Anulare act administrativ . Decizia 2652/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2652
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de către CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI B, precum și cererea de revizuire formulată de către SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SERVICIILE PUBLICE ALE CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva Deciziei civile nr. 1811 din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul revizuienților Consiliul Local al municipiului B prin Primar și Primarul municipiului B, consilier juridic - și dna. consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatului, Prefectul județului B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și un timbru judiciar mobil în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, calea de atac formulată este legal timbrată.
Se mai menționează că la data de 23.10.2009 se înregistrează din partea intimatului, prefectul județului B N, întâmpinare.
Un exemplar din aceasta se comunică cu reprezentantul revizuienților, care depune copia Sentinței civile nr. 1002/23.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N și extras de pe portalul Curții de Apel Cluj privind soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe, despre care relevă că reprezintă jurisprudența există în cazuri similare.
La solicitarea instanței arată că acestea nu sunt înscrisuri noi în economia cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea revizuirii.
Reprezentantul revizuienților solicită admiterea cererii de revizuire a șa cum a fost formulată, schimbarea în totalitate a deciziei în sensul respingerii recursului formulat de către Prefectul Județului B N, în subsidiar schimbarea în parte a deciziei cu admiterea recursului și acțiunii introductive cu privire la anularea prevederilor art.13 și art.21 din Anexa 1 la HCL nr.10/2008. În susținere se arată că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut. Mai arată, la solicitarea instanței, cu privire la diferențele dintre considerentele și dispozitivul hotărârii din recurs, că cel care conferă putere unei hotărârii este dispozitivul. Mai relevă că există atât Acord colectiv cât și Contract colectiv, iar și funcționarii numiți și personalul contractual pot să-și negocieze alte drepturi.
La solicitarea instanței de a preciza cum sunt cuprinse sumele privind drepturile bănești în bugetul instituției, reprezentantul revizienților arată că sub forma de cheltuieli cu salariile.Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului Prefectul județului BNs olicită admiterea în parte a cererii de revizuire, în sensul admiterii ca întemeiată și legală a acțiunii privind anularea dispozițiilor art.13 și art.25 din Anexa 1 la HCL nr.10/2008 și în subsidiar menținerea deciziei în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității cererii de intervenție accesorie a personalului contractual și obligarea Primarului la recuperarea sumelor cuvenite. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CU RTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.970 pronunțată la data de 16.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active a reclamantului Prefectul Județului BNi nvocate de pârâtul Consiliul Local al municipiului B ca nefondate, respectiv excepțiile inadmisibilității cererii de intervenție accesorie invocată de reclamant; admisă cererea de intervenție accesorie formulată de personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului B și din serviciile publice de interes local reprezentat prin Sindicatul Liber al salariaților din serviciile publice ale Consiliului Local al municipiului B; respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului B-N în contradictoriu cu pârâții Cosniliul local al municipiului B și primarul municipiului B pentru anularea hotărârii nr.10/31.01.2008 a Consiliului local al municipiului
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu operează în cauză deoarece prin sentința civilă nr.34/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- instanța nu s-a pronunțat asupra drepturilor salariale prevăzute în acordul colectiv pentru anul 2006.
Referitor la a doua excepție se constată că prefectul are calitate procesuală activă deoarece a formulat prezenta acțiune în temeiul prerogativelor ce i-au fost conferite prin disp.art.19 alin.1 lit.e din nr. 340/2004 și ale art.3 din 554/2004.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie se constată că aceasta este admisibilă, personalul contractual din aparatul primăriei fiind evident interesat în menținerea drepturilor salariale negociate.
În privința fondului a reținut instanța în esență că cele adoptate prin hotărârea consiliului local atacată nu încalcă dispozițiile legale iar stabilirea lor nu este interzisă prin nici un act normativ.
În plus a reținut instanța că sumele necesare acordării acestor drepturi au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Municipiului B iar hotărârea prin care a fost adoptat acest buget a fost comunicată prefectului care nu a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva ei și în consecință a considerat-o ca fiind legală.
În aceste circumstanțe în care există surse de finanțare și în temeiul autonomiei locale, instanța a apreciat că consiliul local poate institui drepturi materiale de natura celor enumerate mai sus, drepturi prin care nu se modifică drepturile stabilite sau condiționate de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii de intervenție accesorie a personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului B și admiterea acțiunii formulate.
În susținerea celor solicitate recurentul a arătat că în mod greșit instanța respins excepția inadmisibilității deoarece din punct de vedere al interesului personal menținerea unor drepturi de natură salarială care contribuie la mărirea veniturilor salariaților ar putea fi justificată, dar din punct de vedere legal apreciază că salariații din cadrul aparatului de specialitate al primarului nu justifică vreun interes în cauza promovată de către prefect cu privire la legalitatea Hotărârii nr.10/2008.
Indiferent de tipul de cerere de intervenție, principală sau accesorie și indiferent că este formulată în nume propriu de către sindicat, sau în numele membrilor de sindicat, consideră că cererea de intervenție este inadmisibilă pentru că nici sindicatul și nici personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului B nu pot justifica în contradictoriu cu prefectul un interes propriu, întrucât între cele două părți nu există raporturi juridice de drept public.
Tutela administrativă exercitată de către prefect este o procedură de control, un mijloc tehnic aparținând dreptului administrativ de a se asigura că actele administrative sunt adoptate cu respectarea legislației în vigoare, cererea de intervenție fiind contrară procedurii de control a prefectului.
În privința anulării parțiale a hotărârii consiliului local și al obligării primarului la recuperarea sumelor arată recurentul că de asemenea sunt greșite reținerile instanței întrucât în mod expres la art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicată se prevede că "nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legii". Salarizarea personalului, acordarea premiilor sporurilor și ajutoarelor sunt reglementate prin OG nr.10/2008 respectiv OG nr.24/2000 aprobată prin Legea nr.177/2008 astfel încât nu se poate beneficia de alte drepturi, consiliile locale neavând competența să aprobe drepturi salariale ce exced regulamentelor legale. În acest context se arată sporul de vechime pentru orele prestate peste durata timpului de lucru sunt prevăzute prin art.14, art.22 din OG nr.10/2008; spor pentru munca prestată pe timpul nopții este prevăzut de art.123 din Legea nr.53/2003, sporul pentru condiții vătămătoare este de asemenea prevăzut de OG nr.10/2008.
Prin urmare arată recurentul pot face obiectul negocierii orice clauze cu excepția celor referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legii. relevate în cazul funcționarilor prevăd posibilitatea negocierii clauzelor referitoare la îmbunătățirea condițiilor de la locul de muncă, sănătate, securitatea muncii și nu statuarea unor drepturi bănești care sunt deja statuate prin acte normative. În plus arată recurentul negocierea acordării și a altor sporuri decât cele expres și limitativ prevăzute de lege încalcă dispozițiile legii finanțelor ce instituie obligativitatea de a nu fi angajate și efectuate cheltuieli fără o bază legală iar în această situație și exercitarea atribuțiilor primarul trebuie să ia măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că nu există nici un text de lege care să interzică acordarea drepturilor la care face referire iar contractul nu încalcă nicio prevedere.
În acest context intimatul arată că prin natura lor drepturile salariale și sporurile se acordă pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pentru creșterea capacității de muncă, de refacere, pentru îmbunătățirea calificării profesionale și nu în ultimul rând pentru a se asigura o stabilitate personalului și din această perspectivă premisă de la care pleacă reclamantul este falsă. Contractarea sporurilor trebuie să fie interzisă expres de lege pentru a se putea vorbi de nelegalitate ceea ce nu este în cazul de față. Codul fiscal prin art.55 și următoarele detaliază categoriile de drepturi salariale și modul lor de impozitare. Aceste texte nu numai că nu interzic acordarea unor asemenea drepturi ci dimpotrivă atâta vreme cât se prevede că unele dintre ele sunt chiar exceptate de la impozitare, concluzia firească nu poate fi că drepturile contestate sunt acordate cu respectarea deplină a legii.
Mai arată intimatul că în opinia sa prefectul nu justifică calitatea procesuală și interesul legitim în a promova acțiunea atâta vreme cât competența în a se pronunța asupra legalității contractelor s-a atribuit prin lege organismului specializat al statului minister sau după caz direcția teritorială de muncă și protecție socială.
Tot astfel arată intimatul că în cauză drepturile contestate de reclamant au fost cenzurate de instanță potrivit sentinței civile nr.35/A/2008 și apreciate ca fiind legale astfel că este inadmisibil a se reveni asupra lor.
Totodată arată intimatul că în condițiile Legii nr.215/2008 nici recurentul nici consiliul local nu au competențe în domeniul salarizării; că relevante sunt prevederile referitoare la autonomia locală.
Față de cele susținute de părți prin decizia nr.1811/2009 pronunțată la data de 25.05.2009 în dosar nr- a fost admis recursul reclamantului Prefectul Județului B N, modificată sentința civilă nr.970 a Tribunalului în sensul admiterii acțiunii și anulării hotărârii nr.10/31.01.2008 a Consiliului Local B-
Ulterior în considerarea că prin demersul inițiat de reclamant s-a solicitat anularea doar a prevederilor art.13 (10), art.12 (5) lit.e,m,n,o p din anexa I la hotărârea consiliului local nr.10/2008 iar instanța anulat în totalitate hotărârea deliberativului astfel că a dat mai mult decât s-a cerut intimatul Consiliul local B N și personalul contractual din aparatul propriu de specialitate al primarului au formulat cereri de revizuire solicitând schimbarea deciziei în sensul respingerii recursului iar în subsidiar schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii recursului și acțiunii precizate și cu privire la capetele privind anularea prevederilor art.13 (10), art.12 (5) lit.e,m,n,o,p din anexa I la hotărârea nr.10/2008 a consiliului local.
Astfel în dezvoltarea argumentelor aduse revizuientul a arătat că nici prin acțiunea introductivă, nici prin precizare și nici ulterior prin recurs reclamantul nu a solicitat anularea în totalitate acțiunii că în mod corect a fost admisă cererea de intervenție accesorie și respinsă acțiunea raportat la prevederile art.49 civ. la dispozițiile art. 157, art.238 Codul muncii și a dispozițiilor art.55 și următoarele Cod fiscal și la faptul că nu este interzisă acordarea drepturilor în contextul negocierilor.
Prin întâmpinarea depusă Prefectul județului B-N a arătat că se impune admiterea în parte a cererii de revizuire modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii în anularea prevederilor art.13 (10), art.21 (5) lit.e,m,n,o,p și nu a întregii hotărâri a deliberativului; menținerea deciziei în ceea ce privește admiterea ca întemeiată a excepției inadmisibilității cererii de intervenție și a admiterii capătului de cerere referitor la obligarea la recuperarea sumelor acordate necuvenit.
În susținere s-a arătat că prin demersul introductiv s-a solicitat anularea prevederilor din anexa la hotărârea nr.10 și admiterea excepției inaddmisibilității cererii de intervenție accesorie însă s-a dispus anularea în totalitate a hotărârii contestate astfel că sunt incidente dispozițiile art.322 pct.2 pr.civ.
Cât privește restul susținerilor revizuientul arată intimatul că nici sindicatul nici personalul contractual nu pot justifica un interes propriu în contradicție cu prefectul întrucât în cele două părți nu există un raport juridic de drept public.
Totodată arată intimatul că pot face obiectul negocierii potrivit contractului colectiv unic la nivel național pe anii 2007-2010 și art.12 din Legea nr.130/1996 orice clauze care se referă la îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătate securitatea muncii, program de lucru, prezentare profesională cu excepția celor referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Ori salarizarea personalului, acordarea premiilor, sporurilor sunt reglementate prin Ordonanța nr.10/2008, Ordonanța de Urgență nr.24/2000, astfel că nu se poate beneficia de alte drepturi de natura celor statuate prin hotărârea consiliului, acestea neavând competența să aprobe drepturi salariale ce exced reglementărilor legale. Mai mult se arată drepturile salariale sunt uneori cele stabilite prin acte normative, nu pot fi create prin dispoziții ale personalului prin contracte colective și acorduri ale salariaților, iar prin Legea nr.215/2001 nu se prevăd competențe consiliilor locale și primarilor în domeniul salarizării personalului din subordine.
Referitor la susținerile revizuientului cu privire la acordarea drepturilor bănești, arată intimatul că nu sunt întemeiate deoarece salarizarea personalului trebuie să se aplice în același mod, indiferent de autoritatea publică locală în care își desfășoară activitatea.
Analizând cererea de revizuire, Curtea reține că este întemeiată în parte.
În acest sens, se reține că prin demersurile inițiate s-a susținut nelegalitatea parțială a actului contestat, respectiv s-a solicitat anularea doar a unor prevederi din anexa la hotărârea deliberativului local, însă în urma analizei instanței a anulat întreaga hotărâre, context în care în cauză se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2.pr.civ. Prin urmare, făcând aplicarea normei arătate, Curtea va admite cererile de revizuire și va schimba în parte decizia nr. 1.811/25.05.2009 a Curții de Apel Cluj.
Așadar, examinând argumentele aduse prin recurs cu privire la anexa la. nr.10/2008, Curtea reține că sunt întemeiate.
În acest sens, se reține că dispozițiile ce vizează statutul funcționarilor publici stabilesc în mod strict și limitativ domeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Astfel, Legea nr. 188/1999 și nr.HG 833/2007 prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, pregătirea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.
Din actele normative arătate rezultă că pot fi negociate acorduri numai cu privire la măsurile exprese respectiv îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătate și securitate în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale, negocierea unor clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale sunt interzise potrivit Legii nr. 136/1996.
Cu alte cuvinte legiuitorul a recunoscut în favoarea autorităților posibilitatea de a negocia și încheia acorduri dar condiționat de respectarea dispozițiilor instituite prin actele normative anterior enunțate.
În cauză cele adoptate prin hotărâre și acord în contextul reprezentării tuturor funcționarilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului B vizează drepturi bănești nu măsuri în sensul cerut de actele normative arătate. Cum astfel de măsuri - dotare, durata zilnică de lucru nu sunt vizate în mod greșit se se susține de intimat că cele statuate cu privire la sporurile bănești pentru lucrul sistematic cu publicul și activitatea pe teren sunt legale. Desfășurarea activității cu publicul sau pe teren elaborare proiecte intră în atribuțiile de serviciu ca atribuții normale, compensarea bănească nefiind o condiție de valabilitate a acestei obligații.
Desigur, se susține de intimat că, drepturile bănești solicitate ar fi negociate și că astfel s-ar justifica pretențiile. Atare susțineri nu pot fi reținute întrucât în cazul funcționarilor publici drepturile bănești, respectiv sporuri, sume de bani pentru activitatea desfășurată se acordă de lege. Legea stabilește în cazul funcționarilor cu privire la drepturile bănești că se compun din salariul de bază, sporuri de vechime între acestea neincluzându-se și drepturi pentru program cu publicul sau program de teren, elaborare proiecte, transport. este permisă doar pentru măsuri de îmbunătățire a condițiilor - dotări pregătire nu și pentru drepturi bănești acestea nefăcând parte din categoria drepturilor ce pot fi negociate.
Prin urmare în condițiile în care drepturile invocate nu sunt cuprinse în măsurile expres reglementate, în mod greșit se susține de intimat că sporurile ar fi justificate.
Acordarea drepturilor bănești/sporuri este justificată pe baza principiului legalității nu a acordării și în alte instituții, a practicii. Salarizarea anumitor categorii de personal bugetar este reglementată prin legi speciale iar în condițiile acestor legi salariul se stabilește în funcție de domeniul de activități specifice nu de similititudine.
Ca atare în condițiile în care legea nu a prevăzut sporuri pentru activități cu publicul sau pe teren această activitate făcând parte din atribuțiile de serviciu pentru care se primește salariul în mod greșit se reține că cele adoptate prin hotărârea consiliului ar fi legale.
Greșit se reține și legalitatea celor statuate prin hotărârea consiliului local în legătură cu celelalte drepturi întrucât cu privire la aceasta există reglementări speciale. Astfel, în cazul sporului de vechime, condiții vătămătoare, titluri, există reglementări în OG nr.10/2007. Ori în aceste condiții ale reglementărilor speciale instituite nu se poate susține că era necesară o negociere.
Prin urmare constatând cele mai sus arătate Curtea va admite recursul modificând hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererile de revizuire formulate de revizuienții Consiliul Local al municipiului B, Primarul municipiului B și Personalul Contractual din aparatul de specialitate al Primarului municipiului B și serviciile publice descentralizate de interes local, împotriva Deciziei comerciale nr.1811/25.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-.
Schimbă în parte Decizia comercială nr.1811/25.05.2009 a Curții de Apel Cluj.
Admite recursul declarat de recurentul Prefectul Județului B-N împotriva sentinței civile nr.970/CA/16.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Prefectul județului B-N în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului B, Primarul municipiului B și intervenienții în interesul pârâților Consiliul Local al municipiului B, Primarul municipiului B, Personalul contractual din aparatul de specialitate a Primarului municipiului B și serviciile publice descentralizate de interes local.
Anulează prevederile art. 13 alin. 10, 21 alin. 5 lit. c, m, n, o, p din Anexa 1 la Hotărârea nr. 10/31.01.2008 a Consiliului Local
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
/6 ex./13.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
