Anulare act administrativ . Decizia 275/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 275
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 3 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în - T, nr. 10,. 4.. C,. 4, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă Târgoviște în nume propriu și pentru F, intimatul reclamant.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatului reclamant, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 al. 2.pr.civ.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 5816/120/14.11.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin erul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Trezoreria Târgoviște, solicitând restituirea sumei de 5.728 lei, achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 09.08.2007 a achitat la Trezoreria Târgoviște suma de 5.728 lei cu chitanța seria - nr. - conform calculului Trezoreriei Statului, cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, taxă impusă de prevederile art. 214 introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, a normelor de poluare sau a tipului autoturismului.
Reclamantul consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu a putut înmatricula autoturismul în circulație, Legea nr. 343/2006 intrând în contradicție cu dispozițiile legilor comunitare în materie.
Se impune, în aprecierea reclamantului că, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul susține că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, fiind o taxă fiscală care prin efectele sale este echivalentă unei taxe vamale de import, existând diferențe de tratament fiscal, discriminatoriu, această taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări. De asemenea se invocă practica judiciară a Curții de Justiție a Comunității Europene care s-a pronunțat la data de 05.10.2006 asupra neconformității dispozițiilor naționale relativ la taxa de primă înmatriculare din Ungaria, similară cele românești și în consecință a nelegalității acestei taxe.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004, art. 148 din Constituția României și art. 90 paragraful I din Tratatul CE.
Prin întâmpinare pârâta Târgoviște, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor, conform mandatului de reprezentare depus la dosar, a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Se mai arată că taxa i-a fost calculată și pretinsă potrivit art. 214 ind. 1 Cod fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul rului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007, că norma legală internă nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele - autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, neexistând nici o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 571/2003, Legea nr. 343/2006, OUG nr. 110/2006, nr. 418/2007, Legea nr. 554/23004 și OUG 50/2008
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 3 din data de 5.01.2009 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții erul Economiei și Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște pentru Trezoreria Târgoviște, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 5728 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare,cu dobânda legală, fiind obligați pârâții și la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, în urma probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că potrivit art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În cauza de față tribunalul reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Pentru aceste considerente, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
De altfel, așa cum se poate observa, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând recurenta că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii, întrucât deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa".
Având în vedere actele normative mai sus menționate si raportându-le la prevederile art.41 al aceluiași act normativ, a susținut recurenta că "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale", este evident că un act administrativ fiscal prin care se stabilește o taxă nu poate fi emis decât în formă scrisă. Ori, în speță, intimata-reclamantă nu a indicat prin acțiune și nici ulterior în timpul judecații, care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită.
De asemenea, a mai învederat faptul că instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art.7 alin. l din Legea nr.554/2004.
În al doilea rând, recurenta a arătat că acțiunea prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea taxei speciale de primă înmatriculare calculată și achitată conform prevederilor art.2141 introdus prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006, nr.418/2007, a fost admisă motivat de faptul că norma internă încalcă flagrant dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
Sub acest aspect susține că motivarea instanței de fond este nefondată având în vedere că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art.2141introdus în Codul fiscal (Legea nr.571/2003) prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr.110/2006 și a Procedurii de calcul prevăzută prin Ordinul rului Economiei și Finanțelor nr.418/2007.
Față de aceste texte de lege, consideră ca taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare - act normativ ce emană de la puterea legislativă - Parlamentul României - izvor de drept. Consideră că dintr-o eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale. De asemenea se afirma despre taxa auto ca este nelegala.
Mai arată recurenta că această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, considerând că în prezent se percepe în mod legal, în baza actelor normative în vigoare.
De altfel, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a căror prima înmatriculare în România s-a realizat după 1 ianuarie 2007 fost introdusă prin Legea nr.343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul recurenta mai arată că s-a avut in vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
În acest context, mai susține recurenta intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător,ci să vină în armonizare cu condițiile UE. Trebuie precizat ca în raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre UE, un element ce caracterizează acest raport este coexistenta normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
Față de prevederile constituționale ale art. 148 recurenta precizează că potrivit art.1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea celor doua țări, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor." Totodată, precizează faptul că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Arată recurenta că din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art.90(l) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta precizează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din acest tratat întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Astfel, exemplifică recurenta că pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxa de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, susține că, dispozițiile art.90 alin.(l) din Tratatul Comunităților Europene are in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În acest context menționează și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Susține acestea în contextul în care României i s-a cerut modificarea taxei în acord cu aquis-ul comunitar și nu anularea ei, aceasta aplicându-se sub diferite forme și în alte state membre. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenta unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, institui obligativitatea plații taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
În altă ordine de idei, mai arată recurenta că România ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar în domeniul protecției mediului, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a adoptat o ordonanță de urgență, respectiv OUG nr.50/2008 prin care a instituit începând cu 01.07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule. Precizează că la art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la Cap. VI, Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008. Referitor la proiectul final al acestor norme (forma care de altfel a si fost aprobata de Guvernul României) expertul DG al Comisiei Europene a comunicat Reprezentantei Permanente a României pe lângă UE - că aceste norme sunt conforme cu criteriile comunitare, iar procedura de infringement va fi închisă după adoptarea de către Parlament a OUG nr.50/2008.
Având în vedere aceste prevederi legale, susține recurenta că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, și nu restituirea integrală a taxei, și pentru toate celelalte motive invocate solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței între taxa achitată si taxa de poluare datorată conform OUG nr.50/2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, cu privire la inexistența actului administrativ, este nefondat având în vedere că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se face contestație
În legătură cu cel de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 3 din 5.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în - T, nr. 10,. 4.. C,. 4, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red. DF/DD
2ex./20.02.2009
.fond - - - Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond - -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
