Anulare act administrativ . Decizia 280/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.280
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.02.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.659/02.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtele - intimate AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA JUDEȚEANĂ T PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - recurentă personal, lipsă fiind pârâtele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 18.02.2009, note scrise din partea pârâtei - intimate Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, într-un singur exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta - recurentă solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.8696/30/26.11.2007 reclamanta a solicitat în baza Legii nr.290/2003 să se dispună în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care a emis Ordinul nr.207/2007 și Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 care a emis Hotărârea nr.61/15.09.2006, anularea celor două acte precizate, acordarea prin hotărâre judecătorească de despăgubiri pentru bunurile sechestrate și reținute în satul la data refugiului părinților adoptivi și, conform dovezii eliberate de Primăria comunei din Republica M cu privire la bunurile individualizate în acest act.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență următoarele:
Cererea sa a fost respinsă pe considerentul că nu a făcut dovada calității de moștenitor, respectiv a adopției sale de către numiții și, însă reclamanta susține că din declarațiile date de către numiții, și rezultă faptul adopției sale, cât și din adeverința eliberată de Ortodoxă și din dovada eliberată de Primăria comunei din Republica
În drept a invocat prevederile Legii nr.290/2003 și ale Legii nr.554/2004.
Pârâta Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a depus la dosar întâmpinare prin care în principal a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la prevederile art.8 alin.3 și 4 din Legea nr.290/2003, art.2 lit. o) din nr.HG361/2005 și art.17 alin.1 lit. b) din nr.HG1120/2006, care prevăd faptul că solicitantul nemulțumit de hotărârea Comisiei Județene poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care are competența să analizeze contestațiile; iar potrivit art.8 alin.5 din Legea nr.290/2003 hotărârile emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc în condițiile Legii nr.554/2004. Așa încât, arată pârâta, în condițiile în care Hotărârea nr.61/15.09.2006 a fost confirmată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Ordinul nr.207/2007, consideră că se impune respingerea acțiunii față de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. A arătat în esență faptul că reclamantei i-a fost respinsă cererea prin care aceasta solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de numiții și în localitatea, județul, prin Hotărârea nr.61/15.09.2006 emisă de către Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003, hotărâre împotriva căreia reclamanta a formulat contestație înregistrată cu nr.1807/2007. Contestația a fost respinsă ca nefondată prin Ordinul nr.207/2007 în baza următoarelor argumente. Conform art.1 alin.2 din Legea nr.290/2003, de prevederile legii beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora până la gradul al IV-lea inclusiv sau moștenitorii testamentari. Însă, din analiza documentelor depuse de către reclamantă la dosarul format la Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a constatat că nu se regăsește nici un document care să confirme calitatea de moștenitor a reclamantei față de și (dovada adopției, testament, certificat de moștenitor). Pârâta mai arată faptul că în actul eliberat de Primăria nu se face nici o mențiune în ceea ce privește calitatea de moștenitor a reclamantei după autorii și, sens în care solicită respingerea acțiunii considerând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor Legii nr.290/2003 pentru a putea fi considerată beneficiară a prevederilor acesteia. unui drept cade în sarcina celui care îl invocă, raporturile dintre succesori nu se dezbat nici la nivelul comisiilor județene și nici la nivelul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Conform art.9 din Legea nr.290/2003, raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun. Potrivit art.18 alin.3 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, solicitanții trebuie să completeze dosarul de plată cu anumite acte.
În drept au fost invocate prevederile art.114 din Codul d e procedură Civilă, precum și prevederile Legii nr.290/2003, nr.HG1120/2006.
Prin sentința civilă nr.659/CA din 2 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.61/15.09.2006 (în copie la fila 8 dosar) emisă de pârâta Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003 s-a respins cererea solicitantei adresată Comisiei Județene T, arătându-se în actul menționat faptul că aceasta nu face dovada calității de moștenitoare a familiei și.
Reclamanta a înregistrat contestație în procedură prealabilă administrativă împotriva hotărârii menționate mai sus, solicitând să se dispună anularea acesteia. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a soluționat contestația reclamantei prin Ordinul nr.207/2007 aflat în copie la fila 30 dosar în sensul respingerii ca nefondată a contestației.
Constatându-se faptul că au fost atacate prin acțiunea de față atât hotărârea emisă de către Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003 - Hotărârea nr.61/15.09.2006, alături de Ordinul nr.207/2007 emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu s-a putut reține ca fondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Acțiunea reclamantei este nefondată întrucât verificând cele două acte administrative atacate: Hotărârea nr.61/15.09.2006 emisă de pârâta Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Ordinul nr.207/2007 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin raportare la cadrul legal incident speței deduse judecății și actele aflate la dosar, se constată legalitatea și temeinicia actelor administrative supuse analizei instanței de judecată.
Reclamanta a formulat cerere în baza dispozițiilor din Legea nr.290/2003 pretinzând despăgubiri pentru bunurile sechestrate și deținute de către numiții și.
Conform art.1 alin.2 din Legea nr.290/2003, de prevederile legii beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora până la gradul al IV-lea inclusiv sau moștenitorii testamentari.
Potrivit art.9 din Legea nr.290/2003, raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun.
Potrivit art.18 alin.3 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, solicitanții trebuie să completeze dosarul de plată cu anumite acte.
Verificând ansamblul actelor depuse la dosar se constată că nu se regăsește nici un document care să confirme calitatea de moștenitor a reclamantei față de și.
Nici în actul eliberat de Primăria nu se face nici o mențiune în ceea ce privește calitatea de moștenitor a reclamantei după autorii și.
Potrivit certificatului de naștere al reclamantei aflat în copie la fila 17 dosar, la rubrica "Părinți" figurează și, deci nu figurează numiții și, pretinșii părinți adoptivi ai reclamantei și după care a depus cerere în baza prevederilor Legii nr.290/2003.
Nu există la dosar acte prin care să se facă cert și fără putință de tăgadă dovada adopției, nici vreun testament, ori certificat de moștenitor.
Așa încât, față de faptul că dovedirea unui drept cade în sarcina celui care îl invocă, raporturile dintre succesori nu se dezbat nici la nivelul comisiilor județene și nici la nivelul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Conform art. 9 din Legea nr.290/2003, raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun. Pe calea dreptului comun era în măsură reclamanta să folosească în probațiune, eventual, declarațiile date de către numiții, și pentru a proba faptul că a fost crescută și îngrijită de mică de numiții și, așa încât hotărârea judecătorească respectivă potrivit căreia, dacă i-ar fi fost recunoscută calitatea de moștenitor a familiei și să i se confere automat și calitatea de beneficiară a despăgubirilor pentru bunurile deținute de aceștia, potrivit Legii nr.290/2003. În același sens putea fi folosită și adeverința eliberată de Ortodoxă eliberată la 19 februarie 2007 cu privire la decesul survenit în 1973, respectiv 1981 numiților și.
Potrivit art.18 alin.3 din nr.HG112/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, solicitanții trebuie să completeze dosarul de plată cu anumite acte, se constată ca legal și fondat emise actele administrative atacate în cauza de față, sens în care a respins ca neîntemeiată acțiunea, neputându-se dispune acordarea de despăgubiri, așa cum a solicitat reclamanta, nefiind temeiuri de anulare a Hotărârii nr.61/15.09.2006 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și nici a Ordinului nr.207/2007 emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Instanța de fond a interpretat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, cât și dispozițiile legale avute în vedere.
Ori, din probele administrate în cauză, reiese în mod cert că reclamanta a fost cunoscută de către familia și, fiind adoptată de către aceștia, dar rămânând cu numele avut la naștere, respectiv cel al părinților naturali.
Din toate actele depuse la dosarul cauzei, se poate aprecia că reclamanta a fost adoptată de către cei ce au crescut-o, dar datorită situației politice din acea vreme, nu s-au mai păstrat registrele care să ateste acest lucru.
Instanța de fond a tras concluzia greșită că în actele depuse nu se face referire la adopție, ceea ce conduce la ideea că nu a fost adoptată de către cei care au crescut- Însă nu s-a avut în vedere faptul că de mică, reclamanta a fost crescută de aceștia, cu care a rămas până la decesul lor.
Ori, dacă cei care au crescut-o, după ce au venit în România, ar fi încercat în vreun fel să o înfieze, ar fi însemnat că ei nu au adoptat-o în Republica Însă aceștia știau că reclamanta este copilul lor și, deoarece au crescut-o ca și când ar fi fost fiica lor, și reclamanta, știa, la fel, că ei sunt părinții săi, care au crescut-o și de care a avut grijă până la decesul lor.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, constând în aceea că afirmația reclamantei în sensul că ar avea calitatea de moștenitoare ai defuncților și, nu are nici o susținere probatorie la dosarul cauzei.
Și aceasta întrucât, reclamanta nu a depus nici un înscris, de natură să confirme calitatea sa de succesoare față de autorii și, respectiv un testament, un certificat de moștenitor, dovada adopției, pentru a beneficia de prevederile Legii nr.290/2003.
De altfel, singurul argument invocat de către reclamantă în fața instanței de recurs în susținerea cererii sale, îl constituie faptul că a fost crescută de susnumiții ți, ceea ce apare ca insuficient în dovedirea calității pe care o revendică, iar pe de altă parte în certificatul de naștere al acesteia la rubrica părinți, apar cu totul alte persoane.
Drept urmare, în raport de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.659/CA/2 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.03.09/TEHNORED:/30.03.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
