Anulare act administrativ . Decizia 278/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 278/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta A împotriva sentinței 395/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din ședința publică din data de 10 februarie 2010 când instanța, față de lipsa mandatarului ales al intimatei, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând:
- să se dispună anularea Deciziei nr. 7/13.12.2008 emisă de către A și, pe fond, să se constate că reclamanta nu datorează taxa pe valoare adăugată în cuantum de 45245 lei și majorări de întârziere aferente în cuantum de 14.297 lei.
În motivarea cererii reclamanta susține că societatea a depășit la finele lunii iunie 2006 plafonul de scutire de TVA, însă a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA abia la data de 01.02.2007. Din aceste motive, organele fiscale au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 944/30.10.2007 prin care reclamanta a fost amendată cu 5000 lei și au fost stabilite A suplimentar în sumă de 55216 lei și majorări de întârziere în sumă de 16.310 lei.
Reclamanta a precizat că a formulat contestație împotriva F nr. 944/30.10.2007 și a Deciziei de impunere nr. 944/30.10.2007, contestație care a fost admisă în parte, prin Decizia nr. 7/13.02.2008 emisă de către G- A, cu consecința diminuării A- ul de plată cu suma de 8186 lei și a majorărilor de întârziere cu suma de 2013 lei.
Reclamanta a criticat această soluție și afirmat că organele fiscale ar fi trebuit să admită în întregime contestația fiscală, deoarece obiectul principal de activitate al societății este tăierea și rindeluirea lemnului. Or, materialul lemnos este unul dintre bunurile pentru care se pot aplica măsuri simplificate, conform art. 160 alin. 1 din Codul fiscal. În acest sens contestatoarea susține că dacă în perioada 01.08.2006.01.02.2007 în care societatea a furnizat cherestea către beneficiari înregistrați ca plătitori de TVA, în situația în care s-ar fi declarat plătitoare de TVA, pentru livrările efectuate nu ar fi datorat bugetului de stat TVA, astfel că acestuia nu i s- cauzat vreun prejudiciu. În sprijinul celor susținute, reclamanta invocă și dispozițiile pct. 62 alin. 2 din nr.HG 44/2004 modificată și completată prin nr.HG 1861/2006, potrivit cărora în cazul în care persoana impozabilă a atins sau depășit plafonul de scutire de TVA și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente, în situația în care nerespectarea prevederilor legale este identificat după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată în scopuri de
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, art. 11 din Legea nr. 554/2004, nr.HG 44/2004 modificată și completată și ale art.160 din Codul fiscal.
Cererea a fost legal timbrată.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentința nr. 395/CAF/2009 a admis acțiunea, a anulat actele atacate si a exonerat reclamanta de plata TVA si a accesoriilor.
Instanța a reținut prin considerentele expuse ca potrivit dispozițiilor art. 152 al.2 din Codul fiscal, persoana impozabila care depășește plafonul de scutire de plata TVA, are obligația să se înregistreze ca plătitor de taxa în termen de 10 zile de la data la care se constata depășirea plafonului, iar, în caz contrar, organele fiscale calculează taxa datorata. Instanța de fond a mai arătat ca dispozițiile art. 152 din Codul fiscal au fost modificate prin HG nr. 1861/2006, astfel ca implicit au fost modificate și dispozițiile pct.56 al.4 lit. b din HG nr. 44/2004, iar la stabilirea obligației, in considerarea art. 160 din Codul d e procedura fiscala, trebuia aplicat regimul juridic al persoanelor înregistrate ca plătitoare de taxa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata DGFP, solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arata ca sentința pronunțată de prima instanță este nelegala, fiind pronunțata cu nesocotirea principiului privind aplicarea legii in timp si neretroactivității legii. Dispozițiile HG nr. 1861/2006 nu pot fi aplicate retroactiv, iar la data efectuării operațiunilor erau aplicabile prevederile HG nr. 44/2004, nefiind permisa taxarea inversa. Reclamanta a livrat produse unor persoane care erau sau nu înregistrate ca plătitori de TVA, astfel ca s-a calculat legal taxa datorata, iar pentru o anumita suma s-a acordat drept de deducere. Expertiza contabila efectuata in cauza nu este concludenta în interpretarea și aplicarea legii.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct.9 din Codul d e procedura civila, iar recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, cu motivarea că sentința primei instanțe este temeinica si legala.
Curtea, examinând sentința atacata sub aspectul recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice constata ca este fondat pentru următoarele considerente:
În urma controlului fiscal efectuat, s-a constatat ca reclamanta a depășit la finele lunii iunie a anului 2006, plafonul de scutire de TVA, respectiv 200.000 lei, potrivit art. 152 din Codul fiscal, având obligația ca în termen de 10 zile să se înregistreze ca plătitoare de TVA. Reclamanta s-a înregistrat abia la data de 1 02 2007, astfel că datorează 55.216 lei TVA si 16.310 lei majorări de întârziere.
Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal,actualizata pana la data de 2 mai 2006, stabilește prin art. 152 (1) că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei vechi, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile nou-înființate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă declară că vor realiza anual o cifră de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizează operațiuni sub plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), se consideră că sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Pentru persoanele nou-înființate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracțiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, care intră sub incidența prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată.În situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme.
Normele metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizate pana la data de 24 martie 2006, stabilesc că în cazul persoanelor impozabile care au depășit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:
a) în situația în care abaterea de la prevederile legale se constata înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi trebuit sa o colecteze pe perioada scursa între data la care avea obligația sa solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată în regim normal și data constatării abaterii. Pe perioada cuprinsă între data constatării de către organele fiscale a nerespectării obligației de a solicita înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată și data înregistrării efective, persoana impozabilă aplica regimul special de scutire prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, însă are obligația de a plăti la buget taxa pe care ar fi trebuit sa o colecteze pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în aceasta perioada;
b) în situația în care abaterea de la prevederile legale se constata ulterior înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația sa o colecteze pe perioada scursa între data la care avea obligația sa solicite înregistrarea ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
În ambele situații prevăzute la alin. (4), la data înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, persoana impozabilă beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziționate, conform art. 145 alin. (11) și (12) din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adăugată dedusă se înscrie în primul decont de taxa pe valoarea adăugată depus la organul fiscal.
HG nr. 1.861 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 au fost publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006 și au aplicabilitate în timp de la aceasta data.
În cazul reclamantei se aplică dispozițiile pct.56 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, în forma inițială la data la care a intervenit împrejurarea ce determină exigibilitatea taxei, aceasta datorând taxa si majorările de întârziere aferente către bugetul statului de la data la care avea obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA.
Aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor HG nr. 1.861 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, încălca principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 al. 2 din Constituție, in care se arata ca legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Expertiza contabilă efectuată în cauză la instanța de fond, concluzionează că reclamanta s-a înregistrat ca plătitoare de TVA doar la data de 1 02 2007, potrivit certificatului de înregistrare fiscala, iar datorită împrejurării că reclamanta nu era înregistrată ca plătitoare de TVA, beneficiarii produselor nu au aplicat masuri simplificate de calcul al TVA. Expertiza nu prezintă relevanță sub aspectul legii aplicabile, instanța fiind cea care interpretează și aplică în concret legea.
În consecință, recursul declarat de pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice este fondat, potrivit art. 304 pct.9, 304 indice 1 din Codul d e procedura civila, urmând a fi admis, se va modifica sentința atacata în sensul că se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A împotriva Sentinței 395/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17. 02. 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.GC
Dact./ex.4/29 03 2010
Jud.fond. NM
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Marieta
