Anulare act administrativ . Sentința 29/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 29/CA
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Poliției de Frontieră I, Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, Ministrul Administrației și Internelor și intervenientul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (Civil) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având ca obiect anulare act administrativ - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09.02.2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.02.2009.
În termenul de pronunțare, reclamantul și pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, au depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Curții de Apel Iași - Contencios administrativ și fiscal, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Poliției de Frontieră I și Inspectoratul Jud. de Poliție de Frontieră V, solicitând anularea Ordinului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/3297 prin care s-a luat măsura sancționării sale cu "destituire din Poliție" începând cu data de 04.06.2007 ca nelegal; suspendarea executării actului administrativ atacat; dispunerea reluării raporturilor de serviciu, repunerea reclamantului pe postul avut anterior, cu plata drepturilor aferente, obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că a ost încadrat în postul de inspector de poliție în cadrul Direcției de Poliție de Frontieră I - Inspectoratul Jud. al Poliției de Frontieră
La data de 28.09.2006, în timp ce se afla în misiune în calitate de Control Servicii, în raionul de responsabilitate al Poliției de Frontieră, s-a pretins că la controlul asupra unui autocar înmatriculat în Republica M, ar fi primit de la ghidul grupului suma de 20 Euro.
Ulterior a fost cercetat de - Serv. Frontieră I în dosarul nr. 79/P/2006 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, iar conform art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală și art. 18, art. 91 lit. "c" Cod penal, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 1.000 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere la Tribunalul Iași în dosarul nr-, care la data de 11.06.206 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași.
Împotriva sa, însă, s-a declanșat procedura cercetării prealabile pentru angajarea răspunderii disciplinare, aplicându-i-se sancțiunea cea mai gravă, cea a destituirii din poliție.
Susține reclamantul că această sancțiune i s-a aplicat la propunerea Consiliului de Disciplină fără o verificare completă și temeinică, încălcându-se ordinea prevăzută de art. 17 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/29.10.2004, precum și art. 23 p. 1 și art. 24 p. 1 din același ordin, ce prevăd cazurile de suspendare a procedurii prealabile.
Se pretinde și încălcarea art. 28 și 29 p. 3 din Ordinul nr. 400/2004, ce impun, participarea la cercetări a unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor atunci când există indicii de săvârșire a unor fapte prevăzute de legea penală.
Mai susține reclamantul că, având în vedere calitatea sa de funcționar public stabilită prin Legea nr. 360/2002, dispozițiile acestei legi speciale se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999 și ale Codului muncii, condiții în care lipsa de pe adresa prin care i-a fost comunicat Ordinul a mențiunii privind termenul și instanța competentă să soluționeze acțiunea atrage nulitatea absolută.
Prin sentința nr. 29/A/11.02.2008 Curtea de Apel Iași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul - -, domiciliat în T, str. 1 - 2.. 96-C,. 1,. 4,. 13, județul G, în contradictoriu cu pârâții ministrul internelor și reformei administrative, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, cu sediul în H,-, jud. V, și Direcția Poliției de Frontieră I, cu sediul în I,--5, jud.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de Sindicatul Național al polițiștilor și personalului Contractual (Civil) din Ministerul Internelor și reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 202,. 2,. 1, sector 6.
A anulat Ordinul nr. S/II/3297/04.06.2007, emis de ministrul internelor și reformei administrative.
A obligat pe pârâți să îl repună pe reclamantul - - pe postul avut anterior emiterii Ordinului nr. S/II/3297/04.06.2007, cu toate drepturile ce decurg din această măsură.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
Instanța a apreciat, în esență, că, potrivit art. 23 din Ordinul nr. 400/2004, s-a suspendat procedura cercetării prealabile începută împotriva reclamantului, însă reluarea acesteia s-a dispus înainte de soluționarea definitivă a cauzei penale, astfel încât emiterea ordinului de destituire din poliție s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 și art. 23 din Ordinul nr. 400/2004.
Prin decizia nr. 3794/30.10.2008 - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ministrul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V și Direcția Poliției de Frontieră I împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 11 februarie 2008 Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
A reținut instanța de recurs că, în cauză, este necontestat că fapta, reținută în sarcina intimatului-reclamant ca abatere disciplinară, a fost cercetată și ca infracțiune de către organele de urmărire penală, iar prin Ordonanța nr. 79/P/2006 din 19 decembrie 2006, procurorul din cadrul - Serviciul Teritorial Iași, reținând vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută la art. 254 alin. (2) din Codul penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, făcând aplicarea dispozițiilor art. 181din Codul penal și i-a aplicat o amendă administrativă de 1.000 lei.
De asemenea, este necontestat că, pe durata urmăririi penale, procedura cercetării prealabile administrative fusese suspendată în condițiile Ordinului nr. 400/2004, emis și în temeiul art. 59 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului Administrației și Internelor.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordinul nr. 400/2004, declanșarea procedurii cercetării prealabile se face și în situația în care fapta săvârșită are caracter penal, dar se suspendă în condițiile art. 24 din prezentul ordin, până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Împotriva soluției procurorului, intimatul-reclamant a formulat plângere în temeiul art. 278 din Codul d e procedură civilă, care i-a fost respinsă prin Ordonanța nr. 21-II/2/2007 din 13 februarie 2007, astfel că prin procesul-verbal din 29 martie 2007,ofițerul delegat cu efectuarea cercetării prealabile a constatat încetarea motivului care a impus suspendarea cercetării și, în temeiul art. 24 din Ordinul nr. 400/2004, a dispus reluarea cercetării administrative prealabile.
Din interpretarea dispozițiilor art. 24 din Ordinul nr. 400/2004 rezultă că suspendarea procedurii cercetării prealabile se dispune în cazuri excepționale și pentru motive întemeiate care sunt de natură să-l împiedice pe polițistul cercetat să dea curs citării, în situații când ar fi spitalizat, s-ar afla într-un caz de forță majoră, ar fi cercetat penal, etc.
Or, în cauză, este dovedit că, deși intimatul-reclamant a făcut plângere împotriva soluției procurorului și la instanța de judecată, a dat curs cercetării penale și a semnat fără obiecțiuni raportul de terminare a cercetării prealabile.
De altfel, în cursul judecății, intimatul-reclamant nu a susținut că prin reluarea cercetării prealabile la data de 29 martie 2007 i-ar fi fost vătămat dreptul la apărare, ori vreun alt drept.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța de recurs reține că formularea folosită la art. 23 alin. (1) din Ordinul nr. 400/2004 (până la soluționarea definitivă a cauzei penale) are în vedere situația în care cel cercetat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii pentru care se declanșase și cercetarea administrativă prealabilă.
De asemenea, instanța de recurs mai reține că nici Legea nr. 360/2002 și nici Ordinul nr. 400/2004 nu reglementează sancțiunea nulității pentru situația în care cercetarea prealabilă a fost reluată după soluționarea cauzei penale de către procuror prin netrimitere în judecată.
Mai reține instanța de recurs că, în cauza de față, prin reluarea și terminarea cercetării prealabile, în condițiile arătate, nu a fost vătămat nici un drept al intimatului-reclamant, ceea ce face ca soluția instanței de fond să fie lipsită de temei legal.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr-.
În rejudecare, s-a depus întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, prin care se răspunde tuturor aspectelor invocate de către reclamant și se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin notele scrise depuse la dosar intervenientul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din a arătat că cercetarea faptelor presupune a fi fost săvârșite de către reclamant s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, bazat pe supoziții și în lipsa unor probe concludente, cu neluarea în considerare a. (2001) 10 adoptată de Comitetul Consiliului Europei la data de 19.09.2001 cap. II art. 5 și a expunerii de motive privind acest articol.
S-a mai susținut prin aceleași note că Ordinul de destituire din Poliție a reclamantului este lovit de nulitate, lipsindu-i elemente esențiale precum: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept al aplicării sancțiunii disciplinare, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma susținerilor părților, în baza întregului probatoriu administrat și conform dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acțiunea nu este fondată.
Prin Ordinul nr. S II/3297/04.06.2007 s-a dispus sancționarea disciplinară cu "destituirea din poliție" a ofițerului principal II la compartimentul Combaterea, Sectorul Poliției de Frontieră, -.
Din conținutul ordinului rezultă că sancțiunea a fost aplicată pentru "comportare necorespunzătoare la serviciu și în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției" și "neglijență manifestată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități, abateri disciplinare prevăzute de art. 57 lit. "a" și "b" din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, reținându-se, în fapt, că la data de 08.09.2006, în timp ce se afla în misiune în calitate de patrulă control serviciu, a primit de la ghidul unui grup din Republica M suma de 20 Euro.
Pentru această faptă s-a efectuat cercetarea penală de către Serviciul Teritorial Iași din cadrul, iar prin Ordonanța din 19.12.2006 dată în dosar nr. 79/P/2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, conform art. 249, art. 11 p. 1 lit. b, art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181, art. 91 lit. c Cod penal.
Soluția dată prin ordonanța menționată a fost menținută prin sentința penală nr. 50/25.09.2007 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosar nr-, rămasă definitivă.
În consecință, aspectele faptice reținute prin Ordonanța procurorului, în sensul reținerii vinovăției reclamantului, care a primit suma de 20 Euro de la unul dintre cetățenii din grupul de turiști moldoveni, nu mai pot fi apreciate în alt mod.
Împrejurarea potrivit căreia s-a apreciat că, față de mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările comiterii, persoana făptuitorului și cuantumul sumei primite se impune aplicarea unei amenzi administrative este de natură să contureze doar pericolul social concret al faptei, apreciat în cadrul cercetării penale, însă datele faptice rămân definitiv conturate, iar în cadrul cercetării disciplinare nu este posibil a se demonstra inexistența faptei.
Aceste aspecte au fost avute în vedere la emiterea Ordinului de sancționare și la determinarea sancțiunii aplicate, ținându-se totodată seama de dispozițiile art. 14 din Ordinul nr. 400/2004, precum și de activitatea anterioară a polițistului.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 41 lit. "d", "b", art. 42 lit. "d", art. 43 lit. "a" din Legea nr. 360/2002, care stabilesc că este de datoria polițistului să fie disciplinat, să dovedească probitate profesională și morală, să aibă o conduită corectă și să nu abuzeze de calitatea sa oficială, precum și să nu primească, să solicite sau să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită,pentru sine sau pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje.
În același sens sunt edictate și dispozițiile art. 19 din Codul d e etică și deontologie al polițistului, aprobat prin nr.HG 991/2005.
Din conținutul documentației depusă la dosarul cauzei rezultă că întreaga cercetare disciplinară s-a făcut cu respectarea procedurii impusă de lege, iar la individualizarea sancțiunii propusă s-a avut în vedere și activitatea desfășurată anterior de către persoana cercetată, în sensul că și anterior datei săvârșirii faptei pentru care s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire penală, - a manifestat repetat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pentru o perioadă de 3 luni.
În consecință, Curtea apreciază că existența faptei reclamantului este de netăgăduit, confirmată prin însăși cercetarea penală efectuată în cauză,iar măsura administrativă asupra căreia organul de cercetare penală s-a oprit nu poate avea influență în ceea ce privește stabilirea răspunderii disciplinare, în sensul orientării către o altă măsură decât cea a destituirii din poliție.
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 prin Statutul Polițistului, ținându-se seama de gravitatea faptei și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a persoanei și de activitatea desfășurată anterior.
Cu privire la aspectele procedurale semnalate de către reclamant, Curtea reține următoarele:
1. Din conținutul documentației depusă la dosar rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 28 și 29 din 400/2004, la etapele cercetării participând un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor - subcomisar de poliție HG, vicepreședinte al acestei organizații, fapte consemnate în procesul-verbal încheiat de Consiliul de Disciplină.
2. Atât în comunicarea făcută reclamantului, cât și în Ordinul S/II/3297 s-au menționat care este fapta pentru care s-a luat măsura destituirii din poliție, descrierea acesteia, temeiul legal în considerarea căruia sancțiunea poate fi contestată, "în termenul legal la instanța de contencios administrativ".
Drept urmare, se vădesc a fi nefondate susținerile reclamantului cu privire la neindicarea instanței competente și a termenului în care poate fi contestat ordinul, termen ce rezultă din indicarea temeiului de drept și care, de altfel, a și fost respectat, nepunându-se în discuție o eventuală tardivitate a contestației.
În consecință, Curtea apreciază că actul de sancționare cuprinde toate elementele impuse de legea specială, 400/2004 în temeiul căruia s-a efectuat și cercetarea prealabilă, act normativ care se supune din punct de vedere procedural dispozițiilor generale ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, coroborat cu dispozițiile incidente din Codul muncii.
Raportat la toate aspectele reținute, măsura disciplinară aplicată reclamantului cu destituirea din poliție, este proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, fiind avute în vedere dispozițiile art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, în considerarea cărora sancțiunea a fost corect individualizată, astfel încât acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Drept urmare, instanța va respinge și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de către Sindicatul Național al Poliției și Personalului Contractual din cadrul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul -, domiciliat în T, str. 1 - 2.. 96-C,. 1,. 4,. 13, jud. G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Poliției de Frontieră I, Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră
Respinge cererea de intervenție în interes alăturat formulată de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind daunele materiale și morale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
MG.
Red. -
Tehnored. /23.03.2009/2 ex.-
23.03.2009
2 Ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
