Anulare act administrativ . Sentința 266/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--
SENTINȚA NR. 266/CA/2009-
Ședința publică din 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ în primă instanță formulată de reclamantaEPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU -cu sediul în O, str. -. -, nr.4, jud. B în contradictoriu cu pârâții:CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, SECRETARUL PRIMĂRIEI COMUNEI, toți cu sediul în, jud. B, șiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr.1 având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că acțiunea este legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru în cuantum de 4 lei prin chitanța seria - nr. 247-1-59 din 04.09.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei precum și faptul că judecarea în fond a cauzei a avut loc la data de 14 decembrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 decembrie 2009, zi în care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 09.05.12007, reclamanta Episcopia Română Unită cu, din Oac hemat în judecată pe pârâții Consiliul local al comunei, Primarul comunei și Secretarul Primăriei comunei, solicitând anularea în parte a 27/18.05.2001 și 38/30.05.2003, în privința bunurilor înscrise la poziția 74 din Anexa nr.24 - teren intravilan din de V, precum și obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 5miliarde lei.
În motivare, susține că hotărârile atacate sunt nelegale deoarece terenul intravilan de la poziția 74 din Anexa nr.24 - trecut în domeniul public al comunei - reprezintă proprietatea funciară a Episcopiei Române Unită cu, de O, conform 828 și registrelor cadastrale.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 554/2004, art.480 din cod civil și dispozițiile Constituției României privind dreptul de proprietate.
Prin completarea de acțiune înregistrată la data de 11.09.2007 (fila 22) reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea Hotărârii Guvernului nr.970/2002 și a poziției 74 din Anexa nr.24 la HG 970/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
În motivarea completării de acțiune, reclamanta a arătat că, menține aspectele depuse judecății prin acțiunea introductivă și consideră că imobilele evidențiate la poz. 74 din Anexa nr.24 la HG 970/2002 au fost trecute nelegal în domeniul public al comunei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Consiliul Local al Comunei, Primarul comunei și secretarul comunei au arătat că nu se opun la admiterea în parte a capătului 1 de cerere respectiv cu privire la anularea Hotărârii consiliului local pentru imobilele cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei prin titlurile de proprietate nr.81 și 82/2003 învederând instanței că se opun la admiterea acțiunii cu privire la restul imobilelor și în ceea ce privește capătul 2 de cerere.
Prin sentința nr. 460/CA/2007 a Tribunalului Bihors -a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea cu motivarea că, cererea de anulare a hotărârii de Guvern privind atestarea domeniului public are caracter principal în raport cu cererea de anulare a hotărârii de consiliu local.
Prin întâmpinarea depusă la această instanță, pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile deoarece aceasta ar fi trebuit formulată în 30 de zile de la data comunicării actului dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului ori, actul administrativ contestat a fost publicat la data de 10 septembrie 2002 iar data depunerii plângerii prealabile este de 17.04.2007, excepția tardivității acțiunii cu motivarea că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei se arată că HG nr.970/2002 este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea legii nr.213/1998 și a Legii nr.24/2000 și că efectul juridic al actului administrativ este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private iar reclamanta nu invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil ori, așa cum s-a arătat prin HG și prin Hotărârea consiliului local nu se delimitează proprietatea unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, iar hotărârile nu au nici un efect asupra proprietății private a altor persoane întrucât aceste acte administrative nu au o natură constitutivă de drepturi de proprietate.
Prin încheierea din data de 14 aprilie 2008, Curtea a respins excepția de tardivitate a formulării acțiunii invocată de către pârâtul Guvernul României.
Având în vedere actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează nelegalitatea anexei nr.24 pct.74 din G nr.970/2002 privind atestarea domeniului public al județului B, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, precum și Hotărârile Consiliului Local al comunei nr.27/18.05.2001 și nr.38/30.05.2003 care au completat L nr.35/1999 privind declararea unor bunuri ca aparținătoare domeniului public al comunei și însușirea inventarului acestora, astfel că rolul instanței de contencios administrativ este acela de a verifica dacă includerea terenului în litigiu în domeniul public al comunei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.213/1998 și dacă această operațiune a avut drept consecință vreo vătămare a drepturilor recunoscute de lege reclamantului în sensul art.1 din Legea 554/2004, pentru stabilirea legalității acestor acte administrative urmând a avea în vedere situația juridică existentă la data emiterii lor.
Susținerea pârâtului Guvernul României cu privire la efectele limitate ale actului administrativ reprezentat de nr.HG970/2002 care nu constituie ci doar atestă un drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale și prin urmare această măsură pur declarativă exclude o vătămare ce s-ar putea aduce unui drept de proprietate privată al unui terț, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece HG nr.970/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, supus controlului instanței de contencios administrativ, conform prevederilor art.23 din aceeași lege. Hotărârea stabilește caracterul de bunuri ce compun domeniul public al unităților administrativ teritoriale, nefiind relevant dacă are efect declarativ sau constitutiv de drepturi, față de împrejurarea că poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
În anexa nr.24 pct. 74 contestată în cauză au fost trecute ca făcând parte din domeniul public al comunei următoarele imobile:top 2976/33 din CF nr.722- 8,5 ha; top. 2980/1 din CF nr.735-157 mp; top.2881/7 din CF 760- 1,5 ha; top.2924/2 din CF 735- 3 ha; CF 774, top. 2927 -65 mp,top. 2931 -104 mp, top 2930-43 mp,top 2900-94 mp, top 2934-101 mp,top 2935/1- 4200mp, top 2935/4 -4988mp, top 2936/6-90 mp.
Din extrasele de carte funciară,din copiile titlurilor de proprietate aflate la dosar, precum și din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că la data emiterii nr.HG 970/2002, 10.09.2002 și a nr.27/2001,18.05.2001 situația juridică a acestor terenuri era următoarea:
Cu privire la nr. top2976/33 din CF nr.722,instanța constată că nu s-a găsit această carte funciară, însă din copiile titlurilor de proprietate nr.88, 90, 92,94/2003 și nr.100,101,102/2004 reiese că reclamantei i s-a eliberat titluri de proprietate asupra unei părți din acest teren abia la datele de 26 și 27.08.2003,respectiv la 26.07.2004, deci ulterior emiterii actelor administrative. De asemenea și întabularea reclamantei asupra nr. top.2976/2( CF 828 )din care se susține că ar proveni nr.top.2976/33 este ulterioară emiterii acestor acte administrative,fiind făcută la data de 13.12.2002.
Din CF nr.735, 734, 760 și 774 rezultă că la datele arătate mai dreptul de proprietate asupra topograficelor în discuție era întabulat în favoarea Statului Român.
Este adevărat că aceste topografice au fost înscrise și în CF nr. 828 în favoarea reclamantei însă,așa cum s-a arătat, atât sentința nr2222/28.11.2002 cât și întabularea în cartea funciară au fost ulterioare emiterii actelor administrative mai sus arătate.
Controlul de legalitate al actelor administrative contestate se limitează la verificări legate de respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, și nu a concordanței acestor acte, cu actele emise ulterior de către alte organe ale statului.
Faptul că ulterior emiterii acestor hotărâri în condiții legale, reclamanta a obținut recunoașterea dreptului său de proprietate pentru suprafețele de teren în litigiu, nu are relevanță în cauză, valorificarea acestor drepturi putând a se face într-un alt cadru procesual, decât cel actual.
Nici emitenților actelor și nici beneficiarului acestora nu li se poate opune o situație juridică ce a intervenit ulterior momentului emiterii actelor administrative din cauză, reclamanta neputând să-și valorifice drepturile dobândite ulterior asupra acestor suprafețe de teren pe calea prezentei acțiuni.
Așadar, la momentul emiterii actelor administrative contestate de reclamantă, dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu era întabulat în favoarea Statului Român, astfel că instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, și, deci, nu există motive de anulare a acestora.
Legalitatea unui act administrativ este analizată în funcție de actele normative în baza cărora a fost emis, și nu în funcție de unele drepturi dobândite ulterior de reclamantă.
Pentru considerentele arătate instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamantă privind anularea în parte a nr.HG970/2002 și a nr.27/2001.
În ceea ce privește L nr.38/30.05.2003, această hotărâre a fost emisă pentru aprobarea modificărilor survenite în inventarul domeniului public al comunei fără însă ca,în privința terenurilor în litigiu să fi survenit vreo modificare față de L.nr. 27/2001,iar temeiul juridic al includerii lor în nr.38/2003 a fost tocmai hotărârea consiliului local din 2001.
Întrucât instanța a reținut legalitatea nr.27/2001 urmează a respinge și solicitarea de anulare a nr.38/2003
Întrucât capătul principal de cerere a fost respins se va respinge și cererea de obligare a pârâților la plata de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU - cu sediul în O, str. -. -, nr.4, jud. B în contradictoriu cu pârâții:CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, SECRETARUL PRIMĂRIEI COMUNEI, toți cu sediul în, jud. B, și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr.1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sent.
Tehnored. 7 ex.
În 15. 01.2009.
5 com.
reclamanta EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU -
pârât- CONSILIUL LOCAL
pârât- PRIMARUL COMUNEI
pârât- SECRETARUL PRIMĂRIEI COMUNEI
Pârât - GUVERNUL ROMÂNIEI, B, P-ța -, nr.1
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
