest dosar.
S-a mai reținut că procedura vânzării trebuia suspendată în baza Legii 550/2002, iar, în ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.4470/22.04.2005 este lovit de nulitate absolută, întrucât prin acesta se transferă dreptul de proprietate asupra unui teren, iar în condițiile în care înscrisul nu este autentic, devin aplicabile dispozițiile art.2 din Legea 54/1998.
Pronunțându-se în acest mod instanța de fond a adoptat o soluție greșită.
Nulitatea absoluta este supusă unor reguli care împreună alcătuiesc regimul juridic al nulității.
Între regulile în care se concretizează regimul juridic al nulității absolute, alături de regula imprescriptibilității si de regula imposibilității acoperirii prin confirmare, este si aceea ca poate fi invocate de oricine are interes.
Având în vedere condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, mai precis condiția interesului prin care se înțelege folosul practic urmărit de cel care recurge la acțiunea civilă cu caracteristicile acestuia actual, personal și direct, rezultă că nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoana străină de actul juridic a cărui nulitate o solicită, precum și că persoana care invocă nulitatea absoluta trebuie să justifice un interes propriu, în sensul că să urmărească obținerea unui folos din constatarea nulității actului respectiv.
Or, reclamanții intimați nu au un interes actual, personal și direct în condițiile în care nu sunt îndreptățiți la restituirea în natura a imobilului.
Prin sentința 393 din 20 aprilie 2008 Tribunalul Dolja admis în parte contestația, a anulat dispoziția și a stabilit dreptul reclamanților intimați la despăgubiri în valoare totală de 1.640.364 RON pentru imobilul situat în C- ( Albă ) reprezentat de construcția compusă din copurile A, B și C cu subsol parter, trei etaje și mansardă.
Ulterior prin decizia 277 din 16 septembrie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul reclamanților intimați și a schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aflat sub construcție în suprafață de 1294,04. în valoare de 116.390 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței 393.
Prevederile Legii 10/2001 nu conferă reclamanților vocație la restituirea în natură a imobilului, ci doar dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, despăgubiri bănești, aspect ce rezultă din considerentele celor două hotărâri menționate mai sus.
Articolul 18 din /2001 stabilește regula acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite care au avut calitatea de asociat unic la persoana juridică proprietară a imobilului la data preluării abuzive cu excepția persoanelor îndreptățite care au avut calitatea de asociat unic sau au fost membri ai aceleiași familii.
Textul prevede deci posibilitatea restituirii în natură doar în cazul persoanelor îndreptățite care aveau calitatea de asociat unic al persoanei juridice proprietară a imobilului la data preluării abuzive sau erau membri ai aceleiași familii.
Banca Comerțului C, în calitate de persoană juridică a imobilului Albă înființată inițial ca afacere de familie, era la data preluării abuzive a imobilului societate pe acțiuni cu 251 de acționari, autorii reclamanților deținând pachetul majoritar, adică un procent de 68%.
Concluzia ce se impune în aceste condiții este aceea că imobilul nu a aparținut la data preluării abuzive unei societăți cu asociat unic și nici unei societăți a aceleiași familii.
Ca urmare, aprecierile instanței de fond in conformitate cu care legiuitorul a conferit sintagmei asociați ai persoanei juridice semnificația de acționari la persoana juridică și în acest context procedura se impunea a fi suspendată deoarece textul conferă vocație la restituire și reclamanților care se înscriau în categoria acționarilor, nu pot fi reținute.
În cauză, calitatea de acționari nu a fost în vreun fel contestată, însă reclamanții nu se află în ipoteza prevăzută ca excepție în articolul 18 din Legea nr. 10/2001, anume acționari membri ai aceleiași familii.
Cât privește suspendarea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 550/2002 acest aspect a fost discutat în cadrul procesului privind obligarea la vânzare, soluționat irevocabil prin sentința nr. 779/2003 a Tribunalului Dolj.
Prin sentința nr.779/08.12.2003 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a dispus completarea listei spațiilor comerciale și de prestări servicii cu imobilul situat în C,-, bloc " Albă" și declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare a acestui imobil, în conformitate cu prevederile Legii 550/2002.
În baza acestor dispoziții, pârâtele Municipiul C, Consiliul Local C și C au încheiat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1511/05.07.2005 la BNP -C, precum și contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr.4470/22.04.2005, încheiat între C și SC" Albă"SRL.
Toate argumentele invocate de reclamanții în cauza de față au fost avute în vedere de instanța ce a încuviințat vânzarea imobilului în litigiu.
Astfel, la pronunțarea sentinței nr.779/2003, instanța a reținut faptul că se impune vânzarea imobilului, deoarece persoanele ce au formulat notificare în baza Legii 10/2001 nu sunt îndreptățite la restituirea în natură conform dispozițiilor art.18 lit. a din Legea 10/2001.
Sentința nr. 779/2003, irevocabilă așa cum am arătat, creează o situație juridică ce trebuie recunoscută și respectată nu numai de părțile în litigiu față de care are putere de lucru judecat, ci și de orice subiect de drept civil, conform efectului substanțial al actului jurisdicțional.
Susținerile reclamanților potrivit cărora dispozitivul hotărârii vizează declanșarea procedurii de vânzare nu pot fi reținute, întrucât același dispozitiv stabilește includerea imobilului A pe lista spatiilor comerciale ce urmează a fi vândute, astfel încât este clar că instanța, care a respins în mod expres cererea de suspendare a procedurii de vânzare, a avut în vedere vânzarea efectiva a imobilului.
În plus instanța de fond, prin considerentele sentinței nr.1491/25.06.2008, constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.4470/22.04.2005, însă nu pentru motivele invocate de reclamanți, ci pentru motive noi, cu încălcarea principiului disponibilității, ca și a dreptului la un proces echitabil consacrat de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de fond constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr.4470/22.04.2005, ce constituie înscris sub semnătură privată, deoarece au fost încălcate dispozițiile art.2 din Legea 54/1998, în sensul că, deși este înstrăinat un teren, contractul nu a fost autentificat.
Revenind la regula că nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes de instanță, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege, trebuie subliniat ca invocarea din oficiu de către instanța nu trebuie înțeleasă în sensul că aceasta ar putea să se sesizeze din oficiu cu o acțiune în declararea nulității absolute si nici că ar putea în lipsa unei cereri exprese formulate de parte să se pronunțe în dispozitivul hotărârii asupra nulității, deoarece, așa cum am arătat, s-ar încălca principiul disponibilității.
Regula privind invocarea nulității absolute a unui act juridic de către instanța din oficiu se refera doar la ipoteza în care, în cadrul unui litigiu se pune problema executării unui act juridic, iar instanța, pe cale de excepție, constatând că actul juridic ce constituie fundamentul pretenției deduse judecății este lovit de nulitate absolută, respinge cererea cu care a fost investită, fără însă a se pronunța și cu privire la nulitate.
De altfel, Curtea constată că, în executarea sentinței nr.779/2003, imobilul din C,-, Județul Daf ost vândut prin act autentic, respectiv contract de vânzare-cumpărare garantat cu ipotecă, autentificat sub nr.1511/05.07.2005 la BNP, contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate nr.4770/22.04.2005 având caracterul numai de antecontract de vânzare-cumpărare, indiferent de modul cum părțile l-au denumit.
Caracterul de antecontract de vânzare-cumpărare rezultă din interpretarea dispozițiilor art.15 din acesta, prin care se arată că transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului se face la data încheierii contractului, concomitent cu constituirea cu titlu de garanție imobiliară și a unei ipoteci asupra imobilului.
Ori, aceste operațiuni se realizează tocmai prin Contractul de vânzare-cumpărare garantat cu ipotecă, autentificat la 05.07.2005, în baza acestui din urmă contract, efectuându-se de altfel și întabularea dreptului de proprietate în favoarea SC" Albă"SRL, conform încheierii nr.15374/26.07.2005 (fila 19 din dosar nr- al Judecătoriei Craiova ).
Argumentele reclamanților intimați referitoare la inducerea în eroare a instanțelor de judecată la pronunțarea sentinței numărul 779/2003 a Tribunalului Dolj și a deciziei nr. 32/2005 a Curții de APEL CRAIOVA nu pot fi cercetate, deoarece temeinicia și legalitatea unor hotărâri irevocabile intrate în puterea lucrului judecat și care produc efecte juridice specifice nu pot face obiectul analizei Curții.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
În consecință, în baza art.304 pct.7 Cod pr.civilă și 312 Cod pr.cvilă, Curtea va admite recursurile pârâtelor, va modifica hotărârea primei instanțe, iar pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele SC ALBĂ C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR și C, împotriva sentinței nr. 1491 din data de 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/3 ex/09.01.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Magdalena Fănuță, Sanda Lungu
