Anulare act administrativ . Sentința 2867/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2867
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.07.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - prin reprezentant - ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2009, 30.06.2009 și apoi la 07.07.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 16.12.2008, reclamanta - România SRL în calitate de reprezentant fiscal a - - din Elveția a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii P, anularea Deciziei nr.210 din 20.06.2008, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr.735 din 13.03.2008.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a fost verificată de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii P - Activitatea de Inspecție Fiscală, în perioada 21.02.2008 - 13.03.2008, obiectivul inspecției fiscale fiind modul de constituire și evidențiere TVA în vederea soluționării deconturilor de TVA cu suma negativă și opțiune de rambursare nr.1252 din 25.01.2008 și 3365 din 25.02.2008.
Prin decizia de impunere contestată a fost respinsă la rambursare suma de 711.885 lei din care reclamanta contestă suma de 320.102 lei cu titlu de TVA aferentă stocurilor de materii prime puse în liberă circulație în perioada iulie - noiembrie 2007 de - Elveția, reprezentat de contestatoare.
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere fără a motiva în fapt această soluție, în condițiile în care reclamanta a învederat că -urile depuse la dosar și menționate în plângere reprezintă documente legale în baza cărora s-a înregistrat TVA în jurnalul de achiziție al lunii decembrie, și conțin stocuri de materii prime puse în liberă circulație la diverse date și care nu au făcut obiectul verificărilor anterioare de către organele de control fiscale, deoarece Compartimentul financiar contabil din fabrică nu a intrat în posesia acestor -uri până la data întocmirii decontului de TVA, respectiv 27.12.2007.
Susține reclamanta că -urile care conțin stocuri de materii prime puse în liberă circulație la 2.11.2007, au făcut obiectul verificării lunii noiembrie 2007, însă TVA-ul solicitat la rambursare în luna noiembrie 2007 reprezintă TVA deductibilă parțial, diferența de TVA fiind solicitată la rambursare în luna decembrie 2007. Această diferență rezulta din faptul că în luna noiembrie 2007 s-a calculat valoarea stocului la un curs de schimb mai mic, rezultând TVA deductibilă mai mică. În luna decembrie 2007, în urma analizei documentelor s- constatat diferența și s-a înregistrat această diferență în jurnalul de achiziție și respectiv decontul de TVA.
Întrucât exigibilitatea TVA aferentă acestor materii prime puse în liberă circulație a intervenit la data când acestea și încetat să mai fie plasate în regimul vamal special prevăzut la art.144 lit.a din Legea 571/2003, respectiv în perioada iulie-noiembrie 2007, însă această perioadă a fost supusă inspecției fiscale, dar nu a fost exercitat dreptul de deducere al TVA, conform art.145 alin.2 din Legea 571/2003, întrucât nu era în posesia -urilor, reclamanta se consideră îndreptățită la rambursarea TVA în cuantum de 320.102 lei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile codului d e procedură fiscală.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice P - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că TVA în valoare de 320.102 lei solicitată la rambursare prin decontul aferent lunii decembrie 2007 și respinsă la rambursare era aferentă stocurilor de materii prime importate în regim vamal suspensiv în anul 2006 și puse în liberă circulație prin definitivarea importurilor în perioada iulie - noiembrie 2007. Raportul de inspecție fiscală din 13.03.2008, în baza căruia s-a întocmit decizia de impunere nr.735 din 13.03.2008, nu a avut ca obiectiv verificarea TVA pentru lunile iulie - noiembrie 2007, ci perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008.
Susține pârâta că în cadrul controlului efectuat nu era posibilă corectarea deconturilor de TVA aferentă perioadelor anterioare în considerarea dispozițiilor pct.4.1 din 179/2007.
Atâta vreme cât perioada iulie - noiembrie 2007, respectiv septembrie - noiembrie 2007, a mai fost verificată în ceea ce privește TVA și s-a întocmit decizii de impunere care nu au fost contestate de reclamantă, pârâta nu a putut reveni în sensul verificării documentelor în baza cărora societatea și-a dedus în luna decembrie 2007 TVA în valoare de 320.102 lei, și să stabilească dacă aceasta poate sau nu să beneficieze de deducerea TVA.
Atașat întâmpinării pârâta a depus la dosarul cauzei deciziile contestate și actele avute în vedere la emiterea acestora.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației, arătând că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea Deciziei nr.210 din 20.06.2006 și rambursarea TVA în cuantum de 320.102 lei, iar prin notele scrise depuse la termenul din 19.05.2009, a solicitat instanței să se pronunțe asupra posibilității unei reverificări de către organele de inspecție fiscală a perioadei iulie - noiembrie 2007.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate în raport de dispozițiile art.105 alin.3 din Codul d e procedură fiscală și pct.4.1 din Ordinul 179/2007, pentru aprobarea Instrucțiunilor de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA.
Analizând actele și lucrările dosarului, excepția inadmisibilității invocată în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În considerarea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile codului d e procedură civilă, având în vedere motivarea în fapt și în drept a excepției inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv o presupusă modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost definit în cuprinsul acțiunii introductive, Curtea urmează să respingă excepția invocată, având în vedere limitele investirii prin acțiunea inițială, respectiv verificarea legalității și temeiniciei actelor administrativ-fiscale.
Prin Decizia nr.210 din 20.06.2008, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a dispus respingerea contestației formulate de reclamantă pentru suma totală de 310.102 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, respinsă la rambursare, prin raportul de inspecție fiscală.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că potrivit unor rapoarte de inspecție fiscală anterioare, respectiv numerele 5977 din 30.10.2007 și 612 din 30.01.2008, s-au efectuat controale fiscale în cadrul - România, perioadele verificate fiind martie-august 2007, respectiv septembrie - noiembrie 2007 și pentru care au fost emise decizii de impunere 585/2007 și 612/2008.
Raportul de inspecție fiscală nr.5977/2007, pentru care s-a emis decizia de impunere 585/2007 se fac referiri la importurile de materii prime efectuate în regim vamal suspensiv în anul 2006 și puse în liberă circulație, începând cu 15.04.2007, inclusiv cele definitivate în luna iulie-septembrie 2007, rezultând că societatea deținea documente justificative aferente acestor operațiuni.
Deciziile de impunere menționate întocmite în baza rapoartelor de inspecție fiscală, nu au fost contestate de către reclamantă.
Soluționând contestația reclamantei, pârâta a reținut că decizia de impunere atacată, respectiv nr. 735 din 13.03.2008, nu a avut ca obiect verificarea TVA pentru lunile iulie - noiembrie 2007, ci perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008.
Întrucât față de perioada precedentă nu au apărut elemente suplimentare care să conducă la reverificarea perioadei iulie-noiembrie 2007, întrucât -urile au fost invocate în actele de control precedente, s-a arătat că acordarea dreptului de deducere asupra TVA, în sumă de 320.102 lei se poate efectua doar în urma reverificării perioadei iulie - noiembrie 2007.
Se arată că, întrucât societatea contestatoare s-a aflat în posesia documentelor justificative, în perioadele la care operațiunile respective se referă, corectarea deconturilor de TVA aferente perioadelor anterioare nu era posibilă în raport de dispozițiile punctului 4.1 din Ordinul 179/2007, potrivit cărora nu este posibilă această operațiune de corectare pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecției fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecție fiscală.
Curtea reține că prin contestația formulată reclamanta solicită desființarea actelor administrativ fiscale și rambursarea TVA în valoare de 320.102 lei, aferentă stocurilor de materii prime importate în regim vamal suspensiv în anul 2006 și puse în liberă circulație prin definitivarea importurilor, în perioada iulie - noiembrie 2007.
Astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, perioada iulie - noiembrie 2007 făcut obiectul unei inspecții fiscale finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr.612 din 30.01.2008, în urma căruia s-a emis decizia de impunere nr.612/30.01.2008, acte administrativ fiscale necontestate de către reclamantă.
La data emiterii acestor decizii reclamanta se afla în posesia -urilor care conțineau stocurile de materii prime puse în liberă circulație la diverse date, astfel cum precizează în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar la dosarul cauzei nu există nici o probă prin care să reiasă că ar fi contestat decizia menționată și ar fi învederat organului administrativ ierarhic superior incidența în cauză a excepției prevăzute de dispozițiile art.105 alin.3 din OG 92/2003, potrivit căreia conducătorul inspecției fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscale, la data efectuării verificărilor, sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
În situația în care însă, reclamanta nu contestat decizia de impunere nr.612 din 30.01.2008 și nu a învederat existența acestor date suplimentare, care să conducă la reverificarea perioadei supuse inspecției fiscale, în cauză devin aplicabile dispozițiile art.105 alin.3 din OG 92/2003, teza inițială, potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatoarea solicită anularea unei alte decizii de impunere încheiată ca urmare a raportului de inspecție fiscală din 13.03.2008, care a avut însă în vedere o altă perioadă supusă inspecției fiscale, respectiv perioada 21.02.2008 - 13.03.2008.
În consecință, Curtea apreciază că în mod legal pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile pct.4.1 din Ordinul 179/2007, potrivit cărora corectarea deconturilor de taxă pe valoare adăugată aferentă perioadelor anterioare, nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecției fiscale, sau pentru care este în curs de derulare inspecție fiscală.
Argumentul pârâtei întemeiat pe dispozițiile 2421/2007 potrivit cărora era îndreptățită să solicite rambursarea TVA în termenul de prescripție prevăzut de aceste dispoziții legale, după ce s-a aflat în posesia noilor documente justificative, este neîntemeiat în condițiile în care reclamanta nu a contestat raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere aferente perioadei verificate, respectiv iulie - noiembrie 2007.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor pct.47.1 din HG 1050/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG 92/2003, Curtea reține că acestea se referă la erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, vizând greșeli sau omisiuni cu privire la nume, calitate, susținerile părților în raportul juridic fiscal sau cele de calcul, nu la drepturi și obligații fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal și întemeiate pe diverse documente justificative.
Ori în cauză contestatoarea solicită ca prin această procedură, având în vedere că a intrat în posesia unor documente justificative ulterior întocmirii unor acte administrative prin care s-au stabilit diverse drepturi și obligații fiscale, să se rectifice aceste acte în sensul stabilirii existenței unui drept la rambursare, care la momentul încheierii raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere aferentă (pentru perioada supusă controlului fiscal) nu era dovedit de nici un mijloc de probă și care nu a fost adus la cunoștința organelor de control fiscal.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept menționate, Curtea va respinge excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge contestația formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge contestația formulată de reclamanta - prin reprezentant - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 2, str. - nr.2A, Bl.439 A,. A,.7,.26 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B,-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în P,-, județ P, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
22.09.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
