Anulare act administrativ . Decizia 288/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.288/CA
Ședința publică din 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1258/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - domiciliată în C,-, -.B,.51, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.3122/22.04.2008 depusă la dosar și pentru intimata reclamantă, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/07.05.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul asupra fondului.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurenta pârâtă prin reprezentantul său convențional, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Apreciază reprezentantul recurentei pârâte că, greșit instanța de fond a considerat că în speță nu s-a dovedit existența elementelor răspunderii materiale, nefiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a funcționarului public. De asemenea precizează că, dispozițiile nr.OUG34/2006 nu au relevanță în cauză, atâta timp cât pentru perfectarea unor contracte de achiziție publică este necesară existența unor fonduri cu o asemenea destinație.
Având cuvântul intimata reclamantă prin apărătorul său, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală. Totodată solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, anularea Deciziei nr. 142/16.07.2007 prin care se impută suma de 3426 lei pentru "nerespectarea prevederilor legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata sumei de 20.944 lei care se constituie prejudiciu cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat"; obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 3426 lei și la cheltuieli de judecată.
Motivează reclamanta că, este funcționar public și în perioada februarie 2006 - martie 2007 îndeplinit funcția de consilier superior, responsabilă cu viza de control financiar preventiv la instituția pârâtă.
Învederează că, în anii 2006-2007 conducătorul autorității pârâte a încheiat 8 contracte de asistență juridică cu un cabinet de avocatură, pentru reprezentarea intereselor instituției la diferite instanțe de judecată, valoarea acestora fiind în sumă de 20.994 lei, menționată în decizia contestată.
Reclamanta arată că anterior aplicării vizei de control financiar preventiv, fuseseră respectate prevederile legale, prin încheierea contractelor de asistență juridică, există o factură certificată la plată, iar în bugetul instituției există alocat un fond pentru cheltuieli de judecată, procedând în condițiile date la aplicarea vizei de control financiar preventiv.
Susține de asemenea că, prin măsura nr. 8 dispusă prin procesul verbal întocmit în data de 16.06.2007 de către, au fost ignorate prevederile OUG nr. 34/2006 privind achizițiile publice ( și anterior OUG nr. 60/2001),care prevăd în mod expres faptul că instituțiile publice pot angaja avocați în anumite dosare.
Față de disp. art. 85 alin.1 din legea nr. 188/1999, reclamanta a invocat excepția tardivității emiterii deciziei atacate, apreciind că termenul de 30 de zile de la data constatării (nota contabilă nr. 147/14.06.2007 și decizia de imputare nr. 142/16.07.2007) a prejudiciului, a fost depășit.
Mai arată reclamanta că, în conformitate cu disp.art. 85 alin.1 coroborate cu cele ale art. 84 alin.1 din Legea nr. 188/1999, decizia de imputare se emite pentru pagubele aduse cu vinovăție patrimoniului instituției publice iar, în cauză, aceasta nu a fost probată.
Referitor la daunele morale în cuantum de 3.426 lei (egală cu suma imputată), reclamanta învederează că sunt întemeiate în considerarea disp.art. 8 alin.1 și art. 18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin emiterea actului administrativ contestat a suferit grave prejudicii de imagine, iar starea de sănătate a avut de suferit (concediu medical pentru perioada 19-25.07.2007).
În drept au fost invocate disp.art. 85 alin. 2 din legea nr. 188/1999, art. 271 Codul muncii, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.1258 din 11 decembrie 2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția tardivității; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C; a anulat decizia nr. 142/16.07.2007 emisă de pârâtă; a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale; a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția tardivității invocată de reclamantă instanța, în aplicarea disp.art. 1376 Cod pr.civ. a respins-o, reținând că în conformitate cu art. 73 alin.1 și alin. 3 din Legea nr. 188/1999 modificată și completată prin Legea nr. 251/2006, actul administrativ atacat a fost emis în termenul legal de 30 de zile de la data constatării pagubei (procesul verbal de control din 16.06.2007).
Examinând pe fond cauza prin prisma motivelor invocate, a actelor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente acesteia, instanța a admis acțiunea pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 alin.1 lit."a" din Legea nr.188/1999 modificată și completată prin Legea nr. 251/2006 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează"pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează".
Art. 73 alin.1 din același act normativ prevede că "repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prevăzută la art. 72 lit. "a" și "b" se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată."
În speță, angajarea răspunderii civile s-a stabilit în baza procesului verbal nr. 4072/16.06.2007 întocmit de Direcția de audit din cadrul S prin care s-a constatat(măsurile 8-9) un prejudiciu total de 20.994 lei cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, urmare achitării a 8 facturi pentru contractele de asistență juridică încheiate de instituția pârâtă, plata efectuându-se fără îndeplinirea condițiilor cerute de lege (art. 10 din OG nr. 119/1999 și art. 22, art. 23 din legea nr. 500/2002), în sarcina reclamantei reținându-se o pagubă în cuantum de 2001 lei calculat conform prevederilor codului muncii
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a reținut că nu s-a dovedit existența elementelor răspunderii materiale, nu rezultă fapta ilicită și personală a reclamantei, vinovăția acesteia în legătura de cauzalitate dintre faptă și pretinsul prejudiciu, condiții cumulative obligatorii pentru a angaja răspunderea civilă a funcționarului.
Pe de altă parte, instanța constată că atribuțiile de serviciu ale reclamantei prevăzute în fișa postului nu justificau angajarea răspunderii sale materiale pentru prejudiciul pretins, atât timp cât nu s-a dovedit ( în cauză nu s-a efectuat o minimă cercetare prealabilă a situației de fapt, nu s-au solicitat explicații cu privire la fapta ce urma a fi reținută) fapta proprie săvârșită cu vinovăție, în conformitate cu OUG nr. 60/2001 (OUG nr. 34/2006) pentru plata onorariilor de avocați.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale în sumă de 3.426 lei, instanța a respins-
Este adevărat că, potrivit art. 8 alin.1 coroborat cu art. 18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul admiterii cererii, instanța va hotărâ și asupra daunelor materiale și morale cerute, dar este de principiu că acestea vor putea fi acordate numai dacă și în măsura în care au fost dovedite.
Or, în cauză, reclamanta nu a dovedit existența unor suferințe morale și cu atât mai puțin, a unor daune morale care să fi fost produse împotriva acesteia.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța, în temeiul disp.art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 142/16.07.2007, ca netemeinică și nelegală.
Având în vedere disp.art. 274 Cod pr.civ. pârâta a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta susținând că aprecierea instanței de fond că nu s-a făcut o cercetare prealabilă a situației de fapt este infirmată de procesul verbal de nr.4072 din 16.06.2007, prin care s-a stabilit că s-a cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat un prejudicciu în sumă de 20.944 lei.
Reclamanta a participat la producerea prejudiciului în sensul că, prin aplicarea vizei de control preventiv, aceasta a contribuit la efectuarea unor plăți pentru care nu exista temei legal.
Se susține că trimiterile la dispozițiile OUG nr.34/2006 nu au relevanță în cauză, deoarece pentru perfectarea unor contracte de achiziție publică este necesară existența unor fonduri cu o asemenea destinație, ori prin adresa nr.504/23.03.20077 s-a adus la cunoștință pârâtei faptul că nu există temei legal pentru angajarea unor servicii de asistență juridică.
Recursul este nefondat.
Potrivit anexei 2B poziția 21 a OUG nr.34/2006, instituțiile publice pot angaja servicii juridice, respectiv avocați, pentru anumite dosare.
Pe de altă parte, potrivit art.72 al.1 lit."a" din Legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele comise cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției în care funcționează.
Din textul de lege sus-citat rezultă că, pentru atragerea răspunderii civile a funcționarului public, este necesar să se întrunească cumulativ elementele răspunderii patrimoniale și anume:
1) fapta ilicită;
2) vinovăția;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;
4) prejudiciul.
În ce privește fapta ilitică a funcționarului public, în fiecare din formele ei - comisivă, omisivă sau mixtă - ca o condiție a răspunderii civile, constă în încălcarea de către funcționarul public a uneia sau mai multor îndatoriri care îi revin potrivit sarcinilor de serviciu.
Răspunderea civilă intervine pentru o faptă proprie care trebuie să fie în legătură cu munca prestată.
În cauză, așa după cum bine a reținut prima instanță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile prevăzute de art.72 lit."a" din Legea nr.188/1999 pentru că:
1) reclamanta în calitate de consilier superior având ca atribuție viza de control preventiv - și-a îndeplinit corespunzător această obligație, ceea ce exclude ideea de ilicitate pentru că, anterior aplicării vizei P reclamanta a verificat:
a) existența contractului de asistență judiciară;
b) factura certificată la plată de compartimentul juridic;
c) în contul pârâtei - exista un fond alocat pentru cheltuieli de judecată.
2) în anexa 2B poziția 21 din OUG nr.34/2006 se prevede posibilitatea ca instituțiile publice să angajeze servicii juridice.
Față de cele ce preced, se constată că din analiza coroborată a textelor de lege analizate la început cu probele administrate în cauză, instanța reține că pârâta nu a dovedit în cauză existența cumulativă a elementelor răspunderii civile a funcționarului public prevăzute de art.72 lit."a" din Legea nr.188/1999.
Așa fiind, se constată că recursul este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1258/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - domiciliată în C,-, -.B,.51, jud.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.dec.jud.-/23.05.2008
Dact.Sz - 2 ex/24.05.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
