Anulare act administrativ . Decizia 273/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.273/CA
Ședința publică de la 19 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Pinte
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul G, domiciliat -,.1, județul I, în contradictoriu cu intimații: Municipiul I - prin Primar, Primarul Municipiului I, - Primăria Municipiului I, -- Primăria Municipiului I, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1665/CA/12.09.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate reprezentanților intimaților-pârâți de a depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării la 19 mai 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr.1665/CA/12.09.2007, Tribunalul Iași - Comercial și Contencios administrativ a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii invocate de pârâta, a luat act că pârâții Municipiul I și Primarul Municipiului I renunță la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului I și a respins acțiunea introdusă de reclamantul G, cu domiciliul în I,-,.1, în contradictoriu cu pârâții Municipiul I, reprezentat prin Primarul Municipiului I, Primarul Municipiului I, inginer și ing., din cadrul Primăriei Municipiului
În motivarea sentinței a reținut instanța că reclamantul, prin cererea adresată, a chemat în judecată pârâții Municipiul I, prin primar, Primarul
-2-
Municipiului I, ing. personal și în calitate de reprezentant al P din cadrul Primăriei Municipiului I și ing. în nume propriu și ca reprezentant al I din cadrul P pentru a dispune anularea actului administrativ-dispoziția nr.3426/4.12.2006 emisă de Primăria I, recunoașterea dreptului său de preemțiuni asupra magaziei din zid, anexă a imobilului în care locuiește și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
A apreciat instanța că, deși reclamantul are un contract de închiriere a imobilului situat în I,-, acesta îi conferă doar dreptul de folosință asupra locuinței și dependințelor anexă, fără a-i conferi un drept de preemțiune asupra magaziei de zid situată în perimetrul curții imobilului, chiar dacă proprietarul Municipiul I l-a închiriat familiei care i-a schimbat destinația inițială din dependință în suprafață locuibilă.
Contractul de locațiune a edificiului este de natură civilă reglementat la Titlul VII, capitolul II( art.1416-1453) din Codul civil și nici una dintre dispozițiile legale din acest capitol nu reglementează dreptul de preemțiune invocat de reclamant.
Dispozițiile legale ale art.8 și 15 din Legea nr.554/2004 invocate de reclamant în susținerea cererii sale nu sunt incidente în cauză întrucât prin dispoziția nr.3426/30.11.2006 dată de Primarul Municipiului I s-a pus în executare L nr.371/30.10.2006, care, în exercițiul atribuției de administrare a patrimoniului Municipiului I, a adus la îndeplinire o hotărâre legală, în Anexa 1 poz.60, fiind consacrată repartizarea locuinței din I,- familiei.
Pe cale de consecință, Dispoziția nr.3426/04.12.2006 a Primarului Municipiului I nu a vătămat în nici un fel folosința locațiunii reclamantului și cu atât mai mult nu i-a creat o vătămare gravă așa cum nefondat susține în cererea introductivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Susține recurentul că prin dispoziția nr.3426/4.12.2006, emisă de Primăria I, de repartizare a anexei(magazie din zid) familiei, se încalcă dreptul de preemțiune pe care el îl are în calitate de chiriaș al imobilului și al anexei aferente, conform art.43 alin.3 din Legea nr.10/08.02.2001, art.44 din G nr.40/08.04.1999 și art.33 din HG nr.11/1997.
Mai arată recurentul că lucrările au fost efectuate de familia fără autorizație și sunt de natură să afecteze structura de rezistență a imobilului pe care îl ocupă.
Pârâții au refuzat nejustificat să-i rezolve cererea nr.24216/22.12.2006 privind dreptul de preemțiune.
Prin precizările depuse la dosar, recurentul arată că Primăria I nu avea obligații locative față de titulara contractului, care a primit o locuință din partea celor doi proprietari, iar membrii de familie trebuiau să o urmeze în acea locuință. ca atare, contractul de închiriere pentru anexa din discuție a fost întocmit nelegal.
-3-
Prin repartizare se intenționează desprinderea unei porțiuni din imobil, unde și vor să ridice o parte din clădirile unui centru de afaceri.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamantul a solicitat să se dispună anularea dispoziției nr.3426/4.12.2006,emisă de Primăria Municipiului I, act prin care s-a atribuit familiilor, și spațiul cu destinație de locuință, situat în I,-, în suprafață utilă de 70,36 mp. Această dispoziție a fost emisă ca urmare a Hotărârii Consiliului Local nr.371/30.10.2006, prin care au fost aprobate propunerile Comisiei sociale constituită în condițiile Legii nr.114/1996.
Reclamantul a solicitat anularea actului administrativ menționat invocând dreptul său de preemțiune asupra spațiului în litigiu. iar în drept art.44 din G nr.40/8.04.1999,art.33 din G nr.11/1997,art.43 din Legea nr.10/2001.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a invocat contractul de închiriere nr.6712/30.10.1991 încheiat între Consiliul Local I și numita, vizând un spațiu de locuit de 51,48 mp, dependințe principale în suprafață de 24,13 mp și dependințe secundare în suprafață de 33,53 mp.
avea închiriată o boxă în suprafață de 22,24 mp și magazie de zid în suprafață de 10, 79 mp, rezultând că spațiul pretins, de 70 mp, închiriat altor persoane, este un corp de clădire separat, asupra căruia chiriașa nu poate emite vreo pretenție.
Dreptul de preemțiune invocat de reclamant operează doar în cazul constituirii dreptului de proprietate asupra unui spațiu deținut în prealabil în baza unui contract de închiriere valabil, nu și în situația închirierii unor spații suplimentare, prin extinderea celor deja existente în contract.
Cererea reclamantului excede cadrului legal ce reglementează materia, atât timp cât spațiul în litigiu a fost doar închiriat unor persoane, nu înstrăinat prin vânzare-cumpărare, instituția dreptului de preemțiune nefiind incidentă în materia închirierii.
Conform art.44 din G nr.40/1999, invocat de către recurent,"sunt interzise, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea sub orice formă, concesionarea, ipotecarea, contractul de leasing, precum și orice închirieri sau subînchirieri, în beneficiul unui nou chiriaș, a bunurilor imobile - terenuri și construcții, cu destinația de locuință - care fac obiectul unei încunoștiințări scrise, notificări sau cereri în constatarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri."
Astfel, textul de lege citat nu se aplică reclamantului, care invocă un drept în calitate de chiriaș al unui spațiu adiacent, ci doar situațiilor în care asupra spațiului se invocă de către terțe persoane deposedate un drept de proprietate.
Nici dispozițiile art.43 alin.2 din Legea nr.10/2001 nu au aplicabilitate în cauză, întrucât vizează înstrăinarea imobilelor dobândite în baza Legii
-4-
nr.112/1995, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii formulată de "persoanele îndreptățite, foști proprietari sau, după caz, moștenitori ai acestora".
Dispozițiile art.33 din G nr.11/1997 invocate de către recurentul -reclamant se referă la situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor[] când dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, nefiind incidente în speță.
Dreptul de preemțiune invocat de recurent, în calitatea sa de chiriaș, nu se evidențiază a fi reclamat nici în raport de contractul de închiriere nr.3/2527/11.09.1986, al cărui titular este și în care nu sunt prevăzute dependințe, el fiind conferit de lege în situații expres determinate, de înstrăinare, iar nu de închiriere către terțe persoane de către proprietar.
Apreciind, astfel, că normele de drept material incidente au fost corect aplicate, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul introdus de G împotriva sentinței nr.1665/CA/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
red. jud.E/18.06.2008
tehnored.gref.TN/20.06.2008
jud. fond- Tribunalul Iași:; -
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Dan Mircea Tăbâltoc, Pinte
