Anulare act administrativ . Sentința 28/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 28/F/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
: - -, judecător
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliată în T,-, -.7,.E, 6, județul A, împotriva pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI A REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul personal și pârâtul, prin consilier juridic.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. - din 31.10.2007, emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus din partea reclamantului note scrise, cât și completare la notele scrise.
Reclamantul solicită ca reprezentanta pârâtului să facă dovada imposibilității de prezentare pentru termenul din 23.01.2008.
Reprezentanta pârâtului arată că va face dovada imposibilității de prezentare la termenul trecut, cererea de amânare fiind făcută de colegii ei, deoarece ea era deja operată la data respectivă.
Reclamantul arată că nici până la acest termen nu a fost depus la dosar ordinul atacat. Solicită decăderea pârâtului din proba cu acte. Depune la dosar un model creat de acesta la calculator după art. 64, model cu care vrea să dovedească că ordinul atacat nu are caracter secret.
Reprezentanta pârâtului arată că ordinul atacat nu a fost depus din motivele arătate în precizările făcute de, acesta fiind considerat act secret.
Reclamantul apreciază că actele nu au caracter secret. Consideră că pârâtul nu mai avea dreptul să depună întâmpinare la al treilea termen, acestea având caracter de concluzii scrise, iar prin încheierea interlocutorie să depună acte.
Curtea înmânează reprezentantei pârâtului copie de pe notele scrise din data de 27.12.2007, cât și copie de pe precizările depuse de reclamant la data de 23.01.2008. Totodată, acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinarea din 12.12.2007, aflată la dosar.
Reprezentanta pârâtului arată că își susține excepțiile invocate prin întâmpinare, urmând să se constate că reclamantul este decăzut din dreptul de a formula prezenta acțiune. Consideră că acțiunea este formulată în afara termenului prevăzut de lege. Cu privire la cea de-a doua excepție, respectiv cea a inadmisibilității acțiunii, arată că revocarea ordinului în discuție este un atribut exclusiv al organului emitent, astfel că A nu poate fi obligat prin hotărâre judecătorească să revoce ordinul în discuție. Pe fond, solicită respingerea acțiunii.
Reclamantul, având cuvântul asupra excepțiilor invocate, solicită respingerea acestora.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
După acordarea cuvântului asupra excepțiilor, reclamantul ridică excepția de nelegalitate a Ordinului nr.II/01305/01.09.1989, în conformitate cu art.4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepție pe care o depune în scris la dosar. un exemplar de pe aceasta și reprezentantei pârâtului.
Reprezentanta pârâtului, având în vedere că reclamantul și-a schimbat obiectul acțiunii, invocă și excepția prematurității acțiunii.
Curtea rămâne în pronunțare asupra tuturor excepțiilor invocate.
CURTEA
Curtea, asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 septembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâtul Ministerul Internelor și al Reformei Administrative, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul, prin Direcția Management și Resurse Umane, la revocarea Ordinului nr.II/01305 adoptat la data de 01.09.1989.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la propriul său dosar de ofițer, aflat în arhiva IPJ A al MIRA se afla o mențiune privind Ordinul nr.II/01305 adoptat la data de 01.09.1989, prin acest ordin el fiind sancționat cu "amânarea înaintării la gradul următor pe timp de un an".
Reclamantul susține că, până la data de 21.05.2003, când a avut acces la dosarul personal de ofițer, nu a știut de existența acestui ordin ministerial sancționator, a solicitat IPJ A să-i pună la dispoziție copia adresei prin care i s-a adus la cunoștință în scris faptul că ordinul a fost adoptat în ceea ce-l privește, primind adresa nr.36618/14.06.2004, din care rezultă că notificarea către persoana sa a Ordinului nr.II/01305 adoptat la data de 01.09.1989, nu se regăsește la dosarul personal.
Mai susține că, la nivelul anului 1989, aplicarea sancțiunilor disciplinare era reglementată de Regulamentul Disciplinei Militare, intrat în vigoare prin Ordinul General nr.10/1973 al Ministrului Apărării Naționale, cu deplină aplicare și în structurile militare ale Ministerului d e Interne, care la art.96 prevede că "sancțiunile prevăzute la art.95 rămândefinitivecând au hotărât cei în drept și se în scris celor în cauză, individual sau în adunarea militarilor cu grade și funcții egale sau mai mari decât cel sancționat". Arată că de la data adoptării ordinului, unitatea în cauză nu a respectat art.96 din, care dispunea comunicarea în scris a ordinului; de asemenea, arată că nu a luat la cunoștință de acest ordin în adunarea militarilor cu grade și funcții egale, așa cum se prevede în regulament.
Reclamantul arată, în continuare, că la data de 04.06.2007, a solicitat MIRA să pună în aplicare ipoteza de reglementare sus-menționată, urmând să constate că ordinul nu a rămas definitiv și să dispună revocarea acestuia, în ceea ce-l privește, dar a primit scrisoarea nr.-/06.07.2007, din care rezultă, în principal, că la data de 25.05.1989, la ședința Consiliului de al a luat la cunoștință de "propunerea formulată privind sancționarea disciplinară cu amânarea înaintării în grad pe timp de 1 an"; deoarece de la ședința menționată nu a primit nicio comunicare în scris privind aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare, reclamantul arată că a considerat că propunerea formulată în timpul ședinței, a rămas fără urmări; fiind nemulțumit de scrisoarea primită de la MIRA, reclamantul, la data de 10.07.2007, cu recipisa nr.990 eliberată de Oficiul Poștal T, a revenit cu o altă scrisoare, prin care a insistat să se respecte și să se pună în aplicare ipoteza de reglementare prev.de art.96 din, dar nu a mai primit nici un răspuns, refuzul nejustificat de a răspunde, asimilându-se unui act administrativ unilateral.
Cu privire la termenul de introducere a acțiunii, reclamantul arată că se încadrează în termenul prevăzut de art.11 alin.(1) lit.a și d din Legea nr.554/2004, deoarece ordinul atacat nu a rămas definitiv, după adoptare, fostul Minister de Interne nerespectând ipoteza de reglementare care impunea ca sancțiunea aplicată să fie comunicată în scris persoanei vizate, sau să-i fie adusă la cunoștință în adunarea militarilor, special convocată.
În concluzie, reclamantul solicită instanței de judecată obligarea actualului MIRA să dispună revocarea Ordinului nr.II/01305 adoptat la data de 01.09.1989.
Solicită obligarea MIRA și la plata unor daune morale în valoare de 300.000 lei (RON).
Prin întâmpinarea de la fila 25-26 din dosar, pârâtul MIRA invocă excepția decăderii reclamantului din dreptul de a introduce prezenta acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii.
Referitor la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a introduce acțiunea, pârâtul susține că, așa cum recunoaște reclamantul în acțiune, acesta a luat cunoștință de Ordinului nr.II/01305 adoptat la data de 01.09.1989, când a avut acces la dosarul personal de ofițer și prin urmare, nu se află în ipotezele prev.de art.11 alin.1 lit.a și d din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.11 alin.2 din lege, astfel încât acesta este decăzut din dreptul de a formula prezenta acțiune.
Pârâtul mai susține că reclamantul a avut cunoștință despre existența ordinului de sancționare, încă de la data emiterii acestuia, întrucât consecințele ordinului au fost suportate în mod direct de către fostul ofițer, fiind amânată înaintarea lui în grad pe o perioadă de 1 an. Mai susține că, reclamantul a luat la cunoștință pe bază de semnătură despre referatul privind trimiterea în fața Consiliului de al din data de 11.05.1989, a participat la ședința din 25.05.1989 a acestui consiliu, constituit la nivelul fostei a Județului A, ocazie cu care a arătat că "materialul reprezintă realitatea", că nu contestă cele constatate și recunoaște fapta.
Pârâtul a mai arătat că reclamantul a fost sancționat de mai multe ori pe parcursul activității desfășurate în cadrul instituției, culminând cu trecerea acestuia în rezervă prin Ordinul MI nr.II/01597/30.04.1991, pentru abateri grave de la regulamentele militare.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că revocarea ordinului atacat este un atribut exclusiv al organului care l-a emis, astfel că MIRA nu poate fi obligat prin hotărâre judecătorească să revoce ordinul în discuție.
Prin notele scrise de la filele 38-41 din dosar, reclamantul arată că referatul din 11.05.1989 de sesizare a Consiliului de al, precum și procesul verbal de ședință din 25 mai 1989 al Consiliului de Onorare sunt lovite de nulitate absolută, primul fiind semnat de o persoană necompetentă, iar cel de-al doilea nefiind semnat de toți membrii consiliului. Mai arată că Ordinului nr.II/01305/1989, nu a mai fost adoptat, el nefiind pus la dosar la trei termene de judecată.
Mai solicită să se constate că potrivit art.103(1) Cod pr.civilă, pârâtul a fost decăzut din dreptul de a mai depune întâmpinare, în condițiile art.115 Cod pr.civilă.
Cu privire la excepțiile ridicate de pârât, reclamantul solicită respingerea acestora, arătând că termenul prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, nu a început să curgă în speță, deoarece nu s-a făcut dovada că a luat la cunoștință într-un fel oarecare de ordinul atacat, iar prin decizia nr.216/03.02.1999 a s-a stabilit într-un caz similar, față de un alt ordin, că excepția de tardivitate nu este întemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, reclamantul recunoaște că într-adevăr instanța de judecată nu poate să oblige pârâtul să revoce ordinul din litigiu, dar arată că intră în competența sa să anuleze actul administrativ din litigiu, deși până în prezent nu s-a dovedit adoptarea acestuia.
La termenul din 9 ianuarie 2008 (55), reclamantul arată că înțelege să solicite anularea actului administrativ atacat și nu revocarea acestuia.
Prin completarea la note scrise din 15 februarie 2008, reclamantul solicită instanței aplicarea disp.art.13 alin.4 din Legea nr.554/2004, pentru nedepunerea la dosar a actelor solicitate.
La termenul de astăzi, 20.02.2008, după acordarea cuvântului asupra excepțiilor invocate, reclamantul ridică excepția de nelegalitate a Ordinului nr.II/01305/01.09.1989, în conformitate cu art.4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepție pe care o depune în scris la dosar.
Având în vedere momentul în care a fost ridicată această excepție de nelegalitate, față de stadiul de soluționare al prezentei cauze, potrivit disp.art.165 Cod pr.civilă, curtea va dispune disjungerea excepției de nelegalitate și va fixa termen pentru soluționarea acesteia în dosar separat.
Analizând cererile și excepțiile invocate de reclamant, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare.
Pârâtul nu poate fi decăzut din dreptul de a depune întâmpinarea, potrivit disp.art.103(1) Cod pr.civilă, pentru motivul că nu ar fi fost depusă în termenul legal, prin această întâmpinare invocându-se două excepții de ordine publică.
De asemenea, nu pot fi aplicate nici dispozițiile art.13 alin.4 din Legea nr.554/2004, deoarece, în speță, autoritatea publică a justificat, prin precizările depuse la fila 57 din dosar, netrimiterea actelor solicitate, prin aceea că acestea sunt informații clasificate.
Asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, curtea constată că nu este fondată.
Prin acțiunea inițială, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul la revocarea Ordinului MI nr.II/01305/1989, dar ulterior și-a precizat acțiunea, solicitând anularea acestui ordin, acțiune admisibilă pe calea contenciosului administrativ.
Este întemeiată însă excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamant.
Așa cum precizează reclamantul în acțiune, potrivit art.96 din Regulamentul Disciplinei Militare, sancțiunile prevăzute la art.95 din regulament rămân definitive la data când au hotărât cei în drept și se în scris celor în cauză, individual sau în adunarea militarilor cu grade și funcții egale sau mai mari decât cel sancționat.
În speță, din conținutul procesului verbal încheiat la data de 25.05.1989 în ședința Consiliului de al, rezultă că reclamantul a luat la cunoștință de propunerea formulată privind sancționarea disciplinară cu "amânarea înaintării în grad pe timp de 1 an", recunoscând faptele comise și neavând obiecțiuni de formulat în acest sens, după cum atestă adresa nr.- din 06.07.2007, emisă de MIRA (6).
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului este tardiv formulată față de termenul prev.de art.11(2) din Legea nr.554/2004, urmând să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul, domiciliată în T,-, -.7,.E, 6, județul A, împotriva pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI A REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A și fixează termen de soluționare a acesteia, la data de 5 martie 2008, cu citarea părților.
Respinge celelalte excepții invocate de reclamant, ca nefondate.
Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât.
Respinge acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, ca tardiv formulată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
19.03.2008
Red.IM
EM/4 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim, Victoria Ilinca
