Anulare act administrativ . Decizia 29/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 29
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-reclamantă - LEASING ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 1650/29.04.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 3 dosar, și intimata-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune în ședință.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune dovada timbrării cererii de recurs cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 10 lei, și cu timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare de către aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată. Arată că sentința civilă atacată o împiedică a supune controlului judiciar două acte administrative, respectiv decizia de impunere emisă de ANAF și decizia administrativă prin care s-a soluționat contestația administrativă împotriva deciziei de impunere, pe motiv că societatea de avocatură nu ar fi făcut dovada calității de reprezentant în condițiile Codului d e procedură fiscală. Arată că a existat contract de asistență juridică în baza căruia s-a formulat contestație administrativă împotriva actului inițial, în cadrul dosarului respectiv depunându-se împuternicirea avocațială originală. Ulterior, s-a emis oad oua decizie, pentru penalități, și, în momentul formulării contestației împotriva acestei decizii nu se mai putea depune delegația avocațială originală. Sub aspect substanțial, debitele și penalitățile de întârziere sunt accesorii deciziei inițiale și era firesc faptul că delegația avocațială era emisă și pentru cel de-al doilea act administrativ fiscal. Mai arată că, la solicitarea organului fiscal, s-a încheiat un nou contract de asistență juridică, menționându-se expres că vizează și a doua decizie fiscală. Într-adevăr, împuternicirea nu purta semnătura clientului, dar această lipsă se putea complini. De asemenea, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, din acest punct de vedere soluția pronunțată fiind eronată, însemnând că instanța s-a pronunțat pe fondul acțiunii cu toate că procedura prealabilă nu ar fi fost parcursă, situație în care acțiunea ar fi fost inadmisibilă, și nu neîntemeiată. Pentru motivele dezvoltate, pe larg, în motivele de recurs solicită casarea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. Depune dovada cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului recurentei-reclamante. Arată că, în ce privește primul contract de asistență juridică, nr. 86562/17.07.2006, în baza căruia s-a emis împuternicirea avocațială, acest contract viza asistența juridică în fața instanțelor competente, și nu în fața organelor fiscale. Modul în care împuternicirea avocațială a fost depusă, în fotocopie, și nu în original, este recunoscut de reclamantă. În ce privește obligativitatea depunerii împuternicirii în original, la acea dată, art. 18 alin. 2 din OG nr. 92/2003, modificată ulterior, prevedea înregistrarea actului de împuternicire în formă autentică. Deci, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantei având în vedere aspectele privind contractul de asistență juridică. Cea de a doua împuternicire, nr. -, aceasta a fost depusă în original, dar nu avea data și semnătura clientului, fiind depusă ulterior, urmare a solicitărilor organului fiscal. Solicită a se avea în vedere, în ce privește lipsa semnăturii clientului, că la data de 15.09.2006 a fost depusă contestație, dată la care nu exista contract de asistență juridică încheiat între recurenta-reclamantă și societatea de avocatură, contractul fiind încheiat la data de 29.09.2006. Deci, la data formulării contestației, 15.09.2006, avocatul nu avea calitate de reprezentant al societății. Cu privire la respingerea acțiunii ca neîntemeiată de către instanța de fond, s-a avut în vedere decizia de respingere a contestației societății reclamante, pentru că fondul cauzei nu a fost analizat de organul fiscal. Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că la dosar se află contractul de asistență juridică iar contestația administrativă a fost redactată în baza contractului de asistență juridică nr. 17.07.2006, conform obiectului acestui contract.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția A VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.10391/2/CA/2006 reclamanta - LEASING ROMANIA SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, anularea Deciziei nr.77/01.06.2006 emisă de ANAF-Direcția generală de soluționare a contestațiilor, anularea Deciziei de impunere nr.10/03.02.2006 emisă de, constând în stabilirea următoarelor obligații fiscale: 5.064.863 lei TVA, 2.979.314 lei dobânzi aferente și 827.264 lei penalități de întârziere, anularea deciziei de impunere nr.1/06.03.2006 emisă de, constând în stabilirea următoarelor obligații fiscale: 172.205 lei obligații fiscale accesorii pentru perioada 31.01.2006-06.03.2006; exonerarea sa la plata acestor obligații fiscale și obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2448/10.10.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția A-VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr.10391/3/CA/2006 a fost admisă excepția de necompetență materială materială a instanței în ceea ce privește decizia de impunere nr.1/06.03.2006 emisă de, constând în stabilirea următoarelor obligații fiscale: 172.205 lei obligații fiscale accesorii pentru perioada 31.01.2006-06.03.2006, disjuns acest capăt de cerere și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
De asemenea a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată pentru celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia civilă nr.4099/14.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respins recursul ca nefondat.
Prin sentința civilă nr.1656/29.04.2009 a Tribunalul București -Secția A-IX-A Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr.42770/3/CA/2007 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că decizia autorității administrativ-jurisdicționale prin care a respins contestația ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală este temeinică și legală, în raport de prevederile art.206 din Codul d e procedură fiscală și art.68 din Codul d e procedură civilă, din verificarea împuternicirii avocațiale depuse de reclamantă la pârâta cu ocazia formulării contestației rezultând că aceasta a fost emisă pentru atacarea deciziilor nr.10/2006 și 77/2006, iar pe de altă parte, împuternicirea era în copie xerox și nu în original. Reclamanta nu a depus la dosarul administrativ dovada emisă de reclamantă la data de 15.09.2006, pentru formularea contestației ci a depus împuternicirea nr.- fără dată și fără ștampila și semnătura reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că împuternicirea avocațială a fost emisă în baza contractului de asistență juridică având același număr încheiat între avocat și contestatoare la data de 17.07.2006, iar împuternicirea nu avea ca obiect doar atacarea deciziilor nr.10/2006 și 77/2006 ci și redactarea, semnarea, înregistrarea și susținerea oricăror altor cereri incidente și/sau conexe, iar cum decizia de impunere nr.1/06.03.2006 s-a stabilit obligația recurentei la plata dobânzii legale pentru neplata la termen a TVA-ului suplimentar calculat conform deciziei de impunere nr.10/03.02.2006, contestația constituie în mod indubitabil o cerere conexă atacării deciziei de impunere nr.10/03.02.2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
In mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de reprezentant în formularea contestației administrative, în raport de prevederile art.206 din Codul d e procedură fiscală și art.68 din Codul d e procedură civilă, întrucât, din verificarea împuternicirii avocațiale depuse de reclamantă la pârâta cu ocazia formulării contestației rezultă că aceasta a fost emisă pentru atacarea deciziilor nr.10/2006 și 77/2006, iar pe de altă parte, împuternicirea era în copie xerox și nu în original.
Potrivit împuternicirii avocațiale, împuternicirea a fost întocmită în baza contractului de asistență juridică având același număr încheiat între avocat și contestatoare la data de 17.07.2006 și avea ca obiect atât atacarea deciziilor nr.10/2006 și 77/2006ci și redactarea, semnarea, înregistrarea și susținerea oricăror altor cereri incidente și/sau conexe cauzei.
Este adevărat că reclamanta nu a depus la dosarul administrativ dovada emisă de reclamantă la data de 15.09.2006, pentru formularea contestației ci a depus împuternicirea nr.- fără dată și fără ștampila și semnătura reclamantei, însă, lipsa semnăturii nu înseamnă și lipsa mandatului dat de reclamantă societății civile de avocatură, mandat care a fost confirmat ulterior prin însușirea și a contestației formulată împotriva deciziei nr.1/06.03.2006.
Așa cum rezultă din conținutul contractului de asistență juridică nr.86562/17.07.2006 și din conținutul contestației, aceasta a vizat exonerarea contestatoarei la plata obligațiilor fiscale accesorii reținute în sarcina reclamantei, arătând că debitul principal este nedatorat și prin urmare nici debitul accesoriu, iar decizia nr.1/06.03.2006 s-a stabilit obligația contestatoarei la plata dobânzii legale pentru neplata la termen a TVA-ului suplimentar calculat conform deciziei de impunere nr.10/03.02.2006, aspect reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei civile nr.4099/14.11.2008 pronunțată în dosarul nr- prin care a fost respins recursul ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.2448/10.10.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția A-VIII-A Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr.10391/3/CA/2006
Or, rezultă în mod clar că mandatul dat a vizat toate obligațiile fiscale accesorii debitului principal, inclusiv a dobânzii legale calculate prin raportare la acest debit, aspect confirmat ulterior de către contestatoare.
Potrivit art.68 alin.3 Teza I din Codul d e procedură civilă, mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință, prin urmare, în contextul în care atât în contractul de asistență juridică cât și în împuternicirea de reprezentare s-a menționat, că este datși pentru redactarea, semnarea, înregistrarea și susținerea oricăror altor cereri incidente și/sau conexe cauzei,rezultă că a fost dat și pentru debitul accesoriu r5eprezentând dobânda legală calculată la debitul stabilit conform deciziei de impunere nr.10/03.02.2006, chiar dacă nu s-a menționat expres numărul deciziei, nr.1/06.03.2006.
Dispozițiile art.206 din Codul d e procedură fiscală fac trimitere la forma și conținutul împuternicirii prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, or împuternicirea prezentată nu contravine Legii nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care se completează în mod corespunzător cu prevederile privind reprezentarea din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, reținând că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, urmează să admită recursul să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă - LEASING ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 1650/29.04.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
judecător HP/2 ex
Judecător fond/
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
